Potrivit Bloomberg New Energy Finance (BNEF), doar 12% dintre centralele de hidrogen au încheiate contracte cu clienți. Și chiar fabricile aflate în stadiul de proiect care au încheiat acorduri comerciale, angajamentele sunt vagi, fără ca prevederile contractuale să fie obligatorii și pot fi denunțate unilateral dacă potențialii clienți decid să renunțe la achiziții.
În ultimul deceniu activiștii schimbărilor climatice au susținut și impus claselor politice prezumatul rol imens pe care l-ar putea juca hidrogenul în limitarea încălzirii globale a planetei. Modelele de emisii zero-net prevăd ca până în 2050, hidrogenul să genereze până la 20% din energia primară a lumii, aproape la fel de mult cât contribuie în prezent toate sursele regenerabile la mixul energetic al SUA. Nu este surprinzător că ambițiile legate de producția de hidrogen sunt foarte mari.
Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul de a produce 10 milioane de tone de hidrogen verde până în 2030, și să importe alte 10 milioane de tone. Anul trecut, președintele american Joe Biden a dezvăluit șapte hub-uri regionale pentru producția hidrogenului care vor beneficia de subvenții de 7 miliarde de dolari ca parte a legii bipartizane pentru reducerea inflației. Chile, Australia și Egipt au pus bazele pentru producerea hidrogenului verde pentru export. Între timp, China a anunțat nu mai puțin de 360 de proiecte de fabrici de hidrogen.
În total, companiile și guvernele din întreaga lume au anunțat planuri de a construi aproape 1.600 de fabrici de hidrogen. Cu toate acestea, potențialii producători de hidrogen se confruntă cu o mică problemă: puțini clienți sunt dispuși să achiziționeze acest combustibil care nu emite gaze cu efect de seră.
În lipsa clienților nu pot fi dezvoltate proiecte
Potrivit Bloomberg New Energy Finance (BNEF), doar 12% dintre centralele de hidrogen au încheiate contracte cu clienți. Și chiar fabricile aflate în stadiul de proiect care au încheiat acorduri comerciale, angajamentele sunt vagi, fără ca prevederile contractuale să fie obligatorii și pot fi denunțate unilateral dacă potențialii clienți decid să renunțe la achiziții.
Marea problemă constă în faptul că multe industrii care ar putea funcționa cu hidrogen necesită o retehnologizare costisitoare pentru a face tranziția efectivă la acest combustibil verde, un pas pe care cei mai mulți nu sunt dispuși să îl facă.
Hidrogenul „verde” e de patru ori mai scump
Pentru a complica lucrurile, hidrogenul verde produs prin electroliza apei folosind energie electrică obținută din surse regenerabile costă de aproape patru ori mai mult decât hidrogenul, așa zis gri, obținut din gaze naturale (metan), folosind procedeul de reformare catalitică a metanului cu vapori de apă. În mod firesc, este imposibil să construiești infrastructura pentru producția de hidrogen atunci când cererea s-ar putea să nu se materializeze timp de ani de zile.
„Niciun dezvoltator de proiect sănătos la cap nu va începe să producă hidrogen fără să aibă desfacerea asigurată pentru producția sa și niciun bancher serios nu va împrumuta bani unui dezvoltator de proiect fără a avea încrederea rezonabilă că cineva va cumpăra hidrogenul”, notează analistul BNEF Martin Tengler.
„Nu este diferit de orice altă dezvoltare energetică la scară mare. Conductele de gaze naturale nu au fost construite fără să fie în prealabil semnate contracte cu clienți”, spune Laura Luce, directorul executiv al Hy Stor Energy. Compania Laurei Luce a obținut o scrisoare de intenție exclusivă pentru a furniza hidrogen unui combinat siderurgic pe care SSAB SA din Suedia intenționează să o construiască în Mississippi.
Politicienii au luat-o înaintea industriei
Situația este destul de grea, chiar și în Europa obsedată de surse regenerabile:
„Dacă jumătate din aceasta (proiecte – n.red)) se vor realiza, vom fi fericiți. Dacă un sfert se va realiza, vom fi fericiți”, a declarat Andy Marsh, CEO al Plug Power Inc., pentru BNEF, referindu-se la proiectele de 4,5 gigawați ai companiei constând în studii de inginerie și proiectare în curs de desfășurare pentru proiectele europene de generare hidrogen verde. Potrivit lui Marsh, statele membre UE încă încorporează foile de parcurs privind hidrogenul în propriile reglementări, întârziind investițiile private.
