fbpx Modifica setari cookieuri

Chestiunea

Cu ce cheltuieli de sănătate a intrat România, cu viteză, în criza Covid-19. Țara e pe primul loc în UE la mortalitatea din cauze tratabile

Diagnosticul sec pus în „State of Health in the EU”, România – Profilul Sănătății, apărut în noiembrie 2019 plasează țara noastră pe ultimul loc în… Mai mult

31.03.2020

La obiect

Cartofii şi legumele – marile probleme ale pieței românești: Producția vegetală pe 2019 – în scădere.

Producţia vegetală anunţată pentru anul 2019 a scăzut cu peste două milioane de tone şi a ajuns la circa 29,5 milioane tone. Cinci șesimi din… Mai mult

31.03.2020

La obiect

19 parlamentari reiau asaltul eșuat al lui Darius Vîlcov asupra furnizorilor de combustibili în agricultură, în favoarea marilor distribuitori

Un grup de 19 parlamentari încearcă modificarea Codul fiscal pentru a scoate din piata comerciantii engross de produse accizate (combustibili) care nu au depozite proprii.… Mai mult

30.03.2020

Analiză

Exportul românesc: balanța dintre „Materii prime” și „produse finite” – cheia drasticului deficit comercial

România a încheiat anul 2019 cu un deficit comercial crescut la 17,28 miliarde euro, adică nu mai puțin de 7,8% din PIB. În contextul acestui… Mai mult

30.03.2020

Radu Crăciun / Despre iluzia re-industrializării României

de Radu Crăciun 6.11.2015

radu-craciun-bcrNu este saptamana sa nu aud acest subiect mentionat si rasucit pe toate partile, insotit de regrete eterne dupa rafinariile Romaniei, otelariile, combinatele ei chimice sau fabricile de echipamente industriale. Adica, regrete dupa industria de odinioara a Romaniei, indignari legate de faptul ca tara noastra a fost dez-industrializata si, in final, planuri despre cum ar putea fi ea re-industrializata. Planuri realiste sau doar iluzii?

Inainte insa de a aborda acest subiect, se cuvine sa fac referire la doua evenimente importante ale saptamanii. In primul rand, cateva comentarii privind eventualele consecinte ale demisiei guvernului Ponta. Principala necunoscuta este cat de rapida va fi perioada de tranzitie la un nou guvern. Atata vreme cat acest interval de timp nu se va prelungi excesiv, ma astept la un impact minim asupra mersului economiei, estimarile din comentariul precedent pastrandu-si valabilitatea cu bune si rele. Pana la urma, deciziile legate de relaxarea fiscala au fost luate cu un larg consens politic, iar masurile legate de cresterile salariale nu cred ca vor fi reversate de vreo forta politica avand in vedere apropierea alegerilor.

Pe de alta parte, Romania nu mai are in vedere vreun imprumut extern in cursul acestui an, asa ca nu va avea de suferit din pricina unor eventuale costuri de finantare mai mari decat cel mult in cazul finantarii de pe piata interna. Dar, si aici, buffer-ul (rezerva) fiscal existent va permite Ministerului de Finante sa fie selectiv in ce priveste acceptarea dobanzilor cerute de investitori. In ce priveste cursul de schimb, ma astept ca acesta sa isi revina treptat. Deprecierea din aceste zile este una normala in conditiile in care vor exista intotdeauna fonduri speculative, care vor incerca sa profite de orice veste negativa pentru a crea volatilitate si a face bani de pe urma celor speriati in acest fel. Dar evolutiile cursului de azi nu sunt legate de modificarea fundamentelor economice ale Romaniei, ceea ce ma face sa cred ca, odata ce emotiile trec, investitorii se vor intoarce la abordarea rationala a deciziilor de investire pe baza datelor economice, deocamdata foarte decente.

Decizia de politica monetara a BNR a fost al doilea eveniment important al saptamanii. Pastrarea dobanzii de referinta si a rezervelor minime obligatorii neschimbate erau anticipate de piata, si din acest motiv nu au avut consecinte. Imi pastrez estimarea conform careia vom vedea probabil o prima crestere de dobanda in trimestrul 4 din 2016 si cate o scadere de rezerva pe lei si, respectiv, valuta in cursul anului.

