Cei care sunteti familiarizati cu comentariile mele stiti ca sunt un avocat al cresterii atractivitatii Romaniei pentru investitiile straine directe. Nu este de conceput o dezvoltare a Romaniei fara prezenta investitorilor straini, pentru simplul motiv ca, pe plan local, nu avem suficient capital autohton, iar in unele sectoare nici know-how pentru a ne dezvolta singuri.
Si totusi, anumite investitii straine, mai ales cele facut pe principiul relocalizarii, vin si cu anumite consecinte la nivel macroeconomic, iar despre o astfel de consecinta, despre care nu am cunostinta sa fi amintit cineva, vreau sa vorbesc eu astazi.
Interventiile publice recente ale guvernatorului BNR arata o ingrijorare tot mai mare in legatura cu presiunile inflationiste, care sunt de fapt in crestere, ascunse insa temporar sub inflatia negativa indusa de taierea TVA.
Mai recent, in cursul acestei saptamani, atat domnul Olteanu, viceguvernator BNR, cat si domnul Croitoru, consilier al guvernatorului, au semnalat intrarea in zodia unor dobanzi in lei crestere chiar si cu risca de a urma o cale divergenta in raport cu politica monetara a Bancii Centrale Europene. Mecanismul descris de ei a confirmat explicatiile date de mine in „Vom plati bancile pentru a ne tine depozitele?”, un prim pas fiind o ancorare mai stransa a dobanzilor interbancare de dobanda-cheie, urmata, in a doua etapa, de o crestere a dobanzii-cheie.
Intorcandu-ne la inflatie, principalul vinovat aratat cu degetul, pe buna dreptate, de oficialii BNR este consumul. Mai precis, stimularea lui excesiva prin scaderea TVA si cresterea salariilor in sectorul public, si, in final, printr-un deficit bugetar in crestere. Ceea ce ne duce la urmatoarea intrebare.
De ce este mediul de afaceri autohton atat de indiferent sau incapabil sa monetizeze mai bine o oportunitate precum cresterea consumului? De ce consumul in crestere al romanilor trebuie satisfacut, iata, de importuri in crestere, in loc sa fie satisfacut de firme din Romania?
Este un subiect pe care l-am mai abordat si in alte comentarii, iar explicatiile pe care le-am dat atunci au fost legate de resursele limitate pe care firmele din Romania le au la dispozitie, lipsa increderii in sustenabilitatea politicii fiscale, lipsa infrastructurii si a investitiilor care sa creasca PIB-ul potential. Insa in spatele acestor probleme cred ca se poate identifica una si mai profunda: faptul ca o parte semnificativa a sectorului cel mai productiv din economia romaneasca, de fapt, nu este catusi de putin orientat spre consumul romanesc.
Nu trebuie sa uitam ca foarte multe investitii straine venite in Romania nu au fost facute de dragul pietei interne si a consumului intern, asa cum, de exemplu s-a intamplat in China. Ele au fost facute doar pentru a profita de pe urma fortei de munca bine pregatite, dar ieftine, si, eventual, pentru a beneficia de unul dintre cele mai mici impozite pe venit.
In aceste conditii, exista companii straine importante care produc in cvasi-exclusivitate pentru beneficiari externi. Furnizarea de servicii in zona IT sau productia de piese auto sunt doua astfel de exemple, dar nu singurele.
Aceasta inseamna ca, de fapt, astfel de companii, in final, nu au absolut niciun motiv sa rezoneze cu cresterea consumului in Romania. Deoarece ea nu este catusi de putin pentru produsele lor finale. Aceste companii vor reactiona doar la o schimbare a conditiilor economice in pietele tinta pentru care produc mai mult sau mai putin in exclusivitate. Or, in conditiile in care cresterea economica peste tot in lume este foarte scazuta, sau chiar in incetinire, si activitatea lor economica este modesta sau in incetinire. Un studiu recent publicat de ZF si emis de Consiliul Investitorilor Straini (CIS) arata ca ponderea celor care asteapta „scaderi” sau „scaderi semnificative” ale propriei activitati in 2016 a crescut de 2,5 ori in ultimele sase luni, ceea ce, haideti sa recunoastem, este contraintuitiv, chiar daca ei raman o minoritate (17%).
Intr-o economie care are una dintre cele mai ridicate rate de crestere din Europa si care tocmai a mai fost „dopata”cu niste masuri de relaxare fiscala, de ce s-ar dubla numarul firmelor straine din Romania care vad o inrautatire a propriei situatii in 2016?
Cred ca singura explicatie plauzibila este ca aceste afaceri reprezinta sectoare care nu depind de evolutiile interne din Romania, ceea ce ne duce spre o importanta concluzie.
O parte din economia romaneasca nu este absolut deloc conectata la cererea interna. Iar vestea proasta consta in faptul ca este vorba de o parte a economiei localizata in mare masura in zona de productie si care este un utilizator semnificativ de capital industrial, financiar si uman. Si daca sondajul CIS nu vi se pare convingator, mai avem un semnal care sa sugereze decuplarea unei parti din economie de consumul intern. Pentru prima data dupa mai mult de 2 ani, productia industriala a inregistrat o scadere an la an. Asta, repet, intr-o economie in care consumul „duduie”.
Acestea fiind spuse, de ce nu pot restul firmelor din Romania sa satisfaca consumul intern in crestere? Adica de ce nu pot sa creasca productia? In principiu, datorita concurentei pe resurse cu firmele straine exportatoare si, in primul rand, pe resurse umane si pe locatii. Cei mai calificati oameni si cele mai bune locatii geografice sunt deja in posesia marilor exportatori straini.