Werner Ponikwar, CEO al producătorului de echipamente pentru hidrogen AG, spune că proiectele de hidrogen care ar putea avea succes astăzi sunt cele care includ „întregul ecosistem”, în esență, fabrici de hidrogen situate lângă o sursă de energie curată, cu un client serios la îndemână.
De exemplu, Thyssenkrupp Nucera are un proiect în nordul Suediei care va alimenta un combinat metalurgic dezvoltat de H2 Green Steel, și care beneficiază deja de o finanțare de 6,5 miliarde de euro. Fabrica va genera hidrogen verde folosind energia hidro abundentă în regiune, în timp ce Mercedes-Benz Group AG a fost de acord să cumpere producția de 50.000 de tone de oțel pe an, probabil cu o sumă considerabilă.
Potrivit lui Rachel Crouch, asociat senior la Norton Rose Fulbright, procesele care utilizează în prezent hidrogen – care azi se bazează exclusiv pe hidrogenul gri, mai ieftin – ar putea reprezenta primele oportunități pentru hidrogenul verde sau albastru care ar putea fi finanțate, deoarece tranziția ar fi mai ușoară în instalațiile deja dedicate hidrogenului.
Crouch consideră rafinarea petrolului ca una dintre zonele în care proiectele de hidrogen verde sau albastru pot apărea, deoarece rafinăriile sunt printre cei mai mari consumatori de hidrogen. Ea a mai spus că vehiculele specializate pot deveni clienți importanți, deoarece hidrogenul este deja folosit pentru alimentarea celulelor de combustie. Pilele de combustie sunt folosite în vehicule specializate, cum ar fi stivuitoarele și de către consumatorii de energie pentru a suplimenta energia electrică disponibilă în rețea, pentru a uniformiza costurile cu energia și pentru siguranța alimentării cu energie.
Hidrogenul natural ar putea fi o soluție
Din fericire, nu este totul negru pentru sectorul hidrogenului. Deși hidrogenul gazos este rar găsit în operațiunile petroliere, rezerve mari de hidrogen natural pot exista în multe locuri în lume. Mai multe fenomene naturale cunoscute din scoarța terestră generează continuu hidrogen gazos, inclusiv interacțiunea apă-rocă cunoscută sub numele de diageneză, radioliză, activitatea anumitor bacterii, precum și frecarea între faliile tectonice eliberează, de asemenea, hidrogen, dar în cantități mai mici.
În urmă cu doi ani, US Geological Survey (USGS) a prezentat un studiu care estimează că ar putea exista un trilion de tone de hidrogen, mai mult decât putem folosi – suficient hidrogen natural pentru a satisface cererea globală timp de mii de ani.
Iar exploatarea hidrogenului aflat în subteran ar putea fi considerabil mai ieftină decât hidrogenul obținut din gaze naturale.
Compania anglo-spaniolă Helios Aragón spune că poate produce hidrogen natural dintr-un zăcământ subteran uriaș de la poalele Munților Pirinei cu costuri de 0,75 euro per kilogram, aproximativ jumătate din costul hidrogenului gri. Helios a estimat că zăcământul deține aproximativ 500 de miliarde de picioare cubi (14,16 miliarde de metri cubi) de hidrogen și heliu. Proiectul companiei este situat în jurul unui vechi puț de petrol forat pentru prima dată în zonă în anii 1960, când s-au găsit cantități mari de hidrogen natural sub un strat de rocă care a împiedicat difuzia minusculelor molecule de hidrogen.
În urmă cu trei ani, Australia de Sud și-a schimbat reglementările petroliere pentru a permite forarea de puțuri pentru exploatarea hidrogenului natural. Australia de Sud are o mulțime de hidrogen natural și ar putea deveni prima regiune care să înceapă producția industrială și, eventual, să exporte cel mai ieftin combustibil de pe planetă.
***
Urmărește-ne pe Google News
