Pierderea de venituri la bugetul pe 2014, cauzată de reducerea contribuțiilor de asigurări sociale (CAS) cu cinci puncte procentuale la angajator (ce ar urma să intre în vigoare de la mijlocul anului în curs) a fost anunțată de premierul Victor Ponta la nivelul de 2,6 miliarde lei.
Coincidență sau nu, suma care ar urma să fie strânsă din acciza suplimentară de 7 eurocenți pe litrul de carburant se ridică tot la 2,6 miliarde lei.
Mai exact, cifrele avansate de Executiv se situau la 810 milioane lei din taxarea suplimentară a benzinei și 1.867 milioane lei din taxarea suplimentară a motorinei. Există, însă, o diferență importantă între cele două măsuri, care ar fi trebuit să aibă un efect neutru per total. Și anume durata de aplicare. Cele 12 luni, din care vor mai rămâne doar 9 luni, pentru acciza suplimentară nu coincid cu cele șase luni de reducere a CAS.
Reducere a CAS care nu poate fi acoperită decat prin reduceri de cheltuieli și/sau creșteri de taxe și/sau majorarea deficitului, a explicat premierul, precizând însă că deficitul nu poate urca și nu vrea să taie cheltuieli. De unde rezultă că dacă nu e varianta A și nici varianta C (de fapt deficitul bugetar chiar trebuie să scadă, conform angajamentelor luate prin acordul cu FMI), atunci e varianta B.
Cât despre frământările privind căutarea de bani în buget, coincidența sumelor și ordinea de aplicare a măsurilor sugerează că ele nu au existat ci s-a mers de la început pe varianta de a suplini lipsa ( suplimentară) de încasări din CAS la bugetul asigurărilor sociale prin transferuri (suplimentare) de la bugetul de stat, alimentat (printre altele) din accize.
Desigur, pentru a putea susține integral cele cinci puncte lipsă și pentru jumătatea de an care va apare în plus în 2015, ar mai fi necesară o nouă găselniță de taxare sau chiar reeditarea celei vechi. Fie și cu riscul de a trimite inflația în afara coridorului avut în vedere de Banca Centrală pentru îndeplinirea unui criteriu esențial accesului în zona euro.
Acceptând acest trade-off, schimbare în dispunerea fiscalității cu plusurile și minusurile aferente, ca util apare un semn de întrebare. Această abordare financiară a pornit de la o necesitate de moment și nu de la o viziune pe termen lung. Evidența taxării unui produs la care cererea este inelastică ( consumul este puțin sensibil la variațiile de preț, carburanții neputând fi înlocuiți altfel decât prin schimbarea modului de deplasare) era valabilă încă de acum câțiva ani, când adaosul comercial era mai mic iar efectul reducerii fiscalității pe forța de muncă asupra creșterii economice ar fi fost, dacă nu mai pregnant, măcar mai util.
Intervenții de acest tip, sistematic prociclice, ale statului în economie induc șocuri relativ mari pe inflație. Agită inutil expectațiile agenților economici și oferă prilej de speculații pe cursul de schimb. De pildă, e greu de explicat de ce măsura accizării suplimentare nu a fost luată sincron cu reducerea TVA la pâine, care era să trimită indicele de inflație sub limita de jos a intervalului țintă la finele anului trecut. Iar acum va amplifica revenirea creșterii prețurilor, în mare parte prin efect de bază.
Politica devine tot mai mult un fel de ikebana. O artă a aranjării măsurilor macroeconomice, de tipul majorării pensiilor exact înaintea creșterii accizelor. Pentru ca, apoi, impozitele destinate plății pensiilor să se reducă, iar deficitul structural al asigurărilor sociale să crească. Din păcate, aranjamentele frumoase pentru public nu sunt nici cele mai ieftine, nici cele mai rezistente în structură și nici cele mai durabile în timp.
***
Locul pomului de iarnă în locuința contemporană (O.Tannenbaum cu Toma Caragiu) : ”Bradul se așează pe o măsuță. Dacă e prea înalt în sus, aranjăm cu vecinul să primească vârful prin tavan. Dacă e prea înalt în jos, aranjăm cu măsuța și-i tăiem picioarele. Apoi luăm măsuța și o punem în dormitor. De unde scoatem șifonierul, pe care îl punem în sufragerie. Da, dar unde punem masa ? În baie. Dar în baie e baia și atunci unde punem baia ? În vestibul, în locul frigiderului, pe care îl punem în șifonier. În acest mod simplu, pomul ajunge lângă geam.”
