România a accesat un sprijin financiar de 4,1 miliarde euro din partea UE pentru susținerea ocupării în condițiile economice dificile induse de pandemia Covid 19.
3 miliarde euro au fost deja trase iar efectele ne plasează printre premianții acestei acțiuni, ceea ce merită semnalat pentru a arăta că se pot utiliza eficient fonduri europene, chiar în evaluarea făcută la Bruxelles.
Pentru a ajuta statele membre să păstreze forța de muncă și să faciliteze traversarea perioadei de criză, UE a inițiat un program în valoare de 100 miliarde euro denumit SURE (Support to mitigate Unemployment Risks in an Emergency, respectiv Suport pentru susținerea riscurilor de șomaj în caz de urgență).
Sumele au fost alocate spre 18 state membre, printre care și România, cu limitarea la 60% a banilor pentru cele mai importante trei țări beneficiare: Italia (27,4 miliarde euro), Spania (21,3 miliarde euro) și Polonia (11,2 miliarde euro). Țara noastră a venit în grupa a doua de țări (4 – 8 miliarde euro), alături de Belgia și Portugalia. Grecia, Irlanda, Cehia, Slovenia și Croația au alcătuit palierul trei (1-3 miliarde euro) iar Slovacia, Lituania, Bulgaria, Ungaria, Cipru, Malta și Letonia au primit fiecare mai puțin de 1 miliard de euro.
Desigur, aceste țări se puteau împrumuta și individual dar condițiile în care au fost obținuți banii de către Comisia Europeană în contul UE și distribuiți către statele membre beneficiare sunt semnificativ mai bune decât dacă ar fi căutat pe cont propriu, atât prin dobânda mai mică cât și prin termenul mult mai îndelungat de rambursare, garanția oferită de UE fiind critică.
Analiza Comisiei relevă economiile făcute de fiecare stat membru participant la programul SURE, atât în sumă absolută cât și raportat la valoarea împrumutului dedicat. România se situează, la o perioadă de maturitate de 14,6 ani, în poziția a doua atât ca bani economisiți în valoare absolută (0,824 miliarde euro, imediat după Spania, cu 0,850 miliarde euro), cât și ca procentaj din suma primită (27,5%, după Ungaria, 30,5% dar aceasta a accesat o sumă de șase ori mai mică, și mult peste media de 10,9% la nivel european).
Astfel, ponderea împrumuturilor în factura salarială ne-a plasat în prima treime a țărilor din program , cu aproape 4% din total ( Ungaria figurează pe ultimul loc în materie de impact efectiv al împrumutului), mai puțin decât în cazul Portugaliei sau Poloniei pentru că avem și un nivel al șomajului mai scăzut decât acestea.
Este și motivul pentru care apărem ca pondere în total a lucratorilor căror locuri de muncă au fost susținute prin programul SURE printre statele cu cele mai mici procentaje, alături de faptul că banii par a fi fost mai bine țintiți către categoriile afectate de criza pandemică.
Una peste alta, din accesarea echilibrată a acestui program pentru susținerea forței de muncă, țara noastră a ajuns să aibă cea mai bună performanță efectivă față de cea așteptată (doar trei state membre au reușit acest lucru !), conform analizei făcute de specialiștii Comisiei Europene, de unde se aștepta să fim, ca de obicei, la coada clasamentului.
Fapt confirmat în graficul ce arată sugestiv corelația între rata șomajului și finanțarea SURE, ce ar conduce la aserțiunea suprinzătoare că banii alocați României au fost cel mai bine cheltuiți. Am putea adăuga și chibzuiți deoarece mai putem accesa încă 1,1 miliarde euro în acest an și nu ne-am repezit să epuizăm fondurile disponibile.
Mai mult, culmea este că un alt grafic arată că România a utilizat masiv fondurile europene și nu bani proprii în susținerea ocupării, fapt vizibil în ponderea negativă pe ultimul grafic prezentat, unde doar Italia, care a obținut rezultatele cele mai slabe față de așteptări (singura pe minus în analiza CE) și Portugalia mai figurează pe poziții similare cu noi dar mult atenuate.
Așadar, ar trebui să luăm aminte atunci când ne mai și iese câte o acțiune în raport cu UE. Mai ales într-un punct critic al necesităților de ajustare bugetară pentru anii care vin și pe o problemă socială foarte importantă, precum susținerea locurilor de muncă. Dar, tocmai pentru că am arătat că se poate, am avea și obligația morală de a păstra cât mai sus ștacheta pe care am trecut-o în raport cu alte 17 state europene (nu cele mai dezvoltate sau chibzuite, dar oricum).
