Textul de mai jos e o compilație de mici fragmente din interviul pe care Iulian Stanciu – CEO al e-mag – l-a acordat pentru numărul 99 al revistei (exclusiv print) CRONICILE Curs De Guvernare.
Cum, de ce și cât va mai merge acest motor principal în ultimii 2 ani al creșterii economice: consumul.
CEO al unei companii cu venituri anuale de peste un miliard de dolari, Iulian Stanciu trasează și granița de unde începe problema consumului ca motor de creștere, dar ridică și o problemă ignorată în România: a productivității care influențează prețul. Adică afacerea.
Ce sunt CRONICILE Curs De Guvernare (publicația cu cele mai înalte analize din presa românească) – un LINK informativ AICI.
Nr. 99 din CRONICI – cu un hint la sumar – un LINK AICI.
Interviul integral – cu toate argumentele și viziunea interlocutorului – poate fi citit în revistă.
(”CRONICILE Curs De Guvernare: un ghid de navigare prin istoria vremii tale”)
(REDACȚIA)
************
Problema creșterii economice pe bazată de consum începe în momentul în care consumul nu mai ajută economia ta, ci doar economiile altora.
De la înălțimea celor peste un miliard de dolari vânzări, Iulian Stanciu, CEO-ul de la emag, are una din cele mai bune perspective asupra consumului, fluxului de produse, prețurilor și – poate cel mai important – asupra trendurilor. La care se adaugă trei experiențe de internaționalizare a business-ului.
Atunci când cererea agregată trece pe excedent din cauza creșterii veniturilor, supapa este către importuri masive. De ce nu poate, producția locală, să se ridice la înlțimea cererii?
Iulian Stanciu a studiat piețele și are răspunsuri care ar putea să devină politici economice.
*
-, Creșterea economică din ultimii ani a fost preponderent bazată pe consum. Sunteți unul dintre cei mai mari comercianți. Cum se vede din poziția asta creșterea consumului ?
Eu văd creșterea consumului ca un rezultat al creșterii veniturilor oamenilor din România. De ce au crescut veniturile? Păi, avem două elemente mari care au contribuit:
o dată, avem creșterea investițiilor străine în general în partea de vest, apropo de discuția de infrastructură, pentru că România fiind în NATO are layerul ăsta de securitate asigurat. Pe urmă, fiind în Uniunea Europeană ai layerul de piață. Vin companiile cu know-how, cu productivitate, fabrică pentru forță de muncă ieftină. Noi, de fapt, exportăm forță de muncă încă mult mai ieftină față de Europa de Vest. Și dacă luăm munca necalificată, suntem la 30 la sută față de mediana din Vest. Dacă luăm munca în zona de IT, acolo suntem undeva la 60-65 la sută față de mediana întregii Europe, nu doar a Europei de Vest.
Doi: avem creșterea salariilor din zona bugetară și a pensiilor, care și ele au alimentat consumul. Aici, dezbaterea e lungă – dacă e bine sau nu – e greu să-mi dau eu cu părerea, dar banii ăștia, pentru că au ajuns în piață, s-au dus în consum, iar o parte din consum înseamnă retail.
Noi avem o pondere din ceea ce vindem în zona de electronice, electrocasnice. Ce înseamnă aici și cum stă România față de alte țări la consum de produse electronice, IT, electrocasnice per capita? Suntem de patru ori mai jos decât Cehia. Suntem de șapte ori mai jos decât Germania. Aici nu putem să spunem că oamenii consumă excesiv la noi, dimpotrivă. Și cred că nimeni nu este împotriva consumului.
Problema, și noi am mai abordat-o, începe în momentul în care consumul nu mai ajută economia ta, ci ajută economia altora. Și acest lucru începe odată cu deficitul comercial.
Nicio șansă să-i batem pe chinezi la productivitate și produse. Și am înota împotriva curentului
-, Cum simțiți importurile?
Este foarte greu să produci lucruri în România. Și, ca să-mi dau seama de ce lucrurile sunt făcute în China, m-am dus chiar în China. Am fost la fabrici, am fost la diverse depozite. Diferențele sunt enorme când e vorba de activitatea de productie.
Mie îmi place mult matematica și în zona de logistică, spre exemplu, noi ne-am dus și am măsurat productivități. Businessul nostru se bazează pe productivitate, adică de asta prețurile sunt mai mici în zona de online decât în offline, pentru că suntem mai productivi.
Și m-am dus să văd cum sunt zeii productivității de pe planetă, care sunt chinezii. De ce fac atât de bine?
Și am văzut așa: o dată, lucrează 13 ore pe zi, 6 zile pe săptămână, în medie, sunt fabrici în care se lucrează șapte zile din șapte și au una-două zile libere pe an. Nu există protecție socială, nu există pensie.
Dacă se îmbolnăvesc, oamenii nu mai primesc bani. Au spital gratuit, se pot duce, dar nu-și permit să se îmbolnăvească, pentru că nu mai câștigă bani.
Iar oamenii lucrează în medie 13 ore pe zi ori șase zile pe săptămână, asta înseamnă 78 de ore, dublu față de România. Pe urmă, în interior, productivitatea este mult mai mare. Și am fost pe lucruri măsurabile pe care le știam eu. Cât face un picker, cel care ia produsul de la raft și-l aduce la bandă, sau un packer, unul care împachetează produse. Este de trei ori mai mare productivitatea decât la noi.