Acestea fiind spuse, sa ne aplecam acum putin asupra subiectului “re-industrializarea Romaniei”. Si, daca veti urmari discutiile din spatiul public, veti constata ca, implicit, desi incorect, atunci cand dezbate acest subiect mai toata lumea are de fapt in minte dinamica companiilor industriale mari si foarte mari.

Prima intrebare ar fi: “Ar fi fost dez-industrializarea Romaniei evitabila?”. Raspunsul meu este: doar partial. O parte dintre companiile romanesti erau condamnate de la bun inceput sa fie inchise. Ultimii zece ani ai regimului comunist au fost teribili din punctul de vedere al importurilor in general si al importurilor de tehnologie in special. In acest conditii, multe companii romanesti au cunoscut o uzura morala avansata, care le facea sa opereze cu costuri de productie mari in comparatie cu alte companii concurente din tarile dezvoltate. Acest dezavantaj a fost mascat intr-o oarecare masura, chiar si pentru intreprinderile mai putin competitive, de existenta pietei comune comuniste (CAER). Odata insa cu dizolvarea CAER si disparitia unei piete sigure pentru produsele romanesti, companiile locale au realizat brusc cat de necompetitive sunt.

In acele conditii, nu aveau decat o singura solutie: restructurarea si privatizarea. Ambele insa au fost facute cu ani intarziere sau au fost facute prost. Aceasta a avut mai multe consecinte. In primul rand, a dus la disparitia multor companii industriale sau la situatia in care investitiile necesare erau atat de mari incat sa nu merite sa fie achizitionate pentru continuarea afacerii, ci mai degraba pentru activele pe care le contineau: metalul din instalatii, pamantul de sub ele, spatiile de depozitare etc. Unele dintre aceste companii au “murit” rapid, iar altele, din considerente sociale, politice etc. au fost tinute in viata artificial, unele chiar si pana in ziua de azi, ajungand la o situatie financiara dezastruoasa. O alta consecinta a restructurarii si privatizarii intarziate a fost lipsa de campioni regionali romani in domeniul industrial, spre deosebire de tarile vecine. Asa cum voi explica in continuare, odata oportunitatea ratata, un astfel de campion regional al industriei romanesti nici nu cred ca vom mai avea.

Povestile de succes oferite de unele tari din regiune in ce priveste industrializarea sau relevanta regionala au o explicatie simpla. Reformele timpurii si privatizarile indraznete, demarate intr-o perioada in care noi “nu ne vindeam tara”, au adus know-how, piete de desfacere, investitii si capital in intreprinderile tarilor vecine. Ceea ce ne duce la o caracteristica importanta a acestei ramuri economice, a industriei: nevoia unei cantitati semnificative de capital financiar. Aceasta conditionalitate a eliminat din start posibilitatea retehnologizarii intreprinderilor est-europene cu ajutorul capitalului autohton, care, practic, nu avusese timp sa se acumuleze in aceste tari. Deci singura sansa a cresterii competitivitatii lor si, in final, a supravietuirii, a fost prezenta investitorilor straini. Primii veniti – Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria – au fost primii serviti. In Romania au mai ajuns doar intarziatii…

Lipsa capitalului face ca, chiar si astazi, marile proiecte industriale din estul Europei sa fie tot opera investitorilor straini, ceea ce face ca atractivitatea tarilor sa joace un rol important in ce priveste sansele tarilor respective de a-si dezvolta ramurile industriale. Tarile mai apropiate de vestul Europei, tarile cu infrastructura dezvoltata, tarile cu fiscalitate nu neparat foarte mica, dar clar predictibila, vor fi favorizate. Sunt deja de notorietate proiectele pierdute de Romania in favoarea vecinilor sai din motivele enuntate mai sus. Deci mai are Romania vreo sansa sa se re-industrializeze?

In primul rand ar trebui sa spunem ca, de fapt, raportat la media UE, Romania nu se afla deloc intr-o situatie rea.

