Recomandările UE şi cum se joacă România cu focul

Situaţia României din perspectiva Bruxelles-ului, după cum se prezintă în recomandările făcute în urmă cu mai puţin de o lună în cadrul aşa-numitului Semestru european este deja mai  „albastră” decât steagul cu 12 steluţe.

Noi ne ocupăm de circ politic iar purceaua economico-financiară îşi dă duhul în coteţ.

1.România se află sub supravegherea Comisiei Europene până în primăvara anului 2018, deoarece rambursarea împrumutului acordat de UE în cadrul acordului cu FMI din 2009 (urmare directă a deciziilor hazardate de creştere a veniturilor şi în contextul crizei mondiale) este urmărită până la rambursarea a 70% din suma de plată.

Vă reamintim că anul viitor, conform programului de rambursări de bani către UE pentru stingerea consecinţelor financiare ale măsurilor luate în 2007 şi 2008 de guvernul din acea vreme, vom avea un vârf de plată de 1,4 miliarde de euro, ceea ce va însemna un efort bugetar de circa 0,73% din PIB în 2018.

2. Pe data de 12 iulie 2016, Consiliul European a recomandat României să limiteze devierea de la obiectivul de deficit bugetar şi să realizeze o ajustare fiscală de 0,5% din PIB, în afara cazului în care atingerea obiectivului pe termen mediu (-1% din PIB) se poate face cu un efort mai mic. Noi am făcut exact pe dos şi ne-am cu deficitul bugetar de la -0,8% din PIB în 2015 la -3,0% din PIB în 2016 potrivit datelor oficiale ale Eurostat (noi anunţasem iniţial -2,4% din PIB).

3. În 22 mai 2017 am fost avertizaţi oficial în privinţa deteriorării rapide a deficitului bugetar ( contrar tendinţelor consemnate în majoritatea ţărilor europene) şi ni s-a cerut expres ca rata de creştere nominală a cheltuielilor guvernamentale să nu treacă de 3,3% în anul 2017, ceea ce ar fi corespuns unei ajustări structurale de 0,5% din PIB.

Ce am făcut noi, potrivit datelor oficiale ale Ministerului Finanţelor pentru primele patru luni ale anului în curs ? Am majorat cheltuielile cu 6,8%, adică mai mult decât dublu faţă de ce ni s-a recomandat, cu majorări de 18,1% la salariile din sectorul bugetar şi 10,1% la protecţia socială ( unde, nota bene, nu a survenit încă majorarea de 9% a punctului de pensie, prevăzută pentru mijlocul anului).

Ce importanţă are această atitudine pe care am adoptat-o, chiar înainte de promisiunile nesustenabile făcute la alegerile de la finele anului trecut şi validate de electorat ? Păi, ar fi suficient să prezentăm ce bani am primit la bugetul public din partea UE pentru programele de susţinere a apropierii economiei şi societăţii româneşti de Occident (vezi tabelul).

În acest context, a nu asculta recomandările făcute şi chiar a manifesta o atitudine de frondă făţişă, mergând cu deficitul stabilit prin lege chiar la limita de 3% din PIB ( anul trecut nu am mers chiar până acolo şi tot ne-am trezit la final cu -3%, ceea ce indică destul de clar că vom depăşi acest prag şi vom pierde poate cel mai important criteriu Maastricht) nu seamănă a decizie înţeleaptă.

Dincolo de amenzile de 0,2% din PIB  şi apoi de 0,5% din PIB ce ne-ar putea fi aplicate în urma unor proceduri birocratice greoaie la nivel european ( dar şi greu de întors din drum ulterior, chiar dacă ne va veni mintea la cap) mai importantă va fi largheţea cu care am mai putea avea acces la fondurile europene pentru a ne dezvolta.

Mai ales că noi ne-am gândit ( să sperăm că nu s-au prins sau nu vor să se prindă contribuabilii europeni) că, dacă tot primi bani moca de la alţii, ia să o lăsăm mai moale cu taxarea pe la noi. Prin translarea banilor, să facem majorări de salarii şi pensii cu bani europeni, strânşi din taxele mai mari aplicate altora din ţările civilizate.

Din păcate pentru politicienii de la noi, Comisia Europeană o ţine langa şi ne mai avertizează odată (să nu zicem apoi că nu ne-a prevenit) că, în 2018, anul acela în care trebuie să le înapoiem din datoria făcută în 2009 o sumă echivalentă cu 0,73% din PIB ( dacă l-om face la cursul mediu de 4,49 lei, ce ziceţi ?) să nu majorăm cheltuielile cu mai mult de 4,3% şi estimează că deficitele bugetare vor urca la 3,5% din PIB în 2017 şi 3,7% în 2018, ceea ce ne va scoate în afara prevederilor Pactului de Stabilitate şi Creştere.

Dar, ce ne trebuie nouă stabilitate şi creştere ? Noi ne uităm la circ şi vrem salarii şi pensii multe, cu cifre mari. Fără să ne gândim de unde vin şi ce vom mai putea face cu ele atunci când în loc de stabilitate şi creştere economică doar vom plimba mai mulţi bani prin buzunar. Iar acum ne certăm cine să trimită căruţa cu oiştea-n gard, prin cât mai multe măsuri ridicol luate în acest sens.