Din perspectiva competitivităţii economice, salariul minim pe economie este un indicator cheie, care determină costul forţei de muncă, alături de taxele impuse de stat pe salarii. Pentru a vă forma o opinie asupra acestei chestiuni, vă prezentăm, pe scurt, situaţia la zi certificată de Eurostat şi vă lăsăm să trageţi concluziile.
În ianuarie 2011, 20 dintre cele 27 de state member UE (Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Irlanda, Grecia, Spania, Franţa, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia şi Marea Britanie) şi două ţări candidate, Croaţia şi Turcia aveau un salariu minim pe economie. Nivelul acestuia este prezentat pe harta 1.
Salariile minime pentru ţările europene menţionate variază între 123 euro în Bulgaria şi 1.758 euro în Luxemburg, cu România situată pe penultimul loc (157 euro).
Dacă se adaugă şi Statele Unite ale Americii pentru referinţă, se observă trei grupe de state după nivelul salariului minim pe economie.
Prima grupă, între 100 euro şi 400 euro, include Bulgaria, România, Lituania, Estonia, Ungaria, Letonia, Slovacia, Cehia, Polonia, Croaţia şi Turcia (vezi graficul 1).
A doua grupă include cinci state membre, Portugalia, Malta, Slovenia, Spania şi Grecia, plasate în intervalul 550 – 950 euro pe lună.
A treia grupă, include şase state membre, Marea Britanie, Franţa, Belgia, Olanda, Irlanda şi Luxemburg, unde salariul minim trece de 1.100 euro.
Valorile din acest graphic au fost calculate la paritatea puterilor de cumpărare standard, adică s-a ţinut cont de raportul între preţurile naţionale şi cele medii practicate la nivel internaţional, pentru a compara corect între diferite ţări puterea de cumpărare a salariului minim pe economie.
Acest fapt explică reducerea decalajului maxim de la 14:1 la doar 6:1. Adică un bulgar, deşi are salariul minim de 14 ori mai mic decât un luxemburghez, poate să cumpere de şase ori mai puţine produse şi servicii cu banii primiţi.
Se observă că ţările cu salarii mai mici au şi preţuri mai mici, ceea ce atenuează întrucâtva diferenţele, cu excepţia Marii Britanii, unde lira sterlină slabă în prezent faţă de moneda unică europeană reduce uşor preţurile exprimate în euro.
România îşi păstrează şi la acest indicator penultima poziţie, deşi decalajul salarial faţă de Bulgaria se reduce de la 1,28:1 la 1,18:1, urmare a unor preţuri mai ridicate.
Însă ceea ce ne caracterizează cu adevărat este faptul că avem salariul minim mic nu doar faţă de alte ţări ci şi faţă de alţi salariaţi, în interiorul României.
Dacă raportăm salariul minim la cel mediu din industrie, construcţii şi servicii constatăm că ne situăm iarăşi pe penultimul loc, înaintea SUA, ceea ce ne plasează în postura de campioni europeni ai diferenţelor de salarizare (vezi graficul 2)
Într-o plajă de valori situate între 30% şi 50%, la extreme se află Franţa, Malta, Luxembourg şi Grecia, care trec pragul de 45% şi, respectiv SUA, care se află în apropierea nivelului de 30%.
Colega de suferinţă Bulgaria se plasează, spre deosebire de noi, pe un rezonabil loc opt în topul disparităţilor salariale. În plus, dacă s-ar adăuga la medie salariile de la stat, România s-ar duce, foarte probabil, sub 30%. Ceea ce explică sentimentul mai acut al sărăciei într-o ţară nu neapărat mai săracă, după indicatorii măsuraţi în mod obiectiv.
3 răspunsuri
interesanta analiza , dar sanatatea economica adevarata nu este dat de salariul minim ci de salariul mediu pe economie brut si net . astept o asfel de analiza , succes.
Salariul minim din Romania este irelevant, praf in ochii investitorilor straini. Contractele colective de munca la nivel national stabilesc limitele salariului minim mult mai sus pentru orice firma cu mai mult de 21 salariati.
Ex.: pentru orice salariat care are o calificare (in ziua de azi orice absolvent iese din scoala cu o calificare) trebuie inmultit salariul minim cu 1,2 si ajungem la 188,4euro
Daca salariatul mai are si vechime, se inmulteste OBLIGATORIU salariul cu un procent intre 5% pentru 3 ani vechime si 25% pentru 20 de ani (chiar daca a facut vechimea in alta firma si chiar alta meserie).
Cu alte cuvinte daca un producator de cablaje electrice angajeaza un absolvent de liceu cu profil electric in varsta de 38 de ani, care a lucrat de la terminarea liceului confectioner imbracaminte intr-o croitorie, va trebui sa-i plateasca salariul minim de 235.5 euro; chiar daca a uitat tot ce a stiut despre cablaje.
Observatii corecte, dar solidaritatea sociala se bazeaza pe transferul net de la unii cetateni situati peste medie catre alti cetateni situati sub medie. Cu cat veniturile salariatilor de la baza sistemului sunt mai mici, cu atat transferurile sunt mai mari si necesita taxe pe masura.