România a ocupat în T4 2020 prima poziție în UE la numărul de ore lucrate săptămânal de către angajați, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu 40,3 ore, am fost singurii care au trecut pragul celor 8 ore pe zi, urmați de bulgari (39 ore), sloveni (38,9 ore) și greci (37,9 ore), semnificativ peste statele din regiune și la mare distanță de media UE, cifrată la doar 35,1 ore.
De reținut, acest indicator s-a menținut aproape de nivelul de 40 de ore pe tot pacursul anului trecut, cu 40,2 ore în T1, 39,3 ore în T2 ( imediat după declanșarea pandemiei și introducerea de restricții) și 40,4 ore în T3, la relaxarea măsurilor de distanțare socială și înainte de puseul de creștere a îmbolnăvirilor de Covid spre finalul anului trecut.
Pentru referință, menționăm că cele mai reduse durate de lucru săptămânale au fost consemnate anul trecut în Olanda (30,8 ore), Austria (32,7 ore), Danemarca (33,1 ore), Suedia (34,2 ore) și Italia (34,3 ore).
Observație importantă, în aceste țări proporția celor care lucrează cu timp parțial este semnificativ mai ridicată decât la noi și în țările intrate mai de curând în UE.
Este și unul dintre motivele importante pentru care, alături de Croația, suntem singurii din regiune care se află din punct de vedere al ratei de ocupare sub media europeană.
Toate celelalte țări din fostul bloc estic ocupă poziții mai avansate, cu Cehia și țările baltice printre fruntașe, în timp ce Polonia sau Bulgaria figurează de puțin peste aceeași medie UE.
Practic, România are o proporție relativ redusă de persoane din perspectiva practicii europene (70,8% față de media UE de 72,4% și pragul de 80% trecut de Suedia și Germania), care lucrează mult pentru a compensa un grad de ocupare încă redus, ce ar putea fi majorat prin extinderea ocupării cu timp parțial de lucru.
Datele oferite de Eurostat arată că, dacă se face trecerea la categoria celor care figurează ca persoane ocupate dar care nu sunt angajați, România se duce tocmai pe locul doi din coadă, cu doar 33,5 ore lucrate săptămânal, ceva mai bine decât Cipru (32,8 ore) dar la foarte mare distanță de țări precum Grecia (44,4 ore), Belgia (42,4 ore), Franța (42,0 ore), Irlanda (41,2 ore) sau Bulgaria (40,1 ore).
Ceea ce sugerează că avem o problemă cu munca localizată acolo unde nu există presiunea unui angajator, cu precădere în mediul rural, unde în Grecia și în Occident durata zilnică de activitate pare să fie mult mai mare. Prezența Bulgariei în plutonul fruntaș arată că ar mai fi la noi o problemă de mentalitate, care ne scade implicit productivitatea unui segment important de populație.
În fine, ar mai fi de reținut că persoanele care desfășoară activități independente figurează cu o medie de 35 de ore lucrate pe săptămână, semnificativ sub media UE de 39,3 ore. Totodată, lucrătorii familiali neremunerați figurează în statistica centralizată pentru România cu 30 de ore, mult mai aproape de nivelul Uniunii (31,3 ore).
2 răspunsuri
Nu se ia in calcul ca la noi majoritatea muncesc peste program(cam 10 ore media), 12(14) ore angajatii ‘Mega&Co.’ + faptul ca daca incepi munca la 8 te cam trezesti de la 6 + 2 ore pe drum dus/intors(caz favorabil).
„Forward-uiti” asta la ‘Centru’.
Considerand ca sub 8 ore de somn, pe termen lung, inseamna consecinte biologice devastatoare, omului normal ii raman vreo 6 ore de ‘timp liber’, impartite, in care este sunat de la munca pt. diferite obiective …
Va las sa va ganditi la un articol despre nocivitatea ‘turelor de noapte’ in contextul in care somnul regulat este vital.
Domnu” GDRR „ca la noi” faci „2 ore pe drum dus/intors”. La ei cam cât faci, ai habar?