Str PIB vs UEAsa cum o arata si graficul de mai sus , contributia industriei la PIB este de 22% in Romania si de doar 17% in UE, o zona economica si ea aflata intr-un proces de scadere a contributiei industriei. Sectoare industriale precum rafinariile si otelariile sufera de un exces de capacitate in Europa, iar marile firme internationale prefera sa mute procesarea materiilor prime fie mai aproape de sursa, fie mai aproape de pietele de destinatie, fie mai aproape de surse de energie ieftina. Acesta este un motiv important pentru care nu cred ca in Romania vom mai vedea renasterea marilor firme industriale de odinioara deoarece Romania, ca de altfel marea majoritate a celorlalte tari europene, nu intra in niciuna dintre categoriile mentionate putin mai sus. Deci investitorii straini nu vor fi interesati, iar investitorii autohtoni nu vor avea suficient capital. Inseamna deci ca suntem condamnati sa devenim fermieri cu totii? Catusi de putin.

Exista de fapt mai multe variante, cu conditia sa privim aceasta re-industrializare intr-un sens cat mai larg, renuntand la nostalgiile combinatelor-gigant comuniste care dadeau tarii cat mai mult otel, cat mai mult carbune etc etc. In primul rand, trebuie crescuta atractivitatea Romaniei pentru investitiile straine in conditiile in care industria are nevoie de cheltuieli relativ mari de capital, pe care doar firme mari, solide financiar, si le pot permite. Partea interesanta este ca marile proiecte de investitii publice care ar contribui la cresterea atractivitatii, ar contribui in egala masura si la sustinerea companiilor locale, care ar fi solicitate sa produca o sumedenie de bunuri industriale care pot fi fabricate in Romania. In felul acesta, capitalului autohton i s-ar oferi o sansa pentru a investi in activitati industriale si s-ar vedea motivat sa angajeze forta de munca in astfel de activitati.

Arta dezvoltarii Romaniei va presupune insa orientare pe acele activitati economice care sunt cele mai avantajoase din punctul de vedere al resurselor locale. Si aici trebuie sa fiu foarte clar. Ramurile economice  energofage nu au de ce sa fie dezvoltate in Romania. Cei care pun egalitate intre scaderea consumului energetic in Romania si dezindustrializare fac o mare eroare, igorand cat de ineficienta energetic era economia romaneasca la inceputul anilor ’90. Iata, dupa 25 de ani, Romania este una dintre extrem de putinele tari eruropene independente energetic, iar PIB-ul este cu 40% mai mare in termeni reali (scazand inflatia) decat in 1990. Ar trebui sa fim tristi din cauza asta? Chiar nu cred. Mai mult… Vestea buna (sau proasta pentru unii) este ca nici in continuare consumul energetic al Romaniei nu ar trebui sa creasca in conditiile in care, raportat la tarile dezvoltate, eficienta energetica a economiei are inca loc de imbunatatire substantiala. Adica economia ar trebui sa continue sa creasca fara sa consume cu mult mai multa energie decat in prezent.

Cum ramane insa cu mult asteptatele rezerve de gaze din Marea Neagra? Ar putea ele sa fie motorul industrializarii? As fi foarte precaut aici. Avand in vedere ca marimea lor esta inca incerta si ca valorificarea lor se va putea face la inceputul deceniului urmator, nu cred ca vreun investitor se va grabi sa investeasca in combinate chimice. In al doilea rand, atata vreme cat astfel de combinate exista deja in regiune, se va face un calcul de cost de oportunitate, care va indica daca este mai rational economic sa se transporte gazele la distanta si sa fie prelucrate acolo sau sa se investeasca pentru prelucrarea lor in Romania. Asa cum am mai spus si cu alte prilejuri, Romania nu este in niciun caz in situatia de a-si dezvolta o industrie pe baza unui cost al energiei sub pretul pietei.

Asa cum ramurile industriale energofage nu cred ca au vreo sansa sa contribuie la re-industrializarea Romaniei, in egala masura, nici nevoia de capital financiar substantial, specific industriei, nu are cum sa fie un avantaj pentru Romania, o tara care este semnificativ sub-capitalizata. Din acest motiv, cred ca re-industrializarea Romaniei in sens larg va avea la baza agricultura (cu industriile adiacente ce o deservesc sau o integreaza) si serviciile, sectoare care nu au nevoie de investitii mari de capital si in care Romania are la dispozitie toti ceilalti factori de capital: pamant, inovatie, forta de munca.

