luni

15 august, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

10 februarie, 2014

Economiile din Europa Centrală şi de Est vor avea cel mai mult de profitat de pe urma procesului de redresare, datorită legăturilor comerciale şi financiare puternice cu ţările cu venituri mari din Europa.

Totuși, avântul creşterii generat de exporturi mai puternice va fi parţial compensat de o cerere naţională mai scăzută , din cel puțin trei cauze:

  • restructurările din sectorul bancar, aflate în curs,
  • situaţia financiară internaţională mai strictă,
  • procesul de consolidare fiscală planificată şi existentă manifestat în mai multe ţări.

Acest cumul de factori va contribui la menţinerea creşterii economiilor ECE la:

  • 3,5% în 2014,
  • 3,7 în 2015,
  • 3,8% în 2016.

Banca Mondială se aşteaptă ca economia globală să se consolideze în 2014, procesul de creştere reluându-se în ţările aflate în curs de dezvoltare, statele cu venituri mari părând să se înscrie în sfârşit pe o traiectorie mai bună la cinci ani de la declanşarea crizei, se afirmă într-un raport dat publicităţii în ianuarie şi intitulat Global Economic Prospects (Perspectivele Economice Globale).

Consolidarea procesului de creştere în ţările aflate în curs de dezvoltare este sprijinită şi de o intensificare a activităţilor din statele cu venituri mari, precum şi de creşterea puternică şi consecventă a Chinei. Cu toate acestea, perspectivele de creştere rămân vulnerabile în faţa unor factori adverşi cum ar fi dobânzile aflate în creştere la nivel global şi o potenţială volatilitate a fluxurilor de capital, pe fondul măsurilor luate de Rezerva Federală a SUA pentru retragerea masivelor stimulente monetare acordate anterior.

„Creşterea pare să se intensifice atât în ţările cu venituri mari, cât şi în cele în curs de dezvoltare, însă riscurile de scădere continuă să ameninţe procesul de redresare a economiei globale,” a declarat Jim Yong Kim, preşedinte al Grupului Băncii Mondiale.

”Performanţele înregistrate de economiile avansate sunt acum într-un moment de avânt, ceea ce ar trebui să poată veni în sprijinul unei creşteri mai însemnate şi în ţările în curs de dezvoltare în lunile care vor urma. Totuşi, pentru a accelera ritmul de scădere a nivelului de sărăcie, naţiunile aflate în curs de dezvoltare vor trebui să adopte reforme structurale de natură să promoveze crearea de locuri de muncă, să consolideze sistemele financiare, precum şi să susţină plasele de siguranţă socială.”, a mai declarat Jim Yong Kim.


Conform proiecţiilor, există aşteptări vizavi de creşterea globală a PIB-ului de la

  • 2,4% în 2013
  • 3,2% în anul curent,
  • 3,4% în 2015
  • 3,5% în 2016

Procesul de accelerare iniţial reflectând o creştere mai puternică la nivelul ţărilor cu venituri mari.

Creşterea – la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare – se va manifesta într-un ritm mai lent decât aşteptările,

  • 4,8% în 2013
  • 5,3% în anul curent,
  • 5,5% în 2015,
  • 5,7% în anul 2016.

În ciuda faptului că ritmul de creştere este cu 2,2% sub cel înregistrat în perioada boomului din perioada 2003-07, ritmul mai scăzut de creştere nu constituie un motiv de îngrijorare. Aproape întreaga plajă de diferenţe reflectă o „decelerare” a ritmului de creştere „turbo” şi nesustenabil înregistrat înainte de criză, foarte puţin datorându-se relaxării potenţialului de creştere al ţărilor aflate în curs de dezvoltare. Mai mult, chiar şi acest ritm de creştere diminuat (60%) reprezintă o îmbunătăţire substanţială în comparaţie cu creşterea înregistrată în anii 80 şi la începutul anilor 90.

