Quo vadis, România politică?

Prezentul articol se doreste o radiografie cat mai clara -desi subiectiva- a Romaniei politice actuale, precum si a tendintelor pana in alegerile prezidentiale din noiembrie 2014 – momentul culminant al perioadei politice 2013-2014. Desi jocul politic romanesc dovedeste de multe ori o impredictibilitate acuta, teza pe care o promovez in actualul articol e ca lucrurile sunt totusi mai clare decat par, daca reperul pe care il avem este „bunul simt politic”. Desigur, sunt posibile „lebede negre”, insa, de multe ori, strategii de baza ai partidelor reusesc sa le diminueze din insemnatate. 

Va propun o structura bazata pe urmatoarele elemente cheie: 

• cine are respectiv cine imparte puterea in tara, din punct de vedere politic; cine sprijina pe cine si pentru cat timp, in interior si din exterior
• care sunt marile dosare pana la alegerile prezidentiale si ce influenta au ele
• cateva mari teme care pot si vor nelinisti somnul guvernantilor 
• relatia dintre central si local 
• soarta USL si a conducerii sale 
• posibilele evolutii in ceea ce priveste alternativele la USL, si leadershipul alternativ
• cine va castiga alegerile prezidentiale si cine mai poate schimba „jocurile” in mod realist, atat din fata cat si din culise 
• cum se misca audienta, mai precis, cum se schimba „poporul” si de ce campania din 2014 poate furniza surprize.

Cine are si cine imparte puterea

In continuare se duce o batalie acuta pentru putere, in care USL cand simte ca e la guvernare, cand are sentimentul ca i se trage presul de sub picioare. E la guvernare economic dar isi da seama ca nu poate „face”, sau „drege”, economia; in plus, daca nu parteneriaza rapid cu sectorul privat pentru niste mini-victorii de etapa, valorificabile (si) in perceptia publica, va suferi la capitolul imagine -si in sondaje- cel tarziu in toamna. Inca se afla intr-o prelungita luna de miere desi se implineste aproape un an de cand e la guvernare; e adevarat, nu cu aceeasi majoritate, dar totusi, teoretic, la putere.

Insa motivul primordial pentru care USL simte ca nu e in intregime la putere e perceptia influentei prezidentiale intr-un domeniu cheie, justitia; nu ajuta USL nici faptul ca Basescu isi pastreaza -si consolideaza prin Curtea Constitutionala- prerogativele externe, un exemplu cheie fiind chestiunea reprezentarii la Consiliile Europene. Practic, USL controleaza si nu controleaza internul, si are probleme cu externul (separat de repararea imaginii de tara dupa momentul kodak politic din vara). In incercarea de a reface lucrurile, SUA e, printre altele, bine tratata la capitolul companii energetice, iar Franta a fost prima vizita de stat a premierului. 

Marile dosare

Marile dosare sunt doua: Constitutia si regionalizarea. Merg la pachet, cu un calendar ambitios -as spune chiar nerealist avand in vedere experientele anterioare- si pot tensiona mult relatiile atat in USL cat si pe axa central-local, unde au aparut deja declaratii interesante din partea „baronetului”. Daca apar tensiuni prea mari in discutiile cu privire la Constitutie, USL isi pierde esenta uniunii, o majoritate constitutionala, si o iesire sau debarcare a liberalilor este posibila, desi putin probabila in 2013.

Daca tensiunile sunt prea mari cu privire la regionalizare, e posibil sa fie intarziata sau abandonata, desi, cel putin declarativ, atat coordonatorul ministerial cat si liderii locali cred ca -dulce amagire- regionalizarea va aduce neaparat si o absorbtie mai mare a fondurilor europene. Cert e ca daca pana in mai oamenii nu se pun de acord macar cu scheletul de baza pentru cele doua mari proiecte, urmeaza magia verii lucratoare in Romania, cand nici nu se doarme, dar nici nu se prea munceste; vara la noi se „suspenda” lucrurile, inclusiv orice reforma a statului.

Inca o chestiune importanta la acest capitol: cum va fi conturata institutia prezidentiala. Regim parlamentar e putin probabil sa treaca de referendum, iar daca se „umbla” prea mult la competentele prezidentiale (din pacate, se armonizeaza institutia cu persoana si nu persoana se adapteaza institutiei) alegerile din noiembrie 2014 isi vor pierde din sex appeal politic.  

Teme tulburatoare

Sunt cateva mari teme care pot si vor nelinisti somnul guvernantilor: mici -sau mari, daca nu sunt atenti- implozii sociale, degringolada economica in 2013, dosarele externe -in special europene-, si relatia central-local. Celei din urma i-am dedicat un paragraf mai jos.