(Citiți și: ”O publicație neobișnuită, un concept neobișnuit, expertiză neobișnuită: CRONICILE Curs de Guvernare”)
Și un al treilea lucru: salariile sunt ceva mai jos față de România, încă sunt mai jos cu toată creșterea Chinei. Deci dacă le înmulțim pe astea, ai de două ori mai mult timp lucrat înmulțit cu trei la productivitate înmulțit cu salariu ori doi, ai costul per unitate de producție de 12 ori mai mic față de România, probabil de 20 de ori mai mic decât Europa de Vest. Adică să vii în Europa și să spui că oamenii ar trebui să muncească mai mult este de neconceput. De asta lucrurile sunt fabricate în China.
Așa că nu avem nicio șansă să-i batem pe chinezi la asta.
(………..)
Două mize la produse: valoare adăugată mare și branduri românești
Ce putem cu adevărat face, și asta ar putea și ar trebui să fie șansa noastră:
să producem lucruri inteligente, să reformăm sistemul de învățământ astfel încât să-i învățăm pe copii despre ce se va cere în economia de mâine. Suntem în mijlocul revoluției tehnologice, e numită a patra revoluție industrială sau revoluția digitală. Viitorii oameni care vor produce în economie ar trebui să fie pregătiți pentru asta, nu pentru epoca industrială veche în care producem chestii și lucrăm la manufacturare.
Dacă noi producem în continuare pentru asta, o să fim defazați și o să fim pe picior greșit, pentru că suntem în UE, cu 40 de ore lucrate pe săptămână, cu drepturile omului, cu productivitate, cu tot ce avem în România, n-avem cum să ne batem cu China, care e alt sistem.
-, Ați putea să estimați și eventual să evaluați un trend procentual, cam cât din produsele care trec prin e-mag sunt made in Romania?
Depinde mult de categorie. Avem unele, spre exemplu în zona de electrocasnice, unde avem fabrica Artic și ei sunt lideri de piață pe frigidere, pe mașini de spălat rufe. Avem și o fabrică Electrolux la Satu Mare.
Mai avem produse care sunt fabricate în Europa. Cred că avem o fabrică Whirlpool în Polonia, am impresia, avem lucruri fabricate în Turcia în zona asta de electrocasnice. Deci aici procentul produselor românești este undeva la 30 la sută. Dar dacă discutăm de telefoane, acolo e cam greu.
Miza pe branduri: ”made in” sau ”made by”?
Un exemplu: eu mai am un business de distribuție unde avem foarte multe branduri românești, nu au neapărat nume românesc, dar sunt branduri de produse de tehnologie.
Lucrăm cu vreo 50 de fabrici din toată lumea, în general în Asia.
La fel și la emag, avem o divizie din asta de noi îi spunem private label, de branduri românești. Și acolo lucrând direct cu fabrica, te duci și dai, să zicem, scaune. Un scaun e compus din vreo 60 de elemente în care definești cum să fie picioarele, cum să fie spătarul, cum să fie materialul, se rotește, nu se rotește, câte brațe, n-are brațe ș.a.m.d. Este un configurator. La fel îți vine și prețul, dar ideea e că tu controlezi totul în profunzime. Dacă l-am face la noi, cu forța de muncă și cu costul forței de muncă din România, sigur n-ar ieși la prețul la care îl facem în China. Sau chiar dacă în China am controla fabrica, ce am pune peste ar fi marginal față de ce punem pentru că este brandul nostru și nu plătim toată partea de R&D către un brand mare.
(Citiți și: ””Banchetul de Centenar s-a terminat – urmează nota de plată”: Sumarul numărului 99 al CRONICILOR Curs de Guvernare”)
Sau dacă ne uităm la haine – să luăm Tommy Hilfiger, care să fie fabricat în România: dar ce-a rămas în România e infim față de cât a luat Tommy Hilfiger partea lui pentru că a făcut cercetare, design etc.
Mai degrabă începem să vorbim despre branduri românești, care aduc valoare. Că a venit întrebarea despre ei, noi ne întâlnim des cu polonezii.
(…………..)
Noi suntem una dintre cele șapte, maximum zece companii românești prezente în Polonia, dar în sens invers cred că sunt vreo 300. Polonezii nu produc foarte mult în Polonia, în schimb au branduri poloneze, doar că asamblează anumite subansamble, dar au branduri poloneze pe care ei le împachetează, le desenează, le creează. Le manufacturează în altă parte sau vin din diverse subansamble părți, le pun cap la cap și încep și le trimit în regiune, pentru că au avut o politică în acest sens, o politică de extindere a companiilor, internaționalizarea companiilor poloneze.
Internaționalizarea unui business – aventuri
-, Aici voiam să ajungem. Ați ieșit pe piețele din Ungaria, Bulgaria și Polonia. Primul lucru pe care vreau să vă întreb: e o deosebire între a deschide un business acolo și unul aici, mă refer la un business cu specificul emag.
Da, mare.
În primul rând, nu suntem noi obișnuiți să mergem internațional, ne lipsește la nivel de societate încrederea. În momentul în care eu am avut nebunia asta, hai să mergem pentru că în zona de e-commerce poți să traversezi mai ușor granițe, toți oamenii au fost uau, putem să facem și noi chestia asta așa? A fost o poveste pe care investitorul, cel care a pus banii, a crezut-o și a spus: „Da, mie îmi place, eu vreau chestii riscante și curajoase, hai că pun banii”. Și am plecat de aici și am mers acolo.
(……………….)
***
Interviul integral – cu toate argumentele și viziunea interlocutorului – poate fi citit în revistă.
Ce sunt CRONICILE Curs De Guvernare (publicația cu cele mai înalte analize din presa românească) – un LINK informativ AICI.
Nr. 99 din CRONICI – cu un hint la sumar – un LINK AICI.
(”CRONICILE Curs De Guvernare: un ghid de navigare prin istoria vremii tale”)