În ţările cu venituri mari, încetinirea procesului de creştere datorită manifestării unor incertitudini legate de consolidarea fiscală şi de politicile publice, contribuind la accelerarea creşterii economice

  • 1,3% în 2013
  • 2,2% în anul curent,
  • 2,4% pentru 2015,
  • 2,4% în 2016.

În rândul economiilor cu venituri mari, procesul de redresare este cel mai avansat în SUA, unde PIB-ul a înregistrat o creştere în ultimele 10 trimestre. Conform proiecţiilor, economia SUA va creşte cu 2,8% anul acesta (de la 1,8% în 2013), stabilizându-se undeva la 2,9% şi 3,0% în 2015 şi, respectiv, 2016.

După doi ani de scădere, în zona euro se aşteaptă o creştere de 1,1% în 2014, precum şi ritmuri de creştere de 1,4% şi 1,5% în 2015 şi, respectiv, 2016.

„Indicatorii economici globali relevă un reviriment. Dar nu trebuie să fii un cunoscător pentru a vedea şi pericolele care pândesc din umbră. Zona euro a ieşit într-adevăr din recesiune, însă veniturile pe cap de locuitor sunt încă în declin în mai multe ţări. Ne aşteptăm ca ritmul de creştere al ţărilor în curs de dezvoltare să depăşească 5% în 2014, anumite ţări având o situaţie considerabil mai bună, Angola cu 8%, China cu 7,7%, şi India cu 6,2%. Însă este important să evităm o „stază” a politicilor publice, astfel încât mugurii să nu se usuce înainte de a putea înflori,” a declarat Kaushik Basu, economist Şef în cadrul Băncii Mondiale.

Ţările în curs de dezvoltare se confruntă cu anumite forţe de contrabalansare, provenite din statele cu venituri mari. Consolidarea înregistrată în statele cu venituri mari va spori cererea de exporturi din ţările în curs de dezvoltare, pe de o parte, în acelaşi timp ducând la creşterea dobânzilor care vor diminua fluxurile de capital, pe de altă parte.

Raportul conţine o proiecţie a schimburilor comerciale înregistrate la nivel global în legătură cu care există aşteptări de creştere de la 3,1% în 2013 la 4,6% în anul curent, şi cu câte 5,1% în 2015 şi în 2016.

Cu toate acestea, preţurile la mărfuri aflate în scădere vor continua să ţină pe loc veniturile din schimburi comerciale. Între valorile maxime înregistrate la începutul anilor 2011 şi valorile reduse înregistrate în noiembrie 2013, preţurile reale la energie şi produse alimentare au scăzut cu 9 şi respectiv 13%, iar preţurile la metale şi minerale au scăzut şi ele cu 30%. Există aşteptări conform cărora aceste presiuni exercitate în sensul scăderii preţurilor la mărfuri vor persista, reflectând parţial şi oferta suplimentară.

„Procesul de redresare aflat în curs de consolidare în ţările cu venituri mari este foarte bine-venit, însă aduce cu sine şi riscul unor probleme generate de politicile monetare mai stricte. Până la ora actuală, retragerea treptată a aşa-numitei „diminuări cantitative” a mers bine. Cu toate acestea, în cazul în care ratele dobânzilor cresc prea repede, fluxurile de capital către ţările aflate în curs de dezvoltare ar putea scădea cu cel puţin 50% mai multe luni la rând – putând provoca în acest fel o criză în unele economii mai vulnerabile,” a declarat dl. Andrew Burns, Director al Grupului pentru Perspective de Dezvoltare (Development Prospects Group) şi autor principal al raportului citat.

Fluxurile de capital privat către ţările aflate în curs de dezvoltare rămân sensibile la evoluţia situaţiei financiare globale. Conform proiecţiilor existente acum, având în vedere că politicile monetare din ţările cu venituri mari sunt în curs de normalizare, ca reacţie în faţa unei creşteri mai accentuate, ratele dobânzilor la nivel global vor creşte şi ele. Ne aşteptăm ca impactul înăspririi condiţiilor financiare asupra investiţiilor realizate în ţările aflate în curs de dezvoltare şi asupra creşterii din aceste ţări impact să fie modest, existând şi proiecţii conform cărora fluxurile de capital către ţările dezvoltate să scadă de la 4,6% din PIB-urile ţărilor dezvoltate în 2013 la 4,1% în 2016.

