„Nu există niciun cetățean român care să ocupe o funcție de conducere în calitate de director general, în timp ce prezența cetățenilor români în alte funcții de conducere este, de asemenea, foarte redusă.” Și toate acestea în condițiile în care România este a șasea țară a Uniunii ca mărime demografică.
Aceste constatări se regăsesc într-o scrisoare semnată de europarlamentarii români și adresată atât președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, cât și Înaltului Reprezentant UE pentru Afaceri Externe, Josep Borrell – care ar trebui să aloce mai multe functii europene pentru România.
Textul de mai jos e un fragment preluat din articolul apărut în nr. 90 al revistei exclusiv print CRONICILE Curs de guvernare (LINK-AICI) – iar analiza integrală poate fi citită în revistă (sumar, autori, cover etc…) _AICI-LINK.
***
De asemenea, nu există niciun român care să ocupe o funcție de conducere în sediul central al Serviciului de Acțiune Externă, iar cifrele arată o reprezentare slabă la nivelul delegațiilor UE în lume. Și toate acestea, în condițiile în care România este a șasea țară a Uniunii ca mărime demografică.
(……………………………………………….)
De vină pentru această situație ar fi, potrivit acestora, strategia deficitară de resurse umane a Comisiei, care nu se îngrijește ca toate statele să fie reprezentate în mod echitabil.
Dar acesta e un adevăr care este exprimat pe jumătate și care scapă de responsabilitate acele instituții românești care ar fi trebuit să aibă o politică de plasare a românilor în funcții-cheie la Bruxelles.
Ignorarea entităților care elaborează politicile europene
Nemulțumirea europarlamentarilor români față de activitatea direcției generale de resurse umane a Comisiei Europene ascunde sub preș și faptul că atunci când se negociază funcțiile importante la fiecare cinci ani, negociatorii români au în vedere numai portofoliul de comisar și câteva poziții la nivelul comisiilor din Parlamentul European (președinte, vicepreședinte), scăpându-le cu totul prezența românilor la nivelul conducerii secretariatului general al Comisiei, în cabinetele comisarilor și, mai ales, a direcțiilor generale, adică în acele entități care elaborează politicile europene.
- La cabinetul președintei Comisiei, Ursula von der Leyen, singura prezență românească este la nivelul secretariatului, în timp ce vecinii noștri de la sud de Dunăre, bulgarii, au obținut funcția de director al coordonării și administrației, poziție care se ocupă și de planificarea strategică.
- La cabinetul prim-vicepreședintelui Frans Timmermans, al doilea om al Comisiei care gestionează și cel mai important set de politici europene – Pactul Verde European – se poate semnala o prezență românească tot la nivelul secretariatului, în timp ce, iarăși, vecinii de la sud, bulgarii, au două poziții de consilier, unul responsabil cu legea climatică, iar altul cu securitatea energetică, piața internă de electricitate și coridoarele gaziere.
- Zero prezențe românești în două echipe esențiale ale Comisiei, cea a lui Thierry Breton, comisarul cu cel mai extins portofoliu – Politica industrială, piața internă, digitalizare, industrie de apărare și spațială – și a estonienei Kadri Simson, comisar pentru Energie.
- O prezență românească se remarcă totuși în cadrul corpului de consilieri al vicepreședintei Comisiei pentru societatea informațională și competiție Margrethe Vestager și, desigur, așa cum era și natural, ne regăsim conaționali în poziții-cheie la cabinetul doamnei Adina Vălean.
Însă nicio poziție de conducere la nivelul direcțiilor generale, cu excepția unui director general adjunct la Agricultură.
Cât privește situația șefilor de delegații UE, punctată de europarlamentarii români, dacă obținerea poziției din Muntenegru poate fi de interes pentru articularea acesteia cu interesul și proximitatea României cu Balcanii occidentali, promovarea cu succes a unei candidaturi pentru postul de ambasador european în Mongolia denotă lipsă de viziune strategică, interesul ţării noastre în Orientul Extrem fiind mai mult abstract.
(………………………………………………….)
O chestiune mult mai complexă decât niște funcții
Prezența unei țări în principala capitală a Uniunii Europene nu se măsoară numai în numărul de poziții-cheie deținute în instituțiile centrale comunitare.
Este o construcție care se bazează pe mai mulți factori:
- Primul factor: calitatea grupului național de europarlamentari, deoarece influența se construiește pe baza expertizei. Așa cum spunea unul dintre cei mai vechi europarlamentari francezi, Alain Cadec, actualmente senator, „pentru a fi influent în Parlamentul European trebuie să fii recunoscut, dar pentru a fi recunoscut trebuie să muncești, să fi prezent și să comunici”, „influența europarlamentarilor fiind legată direct de expertiza lor tehnică”.
Contează mult și numărul de mandate ale acestora, așa cum este enunțată și strategia delegației germane – „un mandat pentru a învăța, al doilea pentru a acționa și al treilea pentru a transmite”.
(…………………………………………………….)
***
Analiza integrală poate fi citită în revista exclusiv print CRONICILE Curs de guvernare Nr. 90 – (al cărui sumar, autori și interlocutori pot fi văzute AICI-LINK).
Ce sunt CRONICILE:
-
Cuprinsul, articolele și autorii fiecărui număr – AICI-LINK ( cu click pe fiecare număr)
-
Cumpărați CRONICILE online sau abonați-vă – AICI-LINK
-
Numărul 90 poate fi cumpărat online de AICI-LINK
-
Revista poate fi cumpărată și din chioșcurile Inmedio și din Librăriile Cărturești
-
Și colecția. Nu uitați Colecția: cine va avea colecția tuturor celor 100 de numere va avea istoria celor 25 de ani la capătul cărora, ridicând ochii din CRONICI, ar trebui să vedem în jur o țara pentru care, sub o formă sau alta, luptăm și lucrăm – AICI-LINK
Urmărește-ne pe Google News
