Găgăuzia va avea scrutin pentru alegerea guvernatorului duminică, în 22 martie. Guvernatorul Găgăuziei este membru din oficiu al Guvernului Republicii Moldova, iar Găgăuzia este o regiune autonomă, parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova, locuită de gagauzi, apropiaţi cultural de turci şi azeri, dar cu nostalgii şi afinităţi proruse.
Statutul regiunii este recunoscut prin Constituţiei Republicii Moldova, iar Găgăuzia există ca Republică din anii ’90, fiind constituită din trei raioane: Comrat, Ceadir Lunga şi Vulcăneşti. A fost rezultatul unei mişcări separatiste susţinută de Moscova.
Găgăuzia este, alături de Transnistria, o vulnerabilitate a Republicii Moldova. Influenţa rusă este foarte puternică aici, se vorbeşte limba rusă, locuitorii urmăresc media rusă. Asta a fost posibil şi prin faptul că autorităţile moldovene nu au făcut nimic, în peste 20 de ani, să integreze cultural şi politic această regiune în Republica Moldova.
Iar Federaţia Rusă a profitat şi a încercat mereu să provoace animozităţi şi tensiuni între Comrat (capitala regiunii) şi Chişinău.
Candidatul prorus susţinut în campanie de parlamentari de la Moscova
Alegerile pentru funcția de guvernator al Unității Teritorial Autonome „Gagauz-Yeri” au adus în faţa electoratului 9 candidați. Aceştia și-au construit platformele electorale exploatând relația cu Rusia și negând orice legătură cu partidele din Republica Moldova.
Creditată cu şanse mari este Irina Vlah (foto), candidat prorus, sprijinit de socialiştii lui Igor Dodon şi Moscova, care – potrivit sondajelor – ar urma să câştige chiar din primul tur cu peste 50% din voturi.
A fost membră a PCRM, partidul comuniştilor din Moldova, alături de care a câştigt un mandat în parlament la ultimele alegeri. Şi-a dat demisia în prima şedinţă a parlamentului de la Chişinău şi s-a declarat canddat independent.
Deputata și-a motivat decizia prin faptul că PCRM nu a respectat opțiunea alegătorilor din Autonomia Gagauză de a se apropia de Federația Rusă. „Orice formulă de colaborare a comuniștilor cu partidele pro-europene în schimbul unor funcții va fi un eșec al PCRM și o trădare a alegătorilor pro-ruși, mai ales a celor din Autonomia Gagauză”, a spunea la acea vreme Irina Vlah.
În campania electorală, s-a creat un adevărat incident diplomatic întrucât trei deputaţi ruşi au mers în Găgăuzia pentru a o ajuta în campania electorală. Autorităţile de la Chişinău au acuzat Moscova de interferenţă în politica internă a Moldovei, iar Ministerul de Externe a convocat ambasadorul rus pentru a-i transmite această poziţie a Moldovei.
Mai mult, preşedintele Nicolae Timofti a avut o poziţie extrem de tranşantă: „Cred ca avem nevoie de o reactie dura. De aceea am cerut ministrului afacerilor externe și integrării europene, Natalia Gherman să ia măsurile necesare pentru a interzice intrarii în tara a deputaților ruși, daca acestea sunt vizite neoficiale”.
Pericolul găgăuz
„Am atenţionat asupra riscurilor din Găgăuzia şi Transnistria”, spunea preşedintele Traian Băsescu la începutul anului trecut. Era un avertisment dat înainte de 2 februarie, când în Găgăuzia au avut loc două referendumuri. Cetăţenii regiunii autonome au fost chemaţi să se pronunţe asupra a două chestiuni:
- să aleagă între aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană sau apropierea de Uniunea Vamală Rusia-Kazahstan- Belarus,
- să se pronunţe dacă sunt de acord cu dobândirea independenţei.
Participarea la referendumuri a fost foarte mare, peste 70% dintre cetăţenii reginii prezentându-se la vot, iar rezultatele nu au fost surprinzătoare: populaţia a arătat că îşi doreşte integrarea în Uniunea Vamală Rusia-Belarus şi că este de acord ca parlamentul local să poată opta pentru independenţă.
Adunarea Populară de la Comrat, Parlamentul Găgauziei, a validat prin vot unanim rezultatele referendumurilor, care au fost declarate ilegale atât de către o instanţă judecătorească locală, cât şi de către autorităţile centrale de la Chişinău.
Moscova, sforarul Găgăuziei
Analiştii şi comentatorii politici de la Chişinău au spus că Moscova a stat în spatele organzării referendumurilor. Este o explicaţie uşor de dat având în vedere că Federaţia Rusă a subminat mereu statalitatea şi stabilitatea Republicii Moldova, iar Chişinăul se îndrepta cu paşi vertiginoşi de apropierea de UE.
În plus, au existat mereu tensiuni între autorităţile centrale de la Chişinău şi reprezentanţii găgăuzi. Aceştia din urma au spus adesea că Republica Moldova nu respectă autonomia conferită în 1994. Iar aceste acuze sunt agravate de faptul că liderii găgăuzi consideră că veniturile şi investiţii de capital transferate de la centru, de la Chişinău spre Găgăuzia sunt mai reduse decât cele către alte regiuni ale Moldovei.
Până la urmă, experţii interpretează organizarea referendumurilor şi ca pe o modalitate de a creşte puterea de negociere a găgăuzilor în relaţia cu autorităţile moldovene. Potrivit legii actuale, Găgăuzia putea să reţină toate taxele locale şi cele pe venit al companiilor, precum şi accizele şi TVA-ul. În iulie 2013, Chişinăul a propus să reducă nivelul taxelor furnizate în bugetul regiunilor, la 25% din cele pe venitul eprsonal, 50% din taxele pe veniturile companiilor, TVA şi accize.
Miza Găgăuziei pentru Rusia
Teritoriul mic, de puţin peste 1800 de km, adică ceva mai mare decât judeţul Ilfov, cu o populaţie de 160.000 de oameni, cam 55 din populaţia Moldovei, nu ar reprezenta o miză pentru Rusia, aparent.
În are potențialului de a incita spirite separatiste. Moldova are deja o regiune separatistă, care a devenit de facto un stat și o sursă de instabilitate pe termen lung: Transnistria. Poziţiile unioniste ale unora dintre politicienii de la Chişinău nradicalizează discursul în regiunea autonomă. Liderii acesteia au spus că, în eventualitatea unirii României şi Republica Moldova, Găgăuzia şi-ar declara independenţa. O independenţă văzută însă, în sânul Rusiei.
România priveşte cu atenţie harta. Dacă Găgăuzia ar alipi Bugeacul, ca un coridor spre Bender, noua republică autonomă transnistria -Odessa ar avea aproape mărimea şi populaţia Moldovei. Însă ar avea şanse mai mari având în vedere ieşirea la Marea Neagră şi la Dunăre. O prezenţă/ocupaţie a Rusiei a unui astfel de teritoriu ar aduce arma rusă la o distanţă foarte mică de portul strategic, pentru NATO şi UE, Constanţa.
