Dezbaterea pe obiectivul climatic intermediar de 90% pentru 2040 a arătat, la reuniunea miniștrilor mediului organizată luni la Bruxelles, că 10 țări sunt pentru, trei împotrivă și 14 cer concesii suplimentare.
UE are două obiective de reducere a emisiilor de carbon stabilite prin lege: o reducere cu 55% până în 2030, urmată de ”net zero” în 2050. O țintă intermediară pentru 2040 este în prezent discutată la Bruxelles. În februarie, Comisia a propus ca acest obiectiv de reducere să fie de 90%.
UE are deocamdată doar 10 voturi pentru
Luni, țările UE și-au prezentat pozițiiile: țările care sunt în favoarea țintei de 90% le depășesc ca număr pe cele care se opun, dar majoritatea țărilor se declară deocamdată „indecise”.
„Simt un sprijin semnificativ”, a spus Comisarul pentru climă, Wopke Hoekstra, după ce cele mai ambițioase țări europene și-au exprimat sprijinul pentru propunerea sa. Printre acestea se numără Franța, Finlanda, Danemarca și Spania.
În total, 10 țări au susținut propunerea Comisiei.
Cehia, Grecia și Polonia sunt împotrivă
Germania și Țările de Jos au exprimat doar sprijin provizoriu – guvernul de coaliție al Berlinului nu a căzut încă de acord pe plan intern, în timp ce ministrul interimar al Țărilor de Jos, Rob Jetten, a afirmat că noul parlament ales al țării este „în favoarea” propunerii.
Trei state au exprimat o opoziție clară: Cehia a numit ținta ca fiind „prea ambițioasă”; Grecia a afirmat că oamenii „și doresc acum o viață mai bună, nu altceva”, iar Polonia a solicitat „mai multe analize”.
România, între avocații ”tranziției juste”
Jumătate dintre țările membre UE au refuzat să ia o poziție clară, invocând motive variind de la decalaje economice până dependența de mașini.
Multe dintre aceste țări ”ezitante” au aderat la UE în 2004 sau mai târziu și au adus în discuție diferențele de dezvoltare economică. Letonia a cerut „flexibilitate” în funcție de specificitățile naționale. Fiecare „țară UE are propriul său model de dezvoltare”, a spus și Mircea Fechet, ministrul român mediului.
„Nu avem suficiente resurse la dispoziție pentru a atinge obiectivele climatice”, a explicat și Ivo Milatic, din Croația, adăugând: „Trebuie să găsim o modalitate de a face din aceasta o tranziție justă, care să nu lase pe nimeni în urmă”.
„Tranziția justă” denotă o abordare care combină acțiunea climatică cu politicile sociale pentru a proteja cetățenii vulnerabili care pot fi afectați negativ de tranziție. În UE, acest lucru a fost adesea realizat prin transferuri fiscale.
Ministrul Mediului din Slovenia, Bojan Kumer, a cerut „un echilibru geografic mai mare” în plata fondurilor UE din fondurile de modernizare și de inovare – două fonduri în valoare de miliarde, finanțate prin comercializarea emisiilor de carbon.
A doua preocupare majoră pentru țările UE rămâne competitivitatea industrială – problema asupra căreia toată lumea poate fi de acord, de la Budapesta la Berlin. „Încărcarea excesivă” a industriei cu politici climatice riscă să producă un efect de bumerang, a avertizat și ministrul mediului din Ungaria Anikó Raisz.
***
