Curtea de Justitie a Uniunii Europene a dat, joi, câştig de cauză României, în procesul pe care Comisia Europeană i l-a deschis statului român pentru neîndeplinirea obligaţiilor privind conservarea habitatelor păsărilor sălbatice, a declarat joi, pentru Mediafax, seful Departamentului pentru Afaceri Europene, Bogdan Manoiu: „Este primul proces de infringement în care România a ajuns sa fie chemata de Comisia Europeana chiar în fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene, iar procesul a fost câstigat de statul român”, a precizat seful DAE.
CE reclamase România pentru ca nu a desemnat suficiente arii de protectie speciala, care ar fi fost de natura sa asigure protectia corespunzatoare a unor specii de pasari salbatice, dar si a unor specii de pasari migratoare.
Aceasta este însă doar una din cele 45 de proceduri de infringement deschise împotriva României, şi, cel mai probabil, în cele cu mize cu adevărat mari, statului român nu-i va fi atât de uşor.
Procedurile cu mize mari
România a primit în decursul celor mai bine de patru ani de la aderarea la UE 21 avize motivate şi 45 de somaţii şi patru sesizări. Alte peste 300 de cazuri de aplicări eronate ale directivelor europene au fost clasate de-a lungul timpului. Astfel, România va trebui să îşi adapteze legislaţia în peste 40 de domenii.
Astfel, România riscă tot timpul procedura de infringement întrucât transpunerea directivelor europene prezintă diverse neajunsuri. Săptămâna trecută Comisia Europeană a transmis ţării noastre încă două avize privind încălcarea normelor europene, unul are în vedere preţurile reglementate în domeniul energiei, iar cel de-al doilea poluarea aerului din mai multe oraşe. În ambele cazuri, ţara noastră are la dispoziţie două luni pentru a se conforma cerinţelor Comisie sau să transmită măsurile pe care le preconizează a fi luate pentru a reglementa situaţia.
Independenţa autorităţilor naţionale de reglementare, solicitată în mod repetat
Comisia Europeană a mai pornit procedura de infringement împotriva României pentru multe alte probleme. Astfel, CE a atenţionat ţara noastră în mod repetat în privinţa asigurării independenţei autorităţilor naţionale de reglementare, dar şi pentru transparenţa condiţiilor de acces la reţelele de transport al gazelor naturale şi energiei electrice. Autorităţile europene au trimis sesizări oficialilor români şi pentru a atenţiona asupra proastei gestionări a bazinelor hidrografice, sau pentru că au limitat autorizarea antrepozitarilor fiscali prin OUG de modificare a Codului Fiscal.
Problemele legate de aplicarea OUG 50 privind creditele au dus la declanşarea procedurii de infringement, ca şi lipsa de disponibilitate a informaţiilor privind localizarea apelantului şi funcţionarea serviciului unic de urgenţă 112.
Taxa auto, primul motiv de declanşare a procedurii de infringement
România s-a confruntat cu prima somaţie în cadrul unei proceduri de infringement la mai puţin de teri luni de la aderarea la UE. Astfel, pe data de 21 martie 2007 Guvernul era avertizat că modalitatea de impozitare a autovehiculelor second-hand nu respectă reglementările europene.
După patru ani şi mai multe acte normative adoptate pe marginea acestei taxe, problema nu a fost încă soluţionată pentru că zilele tercute judecătorii Curţii Europene de Justiţie au decis că taxa de primă înmatriculare încalcă legislaţia Uniunii Europene întrucât produce un dezavantaj la vânzarea maşinilor second-hand din alte state pe teritoriul României. În acest fel, autorităţile de la Bucureşti sunt puse în situaţia de a returna această taxă către plătitori.
O şansă pentru statul român: birocraţia europeană
Comisia Europeană porneşte anual foarte multe proceduri de infringement împotriva statelor membre, dar este foarte greu a se ajunge la sancţiuni pentru că procedura este de lungă durată şi până la urmă statele rezolvă problemele de încălcare a legislaţiei europene.
Comisia Europeană are competenţa de a porni procedura de infringement împotriva unui stat membru care nu îşi respectă obligaţiile care îi revin în conformitate cu normele UE, iar această procedură cuprinde trei etape. Astfel, acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor presupune o fază precontencioasă şi una contencioasă, ele fiind secondate de un dialog între Comisie şi statul membru.
Prima etapă constă în faptul că statul membru primeşte o notificare formală şi are la dispoziţie două luni pentru a formula un răspuns. În cazul în care statul nu respectă în integralitate legislaţia UE, Comisia poate trimite un aviz motivat.
În cazul în care nu primeşte un un răspuns satisfăcător într-un termen rezonabil, Comisia poate să declanşeze acţiunea în constatarea neexecutării hotărârii pronunţate, care şi ea începe cu o fază precontencioasă (punere în întârziere şi aviz motivat), iar dacă statul în cauză tot nu se conformează hotărârii, se sesizează Curtea de Justiţie Europeană.
În cazul în care Curtea pronunţă o hotărâre de condamnare, stabilind că statul membru a încălcat obligaţiile ce-i revin în baza dreptului UE, statul va trebui să aducă la îndeplinire această hotărâre. Dacă nici de data asta statul nu respectă deciziile Curţii, se declanşează o nouă acţiune, care iarăşi începe cu o fază precontencioasă şi cu o nouă sesizare a Curţii de Justiţie. Abia după aceea poate interveni sancţiunea pecuniară, instanţa fiind cea care stabileşte cuantumul ei. În cazul acţiunilor în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor declanşate pentru necomunicarea măsurilor naţionale de transpunere a unei directive, Curtea poate să aplice sancţiuni pecuniare chiar de la prima hotărâre de condamnare, prin care constată că statul nu şi-a adus la îndeplinire obligaţiile.
În acest fel, din cauza birocraţiei, procedura de infringement se poate întinde pe durata a câtorva ani.
Urmărește-ne pe Google News