In ceea ce priveste imploziile sociale, daca nu se face ceva relativ rapid -in special la capitolul investitii straine- se vor acumula tensiuni din ce in ce mai mari in zonele cu persoanele concediate de la unitati industriale precum Oltchim sau Mechel. Si nu numai, mai ales ca in Romania  nu functioneaza vreo lege a compensatiei regionale: daca vine un investitor german la Timisoara nu incalzeste cu nimic somerul din Targoviste sau Vaslui. Am vorbit de degringolada economica nu pentru ca oficial cifrele nu pot fi bunicele, ci pentru ca ele tot vor fi rectificate in minus pe parcursul anului in caz de nenorociri (exemplul inundatiilor pentru agricultura) sau revelatii ca „nu obtinem cota”.

Tot cu privire la economie, o chestiune fundamentala: directia. De exemplu: dorim consolidarea capitalului intern sau a investitiilor straine? Daca se doreste prima varianta, sa se ia masuri in acest sens si sa existe un dialog structurat, cu follow-up, cu marii oameni de afaceri romani. Daca se doreste consolidarea investitiilor straine, e importanta accelerarea curtarii lor in centrele financiare internationale – suntem in competitie cu alte peste 190 de state care isi doresc sa atraga capital. Nu facem noi o favoare marelui capital strain ca intra „la noi”, ci invers. In ceea ce priveste dosarele externe si in special cele europene, mecanismul de cooperare si verificare si chestiunea Schengen vor mai da dureri de cap si in 2013-2014, negasindu-si o solutie. 

Central vs Local 

Sunt mai multe probleme in relatia central-local: competentele/ jocul de putere, comunicarea, traseismul. In primul rand, jocul de putere, competentele pe care le are fiecare – Bucurestiul a fost mult timp centralizator, acum ar ceda o parte din competente. Politic se poate crede ca ideea de guvernator poate calma 4-5 baroni locali, dar e posibil ca „super-baronul” sa nu fie, la randu-i, foarte supus fata de centru. La capitolul comunicare, sunt din ce in ce mai multe reprosuri la adresa „centrului” ca nu raspunde la telefoane, unele din aceste nemultumiri transparand si in media. Asta merge o perioada, dar la un moment dat poate aparea si o fronda locala, in moment electoral, pe principiul „eu te-am -ajutat sa fii- ales, eu te dau jos”, materializat printr-o mobilizarea mai mica a trupelor pentru un anumit candidat inainte de un tur cheie.

Nu in ultimul rand, o ultima tensiune e cea data de traseism, de multe ori organizatiile locale neacceptand „logica” de intarire centrala a unui partid. Un caz interesant e PNL, care isi intareste structura organizatorica cu oameni de la PDL, dar isi pierde proportional din magie, absorband fosti dusmani. In opinia noastra, nu se va ajunge cu usurinta la doua partide: unul de stanga si unul de dreapta, in Romania. Daca PSD va ramane pe stanga, pe dreapta liberalii nu vor reusi sa inchita democrat-liberalii, cum nici inversul nu a fost posibil. De ce? Nu se pot inghiti…

Soarta USL si a liderilor sai 

USL nu se va destrama in 2013, mai putin in caz de fault masiv din partea PSD la adresa PNL sau invers. Momentan e o solutie calduta, in care exista accesul la resurse si nu e inca erodare in sondaje. Probleme o sa apara in contextul erodarii cand fie iti asumi un esec fie dai vina pe cineva. Pe Basescu poti da vina o data, de doua ori, dar nu la nesfarsit, cum nici demonizarea practicata de el la adresa mogulilor si a grupurilor de interese nu a mers la nesfarsit. Bun, si atunci, cine pe cine da vina?

Premierul Ponta e infatisarea guvernarii, are mantia puterii, si cat lucrurile sunt bune (sau par ca atare) si el continua sa comunice clar pe forma -fondul nefiind neaparat optiunea romanilor- va fi primul sau al doilea in sondaje. Riscul lui e hiperexpunerea, il vede lumea prea des. Cat il place e ok, cand nu, o sa dea vina pe el pentru ce nu merge in tara.

Crin Antonescu nu mai are „magia” de altadata -sa nu uitam prestatia din 2009- si e posibil sa fie contestat din interior. E insa greu de rasturnat intern caci in principiu inca ramane candidatul USL la prezidentiale si, in plus, a obtinut, prin negociere, pozitii bune pentru PNL in localele si parlamentarele de anul trecut. In opinia noastra, momentul de rupere foarte probabila a USL va fi in martie/ aprilie 2014, inainte de alegerile europarlamentare. PNL si PSD oricum candideaza pe liste separate atunci si campaniile vor fi separate. In plus, e primul mare test electoral de cand USL are majoritatea constitutionala.

