Regionalizarea României: Boc îşi pune baronii locali în cap. Pîrvulescu: Se face prea abrupt. Dâncu: Regionalizarea a fost amânată de toţi de dragul clientelei

Principalul partid de guvernare, PDL, demarează procedurile politice pentru reîmpărţirea României în 8 regiuni de dezvoltare cu personalitate juridică, printr-o discuţie avută de premierul Emil Boc cu parlamentarii partidului pe care îl conduce, după ce, în prealabil, şeful statului, Traian Băsescu, i-a trasat primului-ministru această sarcină

Proiectul schiţat deja în interiorul PDL şi la guvern urmează să fie trecut prin Parlament în această toamnă, pentru ca la alegerile locale de peste un an să se voteze deja noua administraţie locală, cu 8 preşedinţi de consilii regionale şi 8 consilii regionale.

”E foarte necesar să ne mişcăm repede, astfel încât alegerile locale din 2012 să aibă loc pe noua organizare administrativ-teritorială. Aceasta însemnă că trebuie să avem legislaţia încheiată în toamnă, astfel încât Legea alegerilor locale să se plieze pe noua structură administrativ-teritorială”, ne-a declarat deputatul PDL Sulfina Barbu, preşedinta Comisiei de administraţie publică.

Potrivit acesteia, schimbarea împărţirii administrativ-teritoriale va implica şi modificarea unei serii întregi de acte normative, ca Legea 215/2001 privind administraţia locală, Legea unităţilor administrativ-teritoriale care datează din anul1968, Statutul aleşilor locali. Legea 500/2002 privind finanţele publice locale, Legea prefectului. Toate aceste modificări ar urma să fie realizate până în iarnă.

Demersul lui Emil Boc pare să mizeze doar pe convingerea partenerilor de coaliţie, pentru că nu va fi nevoie de modificarea Constituţiei, graţie unui truc: noile regiuni de dezvoltare se vor numi tot judeţe, pentru că în Constituţie este prevăzut că România este împărţită pe judeţe, dar nu se specifică numărul lor. Astfel, va fi nevoie de adoptarea unei legi organice pentru care este necesară majoritatea senatorilor, respectiv deputaţilor, majoritate e care Puterea o deţine încă în ambele Camere.

Trucul ar putea să se dovedească, însă, periculos, pentru că UDMR, cel mai puternic partener de guvernare al PDL, şi-ar putea pierde influenţa la nivelul conducerii administraţiei locale.

Prin împărţirea ţării în 8 euroregiuni, cele 41 de consilii judeţene cu cei 41 de preşedinţi de consilii aleşi uninominal vor fi înlocuiţi cu 8 consilii regionale (sau judeţene, după denumirilie care li se vor păstra) conduse de 8 preşedinţi.

Cele 8 regiuni de dezvoltare vor fi: Bucureşti-Ilfov, Nord-Est, Sud-Est, Nord-Vest, Centru, Sud-Vest, Oltenia şi Centru-Muntenia. O primă problemă ar fi la Regiunea Centru, care, pe lângă judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, mai cuprinde judeţele Sibiu, Braşov şi Alba. Primele trei judeţe au preşedinţi de consilii judeţene de la UDMR: Tamasz Sandor, Borboly Csaba, respectiv Arpad Szabo. Judeţul Sibiu este condus de Martin Bottesch, de la Forumul Democrat al Germanilor din România, care, la nivel parlamentar, se află în coaliţia de guvernare şi urmează aproximativ aceeaşi politică cu UDMR. La CJ Braşov, şef este liberalul Aristotel Căncescu, însă la Alba este Ion Dumitrel de la PDL, susţinut de unul din greii democrat-liberali, primarul de Alba-Iulia, Mircea Hava.

Deşi ca număr de preşedinţi de consilii judeţene UDMR este superioară pe teritoriul viitoarei regiuni Centru, supremaţia Uniunii ar putea fi subminată de configuraţia etnică a viitorului super-judeţ: 65% români, 30% maghiari, 4% romi, 0,5% germani. Cum UDMR se bazează practic numai pe populaţia de etnie maghiară, viitorul preşedinte al Consiliului Judeţean Centru ar putea să nu fie de la UDMR.

În plus, populaţia de etnie maghiară ar putea pierde şi privilegiile conferite de statutul de majoritară pe care în prezent îl are în judeţele Harghita şi Covasna, cum ar fi cele care se referă la predarea istoriei şi geografiei în limba maternă, în şcolile publice, sau la obligativitatea unor funcţionari publici de a cunoaşte şi limba maghiară.

Nu întâmplător UDMR a încercat să-şi impună, anul trecut, un proiect de regionalizare a ţării, pe 16 microregiuni, una dintre acestea reunind doar judeţele Harghita, Covasna şi Mureş – teritoriul Ţinutului Secuiesc medieval.

Un alt motiv pe care UDMR l-ar avea să blocheze în coaliţie proiectul ar putea fi legat de judeţul Satu Mare. Judeţul condus de UDMR-istul Csehi Arpad Szabolcs ar urma să fie topit în regiunea Nord-Vest, alături de judeţele Cluj, Bistriţa-Năsăud, Bihor, Maramureş şi Sălaj. UDMR are practic şanse nule de a obţine şefia acestei euroregiuni şi implicit controlul asupra banilor europeni.

Şi UNPR ar putea fi deranjată de noua împărţire administrativ-teritorială, în condiţiile în care o parte din autoritatea conducerii de la nivelul Capitalei se va muta la şefia super-judeţului Bucureşti-Ilfov, iar vicepreşedintele Uniunii, Neculai Onţanu, îşi doreşte funcţia de primar general al Capitalei.

Cât este de obligatorie regionalizarea?

Preşedintele PDL, premierul Emil Boc, a susţinut luni că reîmpărţirea teritorială şi administrativă a ţării este obligatorie pentru România, în perspectiva absorbţiei fondurilor europene.

” Dacă nu facem această reformă a organizării administraţiei publice, România îşi diminuează şansele serios ca din 2013 să mai aducă bani europeni, pentru că în Europa banii se dau pentru absorbţia fondurilor pe componenta administrativă pe structuri apropiate de cele regionale, adică astăzi ceea ce avem nu funcţionează pe interes naţional. Numai România şi Bulgaria mai au, din punct de vedere administrativ, structuri de sorginte comunistă şi care nu mai fac faţă noilor provocări europene”, a spus Boc.

Într-adevăr, la nivel european, România a rămas în urmă în privinţa obligaţiei de conformare la sistemul NUTS – Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale de Statistică. Cele 8 regiuni de dezvoltare, care se vor numi tot judeţe în cazul României, potrivit proiectului PDL, corespund nivelului NUTS 2, care prevede împărţirea Uniunii Europene în unităţi administrativ-teritoriale cu populaţie de minimum 800.000 de locuitori şi maximum 3 milioane de locuitori. Nomenclatorul european prevede şi alte niveluri: NUTS 1 – cu unităţi între 3 şi 7 milioane de locuitori (România are 4 astfel de unităţi, fără personalitate juridică) şi NUTS 3 – unităţi cu populaţii de 150.000-800.000 de locuitori (corespund judeţelor de astăzi, în cazul României).

Necesitatea ca unităţile NUTS 2 să capete personalitate juridică în detrimentul actualelor judeţe ar rezida în faptul că la acest nivel sunt distribuite fondurile comunitare.

În cazul României, regiunile de dezvoltare peste care se vor suprapune viitoarele super-judeţe prezintă o diferenţă destul de mare în privinţa nivelului de trai al populaţiei. Potrivit unui document guvernamental, la nivelul anului 2008, regiunea cu cea mai mare rată a sărăciei era regiunea Nord-Est (27,2%), iar cea mai puţin săracă era regiunea Bucureşti – Ilfov (4,7%). Un grad ridicat de sărăcie se constată în regiunile Sud – Vest (23,3%) şi Sud – Est (22,7%).

