Dacă cea mai mare parte a rambursării împrumutului luat de la FMI va reveni BNR în perioada 2012 – 2016, fără a influenţa direct bugetul statului (suma totală în cauză figurează, însă, la datoria publică), banii primiţi de la Comisia Europeană vor trebui înapoiaţi integral de Ministerul Finanţelor în perioada 2015 – 2019.
Suma de 5 miliarde de euro, care se constituie în principalul împrumutului şi a acompaniat suma luată de la FMI, ar urma să fie plătită după cum se vede în tabelul alăturat.
La momentul scadenţei, aceste sume vor reprezenta undeva în jur de 1% din PIB pentru anul 2015 şi sub această valoare ulterior, desigur, dacă traiectoria de creştere va fi reluată şi nu ne vom confrunta cu noi turbulenţe interne sau internaţionale.
Trebuie remarcat că va fi nevoie de o economie destul de solidă şi de o execuţie bugetară fără derapaje populiste pentru a reuşi să ne onorăm obligaţiile asumate pentru a doua parte a acestui deceniu.
Acest fapt explică, foarte probabil, atât absenţa unor obligaţii de plată pentru principal ( va curge doar dobânda) în anul electoral 2016, cât şi reluarea în crescendo a plăţilor în următorul ciclu electoral. Cu un 2020 rămas, deocamdată, fără obligaţii de achitat către UE.
Fapt remarcabil, deja a început aşezarea decorului financiar al următoarelor două „olimpiade” politice.Ceea ce duce inevitabil cu gândul la utilitatea de a păstra calendarul lor de desfăşurare şi eventuale resincronizare a alegerilor prezidenţiale cu cele parlamentare. Şi la modul inteligent în care au fost duse negocierile din cadrul acordului.
Cert este că va fi necesară, şi pentru sumele destul însemnate datorate CE, găsirea în condiţii avantajoase a finanţării necesare pentru înlocuirea lor cu obligaţii către piaţa privată. Adoptarea euro la orizontul 2015 – 2017, deşi dificil de întreprins, ne-ar pune la adăpost de fluctuaţiile de curs la acel moment.
În acest context, continuitatea şi coordonarea politicilor pe segmentele bugetare, fiscale, de venituri etc. devine esenţială pentru îmbunătăţirea ratingului de ţară, diminuarea spread – ului de dobândă şi atragerea investitorilor străini.
Poziţia României în raport cu exerciţiul bugetar 2014 – 2020 al UE va depinde direct de factorii de decizie rezultaţi în urma scrutinurilor din 2012. Oricare ar fi aceştia, ar trebui să existe o minimă platfeormă comună, pentru a nu risca ieşirea dintr-o evoluţie deja conturată cu bune ecouri în străinătate.
2 răspunsuri