De asemenea, conform raportului citat, deşi principalul risc de rentabilitate negativă care a preocupat economia globală în ultimii 5 ani s-a diminuat, provocările care au generat acest risc încă rămân. Mai mult decât atât, deşi ţările aflate în curs de dezvoltare au reacţionat în faţa crizei financiare globale oferind o serie de stimuli de natură fiscală şi monetară, amploarea acestor măsuri s-a diminuat, bugetele guvernelor şi balanţa conturilor curente fiind acum expuse unui deficit în majoritatea ţărilor.

Autorii de politici publice trebuie să se gândească acum la modalităţi de a reacţiona în faţa impunerii unor condiţii de finanţare mai aspre la nivel global. Ţările care dispun de zone-tampon instituite prin politici publice şi în care încrederea investitorilor continuă să se manifeste se pot baza în continuare pe mecanismele de piaţă, precum şi pe politici macroeconomice şi prudenţiale contraciclice pentru a putea face faţă diminuării fluxurilor. În alte situaţii, în care spaţiul de manevră este mai limitat, ţările pot fi forţate să-şi înăsprească politicile fiscale pentru a putea reduce necesarul de finanţare şi pentru a putea creşte ratele dobânzilor, astfel încât să poată atrage fluxuri suplimentare. În cazul în care există şi rezerve adecvate de monedă străină, acestea pot fi utilizate pentru a tempera ritmul de ajustare a ratelor de schimb, iar flexibilizarea reglementărilor privitoare la fluxurile de capital şi stimulentele dedicate investiţiilor străine directe pot contribui şi ele la instituirea unui proces de ajustare lin. În cele din urmă, prin îmbunătăţirea perspectivelor pe termen lung, va trece mai mult timp până când agendele de reformă credibile vor putea îmbunătăţi încrederea investitorilor şi a pieţei. Toate acestea pot declanşa un cerc „virtuos” al unor investiţii mai puternice, inclusiv investiţii străine şi a unei creşteri a randamentului pe termen mediu.

Câteva date regionale importante:

Procesul de creştere în zona Asia de Est şi Pacific a înregistrat o relaxare pentru cel de-al treilea an consecutiv, ajungând la o valoare estimată de 7,2% în 2013, reflectând o creştere mai scăzută în Indonezia, Malaezia şi Thailanda, acolo unde veniturile scăzute din comerţul cu mărfuri, dar şi politicile publice mai stricte menite să diminueze „supraîncălzirea” pieţei locale au dus la o diminuare a activităţii generale. Vulnerabilităţile naţionale generate în anii de politici de extindere rămân un factor care încetineşte creşterea din această regiune. PIB-ul Chinei, bunăoară, conform proiecţiilor efectuate, va rămâne la o valoare constantă în 2014, adică la valoarea de 7,7%, încetinind până la 7,5% în următorii doi ani, reflectând procesul de dezîndatorare, precum şi o diminuare a dependenţei de investiţii indusă prin politicile publice.

Creşterea în ţările Europei şi Asiei Centrale s-a intensificat în anul 2013 ajungând până la un procentaj estimat de 3,4%, sub acţiunea unor exporturi mai semnificative către ţările europene cu venituri mari, pe fondul unei creşteri semnificative înregistrată la nivelul exportatorilor de energie din Asia Centrală.

Riscurile includ o întoarcere la slăbiciunea manifestată în zona euro sau în Rusia, precum şi o ajustare haotică la situaţia financiară globală, mai strictă, şi noi şi abrupte scăderi ale preţurilor la mărfurile de consum.