Iar in acest domenii “industrializarea” chiar se intampla rapid. O stire publicata in cursul acestei saptamani anunta ca Romania ocupa locul doi in clasamentul tarilor cu cele mai dinamice companii din domeniul tehnologic, Deloitte CE Technology Fast 50, top realizat in functie de veniturile inregistrate de firmele IT locale, in ultimii patru ani.  Deci dragi nostalgici ai combinatelor industriale de odinioara, ne place sau nu, acesta va fi viitorul “industrial” al Romaniei. Mie imi place!

P.S. Pe aceeasi tema puteti citi in sectiunea Contributii editoriale comentariul intitulat “Industrializarea Romaniei si teoria conspiratiei” publicat in culegerea de comentarii si analize “7 teme fundamentale pentru Romania – 2014”.

***
Radu Crăciun este economistul-șef al BCR. Mai multe analize și comentarii pot fi citite pe blogul lui Radu Crăciun – AICI

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 6.11.2015

3 comentarii

  1. Caliman Eugen-analist dezvoltare economica
    7.11.2015, 11:15 am

    1.Fara analize financiare, ci din simpla logica economica, ramine ca foarte probabil ca moneda nationala sa stea depreciata la nivelul actual.Este la fel de probabil si ca leul sa o ia continuu la “vale”, ca urmare a incetarii acordului cu FMI.Pentru aceasta ipoteza pledeaza starea generala a economiei, pe care o cunoastem cu totii.
    2.Tot respectul pentru profunzimea si atingerea punctelor de esenta care privesc industria si economia romaneasca, dar cred ca agricultura nu va fi niciodata motor de dezvoltare a tarii. Ea are nevoie de subventii financiare de la stat, de salarii si locuri de munca de la industrie (si servicii industriale) pentru a crea o cerere majora de produse agricole.Cu alte cuvinte, insasi agricultura trebuie sustinuta pentru o crestere majora a cererii de produse si sa se “industrializeze” la fel ca in tarile dezvoltate, pentru a face fata concurentei (libere) din UE.
    3.”Resursa nationala”, capabila de a asigura reindustrializarea, are mai multe componente, primordial fiind un “proiect national” in acest sens, care sa devina “manifestul economic” national, capabil de a “comunica” aceasta intentie nationala, investitorilor straini.
    A doua componenta, este asumarea de catre clasa politica, guvern, partide si Presedentie a unei cresteri economice de 5-7 la suta anual, care sa distribuie comunei, oraselor,judetelor si regiunilor economice, obligatii politice si economice ferme, pentru a se preocupa si RSPUNDE personal, politc si institutional, pentru atingerea (treptata) a acestui indice de dezvoltare.
    Urmatoarea componenta, este imbunatatirea indicelui national de competitivitate (de la dezastrul cifrei 74) catre indicele minim de 30, din tarile vestice.Pina cind indicele acesta nu va fi sub 30, investitorii straini nu se vor apropia de Romania!Imbunatatirea acestui indice este prevazuta ca tehnici si instrumentar, prin proiectul economic realizat deja.
    Alta componenta a dezvoltarii industriale, priveste solicitarea (si obtinerea ) de la UE, a unor resurse investitionale de 25-30 de miliarde de Euro anual (care pe baza proiectului national, cu obiective si responsabilitati,termene, etc.) sa sustina financiar dezvoltarea, administrata printr-o banca nationala de investitii.Esecul absorbtiei si utilizarii banilor oferiti de UE ramine vesnic, fara schimbarea de tehnici si proceduri administrative, cu cele economice/financiare din tarile dezvoltate
    Cu proiecte punctuale – de 100 de stupi sau ferme de 20 de vaci, etc., Romania nu poate spera nicidecum – la dezvoltare industriala!
    Odata cu aceste conditii prelabile, vom “reconstrui” si forta de munca necesara, prin calificarea in licee a absolventilor in meserii, a inginerilor si economistilor de proiect, vor apare conditiile intoarcerii acasa a celor plecati in Vest, cu acordarea unor sume de 2-300 de Euro lunar, cum face Ungaria, existind o multitudine de solutii in acest sens.Ele exista, odata cu sprijinul masiv al UE, care nu stie ce sa mai faca, spre a scoate din stagnare o Romanie, esuata economic!
    Fara o “infrastructura” de dezvoltare economica (doar schitata mai sus), ca parte a proiectului economic, vom povesti pina la “adinci batrineti”, despre imposibila reindustrializare a Romaniei.
    4.Resursa “externa” a dezvoltarii este fara limite, fiind compusa din banii UE si ai bancilor straine, limitate in mod absolut de inexistenta unui demers national – politic si economic pro-activ, care sa genereze investitii in noi intreprinderi si locuri de munca.Ce alte cauze a avut retragerea din bancile din Romania a peste 10 miliarde de Euro, decit incapcitatea PROGRAMATICA a Romaniei de a utiliza productiv de 25 de ani, aceste resurse financiare?
    5.Este de exceptie si inventarierea cauzelor caderii industriale-economice Romaniei!