Este foarte dificil pentru firme autohtone sa concureze cu pachetele de beneficii oferite de angajatorii straini. Mai mult, pe langa resursa umana suplimentara, cresterea productiei presupune si investitii, capital, iar din pacate firmele autohtone au fost decapitalizate in urma crizei financiare.
In aceste conditii, sectorul economic care ar fi chemat sa satisfaca cu predilectie cererea interna ramane cu o flexibilitate redusa, motiv pentru care cresterea consumului nu se regaseste in productie interna, ci in importuri si in cresteri de preturi.
O astfel de situatie pledeaza de la sine pentru o utilizare cu prudenta a consumului ca mod de stimulare a economiei. De asemenea, este o pledoarie pentru o dezvoltare planificata a tarii, educatie, infrastructura etc. in scopul crearii unui cadru mai generos de sprijin al dezvoltarii firmelor autohtone capabile sa satisfaca cererea interna. Pana la urma acesta ar fi cercul virtuos de natura a asigura dezvoltarea tarii plecand si de la stimularea consumului. Altminteri nu vom face decat sa ridicam mingea la fileu altor tari si exportatorilor lor. Sau, in termeni mai tehnici, translatam deficitul nostru bugetar, finantat prin indatorare, in surplusul comercial al altor tari.
***
Radu Crăciun este economist-șef al BCR – mai multe analize pot fi citite pe blogul personal
Urmărește-ne pe Google News
3 răspunsuri
Ma gandesc ca suntem foarte aproape de PIB potential, sau de momentul in care , oricum, importurile satisfac excedentul de cerere(ma rog, de prin T2 zice BNR).Semnalul e clar si in deplina logica cu ciclul economic „romanesc”. Ce ar acoperi excedentul de cerere, intr-o economie cu productivitate atat de mica?
Ma gandesc apoi la reversul reversului, ca sa zic asa. Fara acele firme care produc pentru consumatorul din afara ar fi mai bine? Putem da vrabia din mana ( veniturile salariale, care oricum merg in consum, taxe care merg la buget) pe cioara de pe gard (o ipotetica dezvoltare proconsum intern)? Sustinut de ce anume venituri?
Ce am fi facut cu excedentul de oferta deficit de cerere, nu?) de pana acum? L-am cam exportat…excedetnul carevasazica, a fost bine, nu?
Cred ca ne „scarpinam” prea mult, fundamental este sa crestem PIB potential, fie ca vorbim de investitii proconsumm intern, fie de exporturi. Ca sa nu mai vorbim si de sustinere cursului…
1.Scaderea productiei industriale este explicabila, urmare a lipsei de 8 ani a investitiilor industriale (romanesti si straine), ca urmare a Crizei si indicelui subafrican 74 de ne-competitivitate/ne-functionalitate economica nationala, care alunga investitorii.
2.In aceasta situatie, piata industriala din Romania este slab acoperita de active industriale straine.Romania nu poate sa „aleaga” ce investitii sa admita sau nu pentru ca sa devina echilibrata in ce priveste consumul romanesc, fata de cel de import.
Cita vreme Romania nu are acoperita cu activitati industriale nici un sfert din necesarul national – ceeace explica si lipsa a 5 milioane de locuri de munca – consumul industrial nici nu poate fi altul decit din import.La fel,in lipsa unei productii agricole si a unor produse nesezoniere (mai ales), importul pentru consumul alimentar al populatiei nu poate fi decit de import.
Aceeasi situatie exista si in privinta bunurilor de folosinta indelungata, a caror fabricatie in Romania este redusa, grosul fiind de import.
2.Fara un proiect national de „reconstructie economica si industriala”, pe criteriile calitative institutionale, de performanta si functionalitate in ce priveste mediul economic – cu investitii straine „totale” de 2 miliarde de Euro anual, dezechilibrul aratat de autor este firesc.
Romania are nevoie de investitii straine de cca. 25 – 30 miliarde de Euro anual, pentru a crea in jur de 250 de mii de noi locuri de munca anual si o crestere „industriala” de 2,5 – 3,0 la suta anual.Ele sint utopie, prin politicile valutare sau fiscale minore, utilizate in Romania tehnocratilor si politrucilor.Abia dupa ce industria va acoperi un minim de 25 la suta din aria afacerilor din Romania, se va putea discuta despre echilibrul consumului si aportul strainatatii la acoperirea consumului din productia din tara.Pina atunci, in Romania se vor majora toate dezechilibrele nationale, de la cel bugetar la cel al balantei externe, dintre incasarile bugetare si consumul sistemelor bugetare,dintre valutele straine si moneda nationala, etc. mergindu-se pe linia unui esec economic national, tot mai accentuat.Acest lucru se intimpla deoarece economia si industria din Romania este in diminuare continua – ca urmare a disparitiei investitorilor straini,iar avalansa impozitelor are o limita fatidica, de la care efectele distructive pentru antreprenori vor „curge” in sens invers.Oare d-l Prmier Tehnocrat vorbeste cumva si despre un proiect economic postaderare, ori numai de cresterea impozitelor, incepind cu cel pe PROPRIETATE ?
Politica economica trebuie sa incerce sa stimuleze investitiile autohtone si sa diminueze impozitele pe munca. Nu exista crestere economica fara crestere a productiei, e vorba despre o bula care mai devreme sau mai tarziu se va sparge.