Intrebarea e daca PNL se va retrage strategic dand vina pe PSD pentru relele tarii (cum PSD a iesit, in septembrie 2009, de la guvernarea cu PDL) sau daca PSD ii va zbura in opozitie incercand sa se prezinte ca singurul partid responsabil, capabil de guvernare. 

Alternative la USL 

Din fericire pentru USL, alternativele la sine sunt relativ multe dar necoagulate. UDMR va veni la guvernare cu PSD, daca social-democratii ii invita, deci, cu ei „s-a rezolvat”. PPDD nu poate fi invitat la guvernare strategic, dar poate sprijini tacit un guvern PSD din parlament, si nu va mai intra in legislatura 2016 in lipsa OTV si a mediatizarii permanente a corifeului sau. PC va fi interesant de urmarit ca optiuni, pe model 2004.

PNL va incerca sa atraga, cu resurse stranse la guvernare, cat mai multi „organizatori” din PDL, ca sa isi compenseze vulnerabilitatea: capacitatea de a-si mobiliza trupele, la care PSD si PDL sunt maestri locali. PDL va recupera incet-incet, fara a depasi insa 20%, cu un lider nu neaparat carismatic, dar cu un comunicator nou, percutant, cu experienta. Alianta DA si-ar fi putut gasi un nume mai inspirat din viitor decat din trecut, si va depinde, ca si nou-aparuta Miscare Populara, de trei chestiuni esentiale: leadership, finante, organizare. Ungureanu are de recuperat in sondaje, posibil daca simplifica limbajul si zambeste mai des. Iar norocul Romaniei ramane ca nu avem inca pe piata un carismatic clar, empatic, credibil care sa atace pe extreme, stanga sau dreapta, si sa canalizeze votul frustrat. 

Prezidentiabilii  

E greu de spus cine va castiga alegerile prezidentiale dar putem intui cine va fi in poll position. Daca USL nu se desparte si nu reuseste sa dezamageasca masiv, va fi Crin Antonescu.

Daca USL se desparte, finala va fi Victor Ponta-Crin Antonescu daca premierul nu va avea pozitionari precum cel din dosarul procurorilor. Daca USL se desparte si premierul e vazut de oameni cheie din partidul sau ca apropiindu-se prea mult de Basescu, in turul doi s-ar putea sa il vedem pe Sorin Oprescu, care comunica clar si percutant, amintind de stilul lui Basescu in 2004. Depinde acest lucru atat de Sorin Oprescu, care se poate „dota” cu o noua miscare, mai curata, mai apretata, pentru un vartej popular, dar depinde si de o persoana subestimata pe moment, Adrian Nastase. Din pacate, pentru AN, 2014 nu va fi o optiune viabila, chiar si in cazul initierii procedurii la CEDO; asta nu inseamna insa ca girul sau nu va conta mult in PSD, mai ales in contextul cresterii nemultumirii inevitabile fata de leadership, avand in vedere provocarile iminente ale urmatorilor doi ani.

In 2014, batalia politica va fi mai mult ca oricand axata pe finante, datul vinei pe altcineva, disciplina de partid – cu corolarul sau: tradarea. Antonescu se va pomeni, daca nu este atent, cu atacuri din toate partile. Asa e cand pleci intr-o cursa lunga ca favorit; e valabil ceea ce i-ar fi spus Presedintele Premierului in chestiunea plagiatului: „asa e-n politica”. Un fel de „asa e in tenis”, dar cu mingi mai dure, la purtator, dar si la serva. MRU are cu adevarat sanse de al doilea tur doar daca, cumulativ, opereaza o schimbare de limbaj si e sustinut de toate fortele dreptei neliberale. Mai pot aparea si alte lebede negre, dar noi votam relativ conservator si oameni pe care i-am vazut la fata din timp, e nevoie de notorietate nationala. 

Poporul in miscare 

Va fi interesant in 2014 si cum se misca audienta, mai precis, cum se schimba „poporul”. In acest context, campania din 2014 poate furniza surprize.

Cine e destept se uita pe noua proportie demografica si intelege ce inseamna o majoritate a populatiei in palierul 18-45 ani. Ca mesaje, canale de comunicare, reactie la promisiuni, educatie, si combinatia de „frica, frustrare, vot negativ vs speranta si magie”. Quo vadis, Romania politica? Ei bine, ne recitim la finalul lui 2014. 

***

(Radu Magdin a lucrat ca ofițer de presă la Parlamentul European, actualmente este CEO SmartLink Communications)