Ce schimbări sunt asteptate de la redesenarea hărţii României în stil PDL?

– Absorbţia fondurilor europene de dezvoltare regională va trece din responsabilitatea Guvernului în cea a super-judeţelor

– Absorbţia fondurior europene s-ar putea face direct de către euroregiuni şi pentru investiţiile pentru mediu (o altă prevedere care ar putea deranja UDMR, care deţine portofoliul Mediului)

– Guvernul va mai avea doar rol de coordonare, de absorbţie pe fonduri europene pentru infrastructura mare, naţională de transport sau pe componenta de competitivitate, doar pentru marile companii, nu şi pentru IMM-uri (de care se vor ocupa tot şefii de regiuni)

– Din 41 de preşedinţi de consilii judeţene, vor mai rămâne 8, aleşi tot uninominal, într-un singur tur. Vor rămâne numai 8 consilii judeţene şi, automat, mai puţini consilieri.

– Vor rămâne numai 8 municipii-reşedinţă de judeţ, celelalte 33 urmând să-şi piardă din importanţă, ceea ce ar putea determina noi motive de dispute nu numai între partide, dar şi între organizaţiile din interiorul aceluiaşi partid.

– Instituţiile deconcentrate şi alte astfel de autorităţi se vor reduce numeric.

– Autoritatea privind urbanismul şi alte astfel de politici locale va trece de la judeţe exclusiv la municipii, oraşe şi comune.

– În paralel cu posibilitatea reducerii cheltuielilor prin desfiinţarea multor filiale ale instituţiilor publice, vor apărea şi costuri suplimentare, cum ar fi cele cu schimbarea actelor de identitate, a plăcuţelor de înmatriculare ale maşinilor, a actelor de proprietate.

Pârvulescu: Regionalizarea se face prea abrupt

Politologul Cristian Pârvulescu este de părere că reîmpărţirea administrativ-teritorială a României este demarată într-un mod prea abrupt, în preajma anului electoral 2012, cu alegeri locale şi parlamentare, şi fără să fie asigurat un consens mai larg pe scena poltică.

”Se face într-un mod abrupt, neechilibrat şi, într-un an preelectoral şi riscă să derapeze, atât în ceea ce priveşte dezbaterea, cât şi în ceea ce priveşte confruntarea politică. Regionalizarea este absolut importantă în momentul de faţă, dar ea trebuie făcută după o consultare cât se poate de largă şi cu o asumare politică mult mai clară decât cea actualei majorităţi. Ar trebui să fie rezultatul unui compromis între toate forţele politice, pentru că altfel riscurile sunt foarte mari. Există un gen de loialitate judeţeană şi o serie de conflicte între judeţe, cum ar fi între Brăila şi Galaţi, ceea ce face ca un gen de solidaritate inter-judeţeană să apară şi să reprezinte o rezistenţă foarte mare, ca să nu mai vorbim de rezistenţa preşedinţilor de Consilii Judeţene. Costurile vor fi mari, cu siguranţă, dar pot fi gândite pe o perioadă tranzitorie”, consideră preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia.

Dâncu: Partidele au amânat regionalizarea pentru a-şi satisface clientela

Şi sociologul Vasile Dâncu doreşte reîmpărţirea administrativ-teritorială, însă avertizează asupra opoziţiei ”baronilor locali” care au nevoie de cât mai multe posturi în administraţie, pentru a-şi satisface clientela politică.

”Problema reîmpărţirii teritoriale este o sarcină europeană pe care o aveam de multă vreme, dar lumea a tras de timp. Noi am tot tras de timp, pentru că există o oligarhie locală şi nici un partid nu a putut să treacă peste identităţile locale şi mai ales peste rezistenţa funcţionarilor, pentru că principala resursă pe care o furnizează un partid clienţilor săi politici şi militanţilor este un post în administraţie. Cu cât sunt mai multe posturi publice, cu atât un partid poate să satisfacă mai bine clientela”, a explicat fostul senator PSD.