În ultimele luni, s-a înregistrat o creștere aparent masivă a protestelor la nivel global – valuri uriașe de oameni au ieșit în stradă la Hong Kong, La Paz, Port-au-Prince, Quito, Barcelona, Beirut și Santiago, pentru a-și exercita dreptul de a protesta și pentru a le cere celor aflați la putere schimbări.
Aceste manifestații de proporții au motive declanșatoare diferite, dar există unele teme comune care le leagă, nota BBC săptămâna trecută.
The Washington Post face o paralelă cu ceea ce s-a întâmplat în urmă cu nouă ani, când a izbucnit Primăvara Arabă, fenomenul ce a răvășit Orientul Mijlociu.
La prima vedere, mișcările de atunci și cele de acum (remarcabil mai multe și de pe continente diferite) nu au nimic în comun. Însă, scrie WP, ambele valuri au apărut pe un fundal îngrijorător: prăbușirea creșterii economice.
În ultimul an, Fondul Monetar Internațional și-a redus brusc estimarea pentru 2019, avertizând că „economia globală se află într-o încetinire sincronizată” și crește în cel mai lent ritm de după criza financiară globală.
Protestele, legate de prăbușirea așteptărilor clasei mijlocii…
Când creșterea economică se prăbușește, anxietățile cresc, mai ales în rândul clasei de mijloc, care se înfurie din cauza corupției și a inegalităților și care are capacitatea de a-și exprima furia.
“Cred că multe dintre proteste sunt legate de critica austerității și a neoliberalismului,” a explicat, pentru Global News, Roberta Lexier, de la Universitatea Mount Royal.
S-a ajuns într-un punct în care oamenii simt efectele în număr masiv și în moduri semnificative, ceea ce duce la izbucnirea protestelor în diferite puncte de pe glob.
Protestele politice sunt generate de o combinație ciudată de factori: așteptări spulberate, inegalitate în creștere, corupție persistentă și un sentiment profund de frustrare, consideră Fareed Zakaria, în WP.
În opinia acesteia, precum și a celor de la The Guardian și The Washington Post motivele declarate sunt doar de suprafață, pretexte – prețul ridicat al cepei (în India), majorarea tarifelor la metrou (în Chile), taxa Watsapp (în Liban), nu pot fi motive pentru proteste cum nu s-au mai văzut de decenii.
Contextul economic și social arată adevărata cauză – nu cu mult timp în urmă, Chile era economia stelară a Americii Latine, crescând cu 6% în anii 90 și cu 4% în anii 2000. În ultimii cinci ani, creșterea a înregistrat o medie de 2%, iar FMI și-a redus estimarea, pentru America Latină în ansamblu, de la 2% la 0,2%, în ultimul an.
… și, în special, ale tinerilor
În toate epocile, tinerii sunt predispuși să zguduie ordinea stabilită, însă dezechilibrele demografice, sociale și politice extreme intensifică presiunile actuale.
Sunt mai mulți tineri ca niciodată. Aproximativ 41% din populația globală de 7,7 miliarde are cel mult 24 de ani. În Africa, 41% din populație are vârste sub 15 ani.
În țările dezvoltate, dezechilibrele sunt în sens invers – în timp ce 16% dintre europeni au sub 15 ani, aproximativ 18%, dublu față de media mondială, au peste 65 de ani.
Recesiunea, stagnarea și scăderea nivelului de trai viață sunt parte consistentă a existenței acestor tineri.
Acest fenomen global de aspirații neîmplinite produce adevărate bombe cu ceas, atrage atenția The Guardian. În Orientul Mijlociu și Africa de Nord, aproximativ 27 de milioane de tineri vor intra pe piața muncii în următorii cinci ani. Orice guvern care nu reușește să ofere locuri de muncă, salarii și locuințe decente se confruntă cu mari probleme.
Tinerii au așteptări mari, sunt mai educați decât părinții lor, sunt mai puțin legați de convențiile sociale și sunt gata să răspundă atunci când li se refuză dreptul la liberă exprimare sau la un trai decent.
Protestele
În CHILE, după 10 zile de proteste violente, soldate cu moartea a 20 de persoane și rănirea altor 1.132, manifestațiile continuă, iar faptul că preşedintele Sebastián Piñera a înlocuit opt miniştri cheie ai Cabinetului nu pare să calmeze situația.