Relaţiile comerciale globale mai puţin intense, condiţiile de finanţare mai stricte şi pieţele de mărfuri mai puţin „prietenoase” care s-au manifestat în anul 2013 au făcut ca multe ţări din America de Sud şi zona Caraibelor să continue să se lupte cu un ritm de creştere relativ slab. Creşterea regională – conform proiecţiilor – va evolua de la 2,9% în 2014 la 3,2% în 2015, înainte de a-şi accelera ritmul ajungând până la 3,7% în 2016. Creşterea puternică a exporturilor, împreună cu o creştere constantă a consumului, vor da şi ele un nou impuls creşterii din Brazilia, care va ajunge probabil la nivelul de 3,7% în 2016. Pe fondul creşterilor din SUA, se aşteaptă şi în Mexic creşteri de până la 3,4% în 2014, accelerându-se ritmul de creştere până la 4,2% în 2016. În această regiune, sursele de risc includ – printre altele – şi o creştere a dobânzilor globale, precum şi o scădere prelungită şi mai profundă a preţurilor la mărfuri.

Economiile aflate în curs de dezvoltare în zona Orientului Mijlociu şi Africii de Nord au rămas într-o zonă depresionară. Tulburările politice din Egipt, impasul din Tunisia, precum şi escaladarea războiului civil din Siria, care s-au reflectat şi asupra situaţiei din zonele învecinate (Liban şi Iordania) au slăbit activităţile desfăşurate în ţările importatoare de petrol. În acelaşi timp, probleme existente la nivelul securităţii, grevele, problemele de infrastructură şi – în cazul Iranului – sancţiunile internaţionale – au afectat şi ele negativ situaţia statelor exportatoare de petrol. Creşterea regională, care înregistrase o contractare de până la 0,1% în 2013, se pare că va rămâne scăzută, perspectivele rămânând în continuare destul de neclare. Creşterea totală a regiunii – conform proiecţiilor – va ajunge la 2,8% în 2014, instalându-se la valoarea de 3,3% în 2015 şi de, respectiv, 3,6% în 2016, adică mult sub potenţialul real al regiunii.

Creşterea în Asia de Sud a crescut cu doar o valoare modestă (4,6%) în 2013, reflectând o slăbiciune manifestată în India pe fondul inflaţiei sporite şi al deficitului de cont curent şi guvernamental. Mai recent, exporturile regionale au înregistrat un reviriment, datorită creşterii externe mai puternice şi datorită unei deprecieri anterioare a rupiei indiene. Conform proiecţiilor, creşterea regională va creşte la 5,7% în 2014, mergând până la 6,7% în 2016, în principal pe fondul revenirii cererilor la import formulate de către ţările cu venituri mari şi pe fondul investiţiilor regionale. Cu toate acestea, procesul de redresare avut în vedere depinde şi de stabilitatea macroeconomică, de reformele de politici publice susţinute, precum şi de progresele înregistrate pe calea reducerii constrângerilor vizavi de ofertă.

Creşterea economică a fost reluată în Africa subsahariană în 2013, pe fondul unor investiţii puternice bazate pe resurse. Creşterea PIB s-a consolidat la o valoare estimată de 4,7% în această regiune. În afară de Africa de Sud, creşterea medie pentru restul regiunii a fost de 6,0%. Procesul de redresare înregistrat în prima jumătate a anului 2013 a fost slab în rândul exportatorilor de petrol (Angola, Gabon, Nigeria), iar randamentul industrial în Africa de Sus s-a redus în T3. Creşterea naţională robustă, fluxurile de investiţii străine directe relativ constante şi o rată scăzută a inflaţiei ar trebui să contribuie la sprijinirea procesului de creştere regională cu aproximativ 5,3% în 2014, cu 5,4% în 2015, stabilizându-se la 5,5% în anul 2016.

Articole recomandate:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Deceniul banilor ieftini (dobânzi mici sau foarte mici la creditele pe termen lung)pentru state  tocmai s-a încheiat . A fost (sau ar fi fost) o perioadă extrem de

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: