Distribuţia de fonduri de investiţii în teritoriu (plus procesul de achiziţii publice care urmează după aceea) alături de companiile publice, de stat sau municipale, sunt principalele surse de patronaj politic şi rezervoare de resurse ilicite pentru partide.
Dacă aceste două robinete s-ar putea controla ceva mai transparent şi obiectiv, politica românească ar rămâne fără 80-90% din resursele pe care se bazează acum în campanii şi în procesul de consolidare a influenței politice.
Acesta este ”firul roșu” al raportului ”Guvernarea de tip bazar- costurile clientelismului în administrația locală și compoanii de stat”, dat publicității luni de către Expert Forum. Raportul pe 2018 sintetizează rezultatele mai multor proiecte ale EFOR de măsurare a clientelismului în aceste două domenii cruciale ale guvernării.
Clientelizarea fondurilor pentru primării
Când vine vorba despre administrarea ineficientă a resurselor publice și finanțarea partidelor politice, arată raportul EFOR, banii naționali pentru investiții sunt una dintre sursele principale de clientelism
și corupție. Partidele folosesc banii de investiții pentru a asigura fidelitatea primarilor și a președinților de consilii județene și ca resurse pentru perioadele electorale.
Mai mult, politicienii vizează propria îmbogățire și asigurarea de finanțare pentru firmele pe care le conduc direct sau pe care le controlează din umbră.
Spre deosebire de transferurile din buget care au o destinație foarte clară, mare parte dintre sumele care provin din Fondurile pentru Urgență și Intervenție se pliază pe nevoile imediate administrației locale și sunt foarte sumar controlate. Nu există nici pe departe proceduri ca în cazul proiectelor finanțate din fonduri europene, ci doar controale ale Curţii de Conturi.
Diferența dintre alocări și plăți/transferuri este una importantă, întrucât atât în fondurile pentru
investiții, dar și în cazul celor destinate urgențelor sunt nenumărate cazuri în care autoritățile locale nu au primit în realitate niciodată banii respectivi, din diverse motive.
Așadar dacă alocările arată mai degrabă care e intenția politicienilor de a distribui bani către
administrația de aceeași culoare politică într-un anumit moment (cum ar cele electorale), execuția fondurilor sau plățile arată de fapt care este măsură reală a capacităţii de absorbţie a banilor prin proiecte realizate, chiar în varianta de bugetare soft, raportat la fondurile existente în buget.
Fondul de Rezervă: pușculița de bani politici
Fondul de Intervenție și Fondul de Rezervă sunt reglementate de Legea nr 500/2002. Deși sunt fonduri care se cheltuie în situații excepționale, între 2010 și 2018 regulile deja vagi privind
finanțarea din cele două fonduri au suferit 37 de derogări, majoritatea prin ordonanțe de urgență.
Spre exemplu, Legea 2/2018 a bugetului prevede că se pot aloca bani MDRAPFE fonduri prin HG pentru finanțarea PNDL 2. Prevederi similare au fost introduse și în Legea bugetului din 2017, dar există derogări în vigoare și în alți ani.
Cu alte cuvinte, Fondul de Rezervă poate fi majorat în perioade electorale, spre exemplu, pentru ca a
finanța investiții care nu reprezintă o urgență. Nu există un control foarte exact al cheltuielilor, dar mai ales al investițiilor realizate.
Pe parcursul anului bugetar, adeseori fondurile sunt suplimentate din credite bugetare pe care unele autorități publice nu le folosesc. În anumiți ani suplimentările pot fi de ordinul miliardelor de lei;
vârful alocărilor a fost perioada 2004-2008.
Pe de altă parte, Curtea de Conturi a criticat în rapoartele anuale faptul că aceste fonduri sunt preluate
de la autorități care îi primesc înapoi prin alocări din Fondul de Rezervă. De asemenea, de multe ori fondurile alocate nu sunt cheltuite, din diverse motive.
Spre exemplu, CJ Alba a primit 467.000 lei din Fondul de Interventie pentru refacerea unor drumuri. Suma se află în excedentul bugetului întrucât achizițiile nu au fost realizate din acești bani. Exemple
similare se regăsesc în Caraș Severin sau Buzău. La alte județe încă au loc achiziții din bani alocați în 2016, pentru urgențe.
Este totuși interesant de remarcat că în ani electorali sumele dedicate partidelor politice aflate la putere cresc semnificativ, după cum arată graficul de mai sus, fapt care poate arată politizarea și imprevizibilitatea alocării acestor fonduri.
Din perioada analizată, anul 2008 a fost cel mai productiv pentru Fondul de Rezervă. Conform Curții de Conturi, Guvernul a mărit sumele destinate inițial urgențelor de la 6.2 milioane de lei până la 3,678 miliarde5; este totuși aproape de jumătate față de suma din 2006, când fondurile au atins pragul
de șase miliarde de lei.
Urmărește-ne pe Google News
