Discuțiile tehnice cu FMI de la Bruxelles – vârful de plată din 2015 și cele două noi probleme

Delegația guvernamentală a României, însoțită reprezentanți ai BNR, a început marți, 16 septembrie, la Bruxelles, discuțiile tehnice cu troica FMI-BM-CE, în cadrul unei întâlniri organizate, în premieră, în afara țării.

Dincolo de agenda anunțată de Comisie (ultimele măsuri economice ale guvernului, execuția bugetară și stadiul de implementare a memorandumului), există împrumuturile concrete acordate României în perioada de criză.

Datoria, deficitul și două probleme noi: Reducerea CAS și creșterea cheltuielilor la Apărare

România va trebui să aloce anul viitor, în plus față de acest an, aproape o jumătate de procent din PIB pentru plățile aferente pachetului de asistență externă contractat în 2009 prin acordul cu FMI-UE-BM. Astfel, în anul 2015 va fi atins vârful de plată pentru achitarea datoriilor contractate cu acel prilej, suma totală necesară (rate de capital plus dobânzi și comisioane) fiind de peste 1,8 miliarde euro.

Este o sarcină dificilă, în contextul în care ar fi trebuit să continuăm procesul de consolidare a finanțelor publice prin reducerea deficitului bugetar. Mai ales în contextul angajării publice a guvernului pentru majorarea cu 5% a pensiilor de al 1 ianuarie 2015 și reducerea CAS cu cinci puncte procentuale de la 1 octombrie 2014.

În plus, a apărut necesitatea majorării cheltuielilor pentru apărare mai aproape de angajamentul de 2,38% asumat la intararea în NATO.

Chiar dacă se vehiculează deja o extindere a deficitului permis de 0,2% din PIB față de angajamentele asumate anterior, în mod evident va trebui să alocăm în plus cu mult mai mult decât atît pentru modernizarea forțelor armate.

(Citiți și: ”Ratele României (2) : Plăţile către UE, sincronizate cu calendarul electoral până la finele deceniului”)

Tabelul de mai jos – serviciul datoriei de criză a României – pachetul de asistență externă.

Modul în care vor fi gestionate veniturile și cheltuielile statului în perioada următoare prezintă interes pentru instituțiile care ne-au ajutat să depășim criza economică, mai ales că nu vom mai depinde de finanțarea acestora.

Mai ales că succesul durabil al programelor de asistență pentru România va fi confirmat sau nu la nivelul imaginii publice de evoluțiile din perioada 2015-2016.

Calendarele de rambursare

Rambursarea banilor luați cu împrumut în trecut și care trebuie achitați din taxe și impozite colectate în prezent și viitor a fost eșalonată decalat pentru cele trei entități de la care au venit banii, începând cu FMI, continuând de anul viitor cu UE și terminând cu BIRD ( Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, membră a grupului Băncii Mondiale).

De fapt, în mod normal, Ministerul Finanțelor nu ar fi luat bani din tranșele oferite de FMI, bani care aveau ca destinație de principiu consolidarea rezervei valutare și au fost gestionate de BNR (inclusiv rambursarea cu succes a banilor datorați, fără a afecta nivelul rezervei valutare din prezent). Cele aproximativ 2,2 miliarde de euro datorie au acoperit, însă, la finele lui 2009, un gol temporar în visterie.

Gol generat în principal de nivelul nesustenabil al pensiilor indexate riscant și în avans față de confirmarea rezultatelor economice aparent foarte bune la finele lui 2008. Și care au trebuit achitate pe fondul scăderii semnificative a economiei din 2009. Nota de plată, care a cumulat aproape 2,5 miliarde euro fost repartizată până în acest an, cu un mic rest pe 2015.

Este și unul dintre motivele pentru care rambursarea celor 5 miliarde euro venite de la UE se va face începând de-abia de la anul (după ce deja am achitat 622 milioane euro fără a achita nimic din datoria principală).

Vârful de plată este dat de mica suprapunere cu restul de plată de la FMI, dar și de valoarea maximă stabilită pentru anul viitor, în contextul în care pentru anul electoral 2016 a fost sistată plata în contul datoriei principale, urmând să curgă doar dobânzile și comisioanele ( 104 milioane euro).

De remarcat că, până la achitarea completă a banilor datorați pentru ajutorul din partea UE, suma achitată în plus pe dobânzi și comisioane va reprezenta 22% din banii primiți, față de numai 12% în cazul banilor de la FMI și 15% în cazul banilor de la BIRD. Din decalare în decalare, plata acestora din urmă va ajunge la scadență de-abia în 2022-2023.

Una peste alta, ca imagine de ansamblu, pentru banii obținuți în 2009 pe partea Ministerului Finațelor, aproximativ 8,2 miliarde de euro, va trebui să rambursăm în plus circa un miliard și jumătate de euro ( ceea ce e rezonabil – dacă am fi apelat la piețele private de capital am fi plătit cu mult mai mult) pe parcursul a 14 ani.

Anul viitor de-abia vom începe să dăm înapoi ceea ce ar fi trebuit, în mod normal, să reprezinte strict partea ce revenea Ministerului Finanțelor.

Iar asta pe fondul programului de restrângere a deficitului bugetar și de încadrare a deficitului structural în corsetul de 1% din PIB (acel mediatizat MTO – medium term objective).

Toate acestea explică discuțiile tehnice pe care autoritățile române le poartă cu specialiștii FMI cât mai departe de emoțiile induse de lupta politică și dificultatea obiectivă de a veni cu o ofertă credibilă de beneficii sustenabile în timp pentru electorat. Și încercarea de a deplasa accentul și energiile dinspre modul de prezentare a problemelor către rezolvarea lor.