Mai multe magazine şi sedii de firme au fost jefuite şi incendiate, iar staţiile de metrou au fost închise după ce protestatarii le-au blocat, le-au vandalizat și le-au dat foc.
Protestele au fost declanșate de scumpirea călătoriilor cu metroul (cu 4%, echivalentul a 0,04 dolari americani). Nemulțumirile sunt legate însă de inegalitatea economică endemică din ţară, costurile ridicate de trai şi creşterea datoriilor.
Când protestele au luat amploare, a apărut o fotografie a președintelui cinând într-un luxos restaurant, ceea ce le-a confirmat protestatarilor că elitele politice sunt rupte de realitate.
În LIBAN, premierul Saad Hariri a demisionat marți, în contextul protestelor masive ce se desfășoară de două săptămâni, după anunţul privind impunerea unei noi taxe asupra apelurilor efectuate prin aplicaţii de mesagerie pe internet de tipul WhatsApp.
Măsura a fost anulată rapid, dar mişcarea de contestare publică a continuat să crească și s-a transformat într-o mișcare politică și anticorupție, mobilizarea atingând sute de mii de manifestanţi ce au ieşit în stradă în întreaga ţară.
Furia libanezilor a fost amplificată după ce în spațiul public a apărut o listă conform căreia primii 10 politicieni ai țării ar deține, împreună, în jur de 70 de miliarde de dolari, adică aproape la fel de mult cât datoria externă a țării.
Protestatarii au acuzat că, în timp ce ei au de suferit din cauza crizei economice, liderii politici se folosesc de funcțiile deținute pentru a se îmbogăți și mai mult.
În IRAK, protestele au fost reluate, demonstranţii adunându-se în Piaţa Tahrir din Bagdad, unde au avut loc ciocniri dure cu forţele de securitate, în timp ce încercau să ajungă în zona unde se află guvernul şi mai multe ambasade.
În sudul Irakului, protestatarii au atacat şi incendiat sediile mai multor partide politice şi miliţiile aliate cu Iranul, susţinute de guvern.
Într-o ţară care este al doilea cel mai mare producător de petrol din OPEC, locuitorii sărăciţi se plâng că puternicele miliţii şiite legate de Iran au construit imperii economice, preluând controlul proiectelor de reconstrucţie a statului şi implicându-se în activităţi ilicite.
În HONG KONG, protestul început în aprilie, față de un proiect controversat al guvernului chinez de a facilita extrădările către China, s-a transformat într-o mișcare ce revendică mai multe libertăți politice pentru acest teritoriu.
Proiectul de lege a fost retras, dar manifestanții continuă să iasă în stradă. La cele mai recente demonstrații, ei au cerut demisia premierului susținut de Beijing, Carrie Lem.
Tinerii din Hong Kong se confruntă cu probleme familiare din cauza deficitului de locuri de muncă rare și a chiriilor mari.
Campania lor a obținut o remarcabilă imagine la nivel internațional, motiv de îngrijorare pentru președintele Chinei, Xi Jinping.
Multe dintre tacticile ale tinerilor din Hong Kong au fost preluate de către susținătorii autonomiei CATALONIEI, care au blocat principalul aeroport al orașului.
Protestele au fost inițiate după ce nouă lideri ai separatiştilor catalani au fost condamnaţi la închisoare pentru încercarea de a declara independenţa provinciei lor, în legătură cu referendumul din Catalonia, interzis de guvernul de la Madrid.
Protestatarii au instalat baricade în centrul turistic al Barcelonei, pe bulevardul La Rambla. Au dat foc meselor din cafenele, scaunelor şi coşurilor de gunoi şi au aruncat cu sticle incendiare în forţele de ordine, care la rândul lor au tras cu gloanţe de cauciuc.
Proteste au mai avut loc anul acesta, sau se desfășoară încă, în Sudan, Eccuador și ALgeria, dar și în Europa.
Franța a avut protestele violente ale Vestelor Galbene, declanșate de impunerea unei taxe pe combustibilii fosili (la care s-a rneunțat). Pe parcurs, revendicările au atins mai multe nemulțumiri de ordin economic, social sau politic.
În state din Europa Centrală și de Est au avut loc proteste față de regimurile autoritare și presiunile exercitate asupra magistraților, iar la Berlin locuitorii au demonstrat împotriva creșterii chiriilor la prețuri prohibitive (și s-a obținut plafonarea chiriilor).
