Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei, este de părere că România se confruntă la ora actuală cu cinci probleme majore, legate de nivelul de dezvoltare, de provocările demografice, dar și de calitatea slabă a educației și a administrației publice.
În ceea ce privește provocările din zona energetică, la nivel internațional există preocupări legate de prețul petrolului, de uniunea energetică și de schimbările climatice, iar în cazul României, principala problemă o reprezintă slaba guvernanță.
”Avem un număr de probleme – din punctul meu de vedere cinci la care ar trebui să ne gândim în anii următori.
Prima este evoluția demografică care ne va crea foarte mari probleme.
A doua problemă structurală importantă este decalajul foarte mare între regiuni, decalaj care pare a se accentua și între regiunile istorice, dar și între rural și urban.
A treia problemă importantă la care ar trebui să ne gândim este legată de sistemul de educație care pare în cădere liberă din punct de vedere al calității.
A patra problemă la care ar trebui să ne gândim foarte serios este starea administrației. Dacă am avea o administrație la 70% din nivelul administrației din Polonia țara ar fi mult, mult mai bine decât acum (…)
A cincea este problema capitalului autohton”, a spus Nicolescu în cadrul conferinței ”Politica externă: România și schimbarea ordinii internaționale. Economie și geopolitică”, organizată joi de curdeguvernare.ro.
Fostul ministru al Energiei este de părere că Europa are la ora actuală, mai mult ca niciodată, o problemă legată de lipsa de leadership. Liderii europeni nu își asumă decizii importante, ei conducând uitându-se mereu la sondaje.
”În Europa la ora actuală nu sunt lideri, nici naționali și nici europeni. De sute de ani Europa nu a avut o problemă de leadership atât de mare ca cea pe care o are astăzi. De ani buni nu discutăm decât de un singur lider, cancelarul german Angela Merkel”, a arătat Nicolescu.
În domeniul energiei, Nicolescu a identificat patru provocări, trei la nivel internațional, una la nivel național.
- Prețul petrolului
—> Este greu de spus cum va evolua. O analiză realizată de Deloitte arată că un preț mai apropiat de realitatea economică ar fi de 60 de dolari pe baril. Putem să identificăm niște cauze, iar principala cauză sau prima cauză, pentru că au fost secvențiale, a fost creșterea producției de petrol și de gaze de șist în Statele Unite care a avut un impact major asupra cererii cu consecințe directe asupra prețului. Al doilea factor important a fost acela că nivelul de creștere în China este mult sub previziunea anterioară. China va continua să crească, dar nu va crește cu două cifre așa cum s-a întâmplat în anii trecuți. Al treilea factor important a fost ridicarea sancțiunilor aplicate Iranului și faptul că Iranul este un jucător important care își crește producția, dar nu numai că își crește producția. Este un factor extrem de turbulent pentru ceea ce înseamnă încheierea unei noi înțelegeri în cadrul OPEC pe stabilirea unor noi cote de producție. Al patrulea factor este legat de ceea ce se întâmplă în Arabia Saudită, Arabia Saudită care joacă un joc extrem de dur, de la instalarea noului rege și mai ales de la instalarea prințului moștenitor al doilea în ordinea dinastiei ca prim-ministru al țării. Acesta a inițiat un set de reforme interne profunde. Pentru prima dată în Arabia Saudită s-a introdus TVA-ul, pentru prima dată au început să scoată subvențiile la petrol și gaze și pentru prima dată sunt foarte puțin dispuși să discute încheierea unei înțelegeri pentru că ei își permit să joace tare chiar și la un nivel de 30 de dolari pe baril. E adevărat, au avut un deficit bugetar de aproape 20% din PIB în 2015, dar tot așa de adevărat este că au într-un fond depozitați 750 de miliarde de dolari. Au cheltuit 100 de miliarde pentru acoperirea acestui deficit, dar mai au 750 de miliarde și mai au la dispoziție inclusiv listarea companiilor de petrol. Exxon Mobil are o capitalizare de 325 de miliarde de dolari. Rezervele dovedite ale companiei din Arabia Saudită sunt de zece ori mai mari decât rezervele certe deținute de Exxon Mobil care valorează 325 de miliarde de dolari.