  2. Pribeagul
    16.11.2015, 5:02 pm

    Regret profund ca mai am puterea sa mai citesc asemenea «analize« . Este ca si cum as citi ceva de genul: Mai romane, este adevarat ca Bunul Dumnezeu a dat tarii tale petrol, gaze, aur, argint, cupru, carbune si sare, paduri, munti, dealuri si cimpii cu un pamint extraordinar, ape minerale fluviu, riuri si mare, toate completate cu o bijuterie de sistem energetic, adica i-a dat ceea ce rar a dat altor tarii, dar esti condamnat sa ramai in vecii vecilor sarac.

  3. OKSANA
    17.10.2016, 7:50 am

    Cheful de munca impus cu forta de comunism a luat forma LENEI democratice si a hotiei.Noi o ducem rau nu din cauza ca nu avem analisti politici si bani de la UE,ci din cauza hotiei a nepasarii si a prostiei nemarginite care ne sufoca pe toti la ora actuala.
    Suntem un popor care nu stie sa se conduca singur ca alte popoare.Noi avem nevoie de hoti care sa ne conduca in GLORIE

Lăsați un comentariu


Stiri

Ludovic Orban: Ne gândim la o formă de şomaj tehnic pentru o anumită parte a sectorului bugetar

Vladimir Ionescu

Premierul Ludovic Orban a anunţat miercuri seara că Guvernul ia în calcul un mecanism referitor la luarea unor măsuri pentru anumite sectoare din sistemul public,… Mai mult

Stiri

LIVE Joi, ora 15.30 VIDEO CONFERINȚĂ „CoronaDigitalizarea: Soluții de accelerare a interacțiunii online dintre stat și companii”

Redacţia

CursDeGuvernare.ro, în parteneriat cu CIO Office din cadrul Secretariatului General al Guvernului, vă invită să participați joi, 9 aprilie 2020, în intervalul 15.30 – 18.00 la… Mai mult

Stiri

PSD forțează schimbarea conducerii Consiliului Concurenței, președintele scos de Senat din procedura de numire

Razvan Diaconu

Senatul a adoptat miercuri, într-o şedinţă online, modificările propuse la legea Consiliului Concurenţei de către senatorii Şerban Nicolae şi Daniel Zamfir, în baza cărora preşedintele… Mai mult

Europa

Comisia invită statele membre să prelungească până la 15 mai restricția privind călătoriile neesențiale în UE

Victor Bratu

Comisia Europeană invită statele membre să prelungească până la 15 mai restricția temporară privind călătoriile neesențiale în interiorul UE. Restricția de călătorie, precum și invitația… Mai mult

Europa

Ambasadorii UE aprobă Inițiativa europeană de Investiții – toate fondurile structurale pot fi utilizate în lupta contra pandemiei. Mai e nevoie de încă 2 aprobări

Victor Bratu

Comisia Europeană anunță miercuri că ambasadorii statelor membre la Bruxelles au aprobat, fără modificări, Inițiativa de investiții (Coronavirus Response Investment Initiative). Inițiativa este una dintre… Mai mult

Europa

Economia Franței – declin de 6% din PIB în T1, cea mai abruptă cădere post-război

Alexandra Pele

Economia Franței a înregistrat în primele trei luni ale anului cel mai abrupt declin de la cel de-Al Doilea Război Mondial, de 6% din PIB,… Mai mult

Europa

Raport UniCredit Bank: Mama tuturor recesiunilor a sosit

Alexandra Pele

Măsurile considerate necesare pentru a încetini răspândirea pandemiei Covid-19 au paralizat economia globală. PIB-ul mondial s-ar putea contracta cu 6% în 2020, dar ar putea… Mai mult