—> Din punct de vedere al României, câștigăm și pierdem. Prețuri mai mici înseamnă prețuri mai mici la pompă. Consumatorii ar trebui să se bucure de acest lucru. Pe partea de industrie petrolieră nu este o situație simplă. Mai multe companii de foraje sunt într-o situație dificilă, unele sunt în insolvență, altele sunt aproape de a intra în faliment. Ce se poate face? Cred că ar trebui ajutați operatorii să își poată continua investițiile printr-o revizuire rapidă a legii petrolului.
- Schimbările climatice
—> Am avut în decembrie un summit la Paris cu foarte mult zgomot, cu șefi de stat, de guvern. S-a prezentat la Bruxelles, mare succes. Dacă ne uităm și citim cu atenție textul constatăm că nu există niciun fel de consecințe juridice dacă o țară nu respectă ce a promis.
—> Contează Uniunea Europeană, China și SUA care împreună generează 65% dintre gazele cu efect de seră. UE care generează cel mai puțin, un sfert din acel 65%, este foarte hotărâtă. American – vom vedea în funcție de rezultatele alegerilor. Dacă vor câștiga republicanii putem să uităm de orice fel de angajament. China, vom vedea dacă sunt sinceri cu aceste angajamente.
—> Până atunci, cred că România ar trebui să fie mai vocală la Bruxelles în a mai tempera această înclinație către ”închidem tot ce este industrie poluantă și începem să instalăm doar panouri solare” dintr-un motiv absolut pragmatic. UE singură și dacă își reduce la zero nivelul gazelor care produc efect de seră nu va salva planeta. Ce se poate întâmpla este ce s-a întâmplat în ultimii ani. În sensul că s-au închis rafinării și s-au deschis altele noi, de capacități mari, în alte țări, mai ales în India. Este nevoie de mai mult pragmatism, iar, din punctul meu de vedere România trebuie să fie o voce care să îndemne la nivelul Uniunii la o abordare mai pragmatică și nu atât de entuziastă.
- Uniunea energetică
—> O politică energetică europeană comună nu se poate realiza decât pe o piață energetică europeană funcțională, piață pe care nu o avem. Pentru că nu sunt interconectări suficiente.
—> Avem 195 de proiecte și fonduri alocate de 5 miliarde. Trebuie găsite alte surse, iar companiile, mai ales dacă sunt listate, nu vor investi în așa ceva decât dacă vor avea o certitudine că au de câștigat din punct de vedere economic. A doua problemă este un cadru de reglementare comun. Nu poți să vorbești de o piață europeană funcțională de energie reglementată de 28 de autorități de reglementare, în 28 de feluri. În momentul în care am vorbit în Consiliul de miniștri de nevoia de a crea un reglementator unic energetic european am primit 5 SMS-uri, de la 5 alți miniștri care mi-au spus <<te rog să încetezi cu acest subiect pentru că anul acesta avem alegeri>>. În Europa avem alegeri în fiecare an.
—> A crea o piață europeană unică înseamnă o apropiere a prețurilor. Noi, cel puțin din punct de vedere al populației suntem departe de restul. Nu cred că Uniunea energetică poate să fie funcțională fără ca la nivelul Uniunii să fie definit consumatorul vulnerabil din perspectivă europeană care să fie ajutat cu subvenții.
- Problema României – guvernanța
—> Cred că în momentul de față, în România nu avem decât o mare problemă legată de guvernanță, funcționarea instituțiilor și de numărul prea mare de instituții din domeniul energetic.
—> Când eram ministru, nu exista angajat al ANRE care să nu aibă salariu mai mic decât al meu. Toți aveau salariu de peste 5.000 de lei în condițiile în care din punct de vedere al performanței suntem departe de unde ar trebui să fim. Nu am o problemă cu salariile, dar să fie și performanță și în instituții și la nivelul companiilor. Dintr-un calcul pe care l-am făcut reiese că avem nevoie de peste 250 de oameni profesioniști în diferite funcții, în administrație sau la nivelul companiilor.
Urmărește-ne pe Google News
