Consecutiv anunțurilor referitoare la deja tradiționala rectificare bugetară de la mijlocul anului, Comisia Națională de specialitate a publicat și ea datele pe baza cărora s-au inițiat o serie de măsuri cu impact major în plan macroeconomic.
Datele arată încurajator, însă ar putea oferi o explicație de ce ne tot crește dobânda la împrumuturile pe termen mediu și lung de trei luni încoace (de la 3,03% în aprilie la 3,24% în iunie).
Dacă Produsul Intern Brut a fost reașezat (și mai) semnificativ în sus, ceea ce se bănuia încă din primăvară, sunt două mari probleme care se conturează la orizont și vor complica deciziile factorilor de răspundere: soldul contului curent, deja expandat cu 17% față de prognoza anterioară din luna aprilie și nivelul creșterii prețurilor, atât la consumator cât și în activitatea productivă.
La inflație, estimarea este deja discutabilă, cu 5% pe final de an față de 5,6% estimarea BNR, în condițiile în care am urcat deja la 4,4% pe primele 7 luni.
De la PIB la altul și de la un deficit la altul
Iată cum s-au ajustat așteptările în ceea ce privește rezultatul economic, cu precizarea că varianta de iarnă a stat la baza legii bugetului care prevedea inițial un deficit de circa 80 miliarde lei (observați de ce se vehicula posibilitatea de a coborî sub pragul de 7% după ce am primit semnale favorabile în T2 2021, inclusiv din partea FMI și CE referitor la avansul economic).
Ne aflăm deja la mijlocul T3, cu realizări care urmează a fi semnificativ mai mari decât cele prevăzute inițial (parțial dintr-o activitate/consum peste așteptări, parțial din majorarea neașteptată a inflației, inclusiv din exterior, pe canalul prețurilor la energie). În condițiile în care cele mai recente date (la 6 luni) arătau un avans de 20,6% al veniturilor bugetare și de doar 9,8% al cheltuielilor, s-a ajuns la concluzia unei majorări a deficitului cu 3,2 miliarde lei.
Adică undeva la mijloc între varianta inițială de 7,16% și cea intermediară conturată în primăvară, de 7%, ceea ce a dat cu precizie 7,08%.
De remarcat, însă, că ar fi existat și varianta de a rămâne în termeni nominali la cele 80 miliarde lei deficit prevăzut în legea bugetului nerectificată, ceea ce ne-a fi dus la doar 6,8% din PIB, cu intrarea pe o traiectorie de ajustare bugetară mai rapidă (nu era o ideea rea să ne apropiem de țintă încă din 2023, ca să mai temperăm și output gap-ul pozitivat mai repede decât se conta), spre limita de -3% din PIB în care tot va trebui să ne încadrăm.
Concret, fără a face farmacie, dacă tot a apărut un spațiu prezumat de circa 4,2 miliarde lei pentru a expanda deficitul bugetar, s-a mers pe la 75% din „capacitatea suplimentară”, prin desemnarea celor 3,2 miliarde lei ca spor de bunăstare nominală ce poate fi alocat în plus din realizările cu caracter excepțional.
Acești bani incluzând (fără comentarii) 1 miliard de lei pentru proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile, 800 de milioane lei Fond de rezervă la dispoziția Guvernului, 600 milioane lei contribuție la bugetul UE și 600 milioane lei transferuri către întreprinderi în cadrul schemelor de ajutor de stat.
În context și în treacăt fie spus, de ce s-a renunțat la premiile din loteria bonurilor fiscale pentru a păstra la buget 12,9 milioane lei, dar a nu mai avea un control indirect asupra fiscalizării unui consum (deocamdată) în creștere cu 13% față de anul anterior rămâne un mister.
Soldul contului curent, așteptat să se majoreze cu aproape două miliarde de euro, până în 2024
Deloc misterios, însă, soldul contului curent estimat la finalul anului în curs a fost majorat cu aproape două miliarde de euro sau 17%, de la -11.256 milioane euro la 13.202 milioane euro. Ca să traducem în PIB-ul majorat nesperat și care trebuie să acomodeze noi cheltuieli, de la -4,8% din PIB spre -5,5% din PIB. Iar povestea cu cele două miliarde se va repeta an de an.
Cum s-ar spune, pentru fluxurile financiare care intră și ies din țară, dat fiind că deja am consemnat un -5,2% din PIB, e ca la Radio Erevan.
Nu vom mai avea o revenire spre cele -4,9% din PIB înregistrate în 2019 ci o adâncire, cu amânarea perspectivei de a reintra, fie și în 2024, în interiorul benzii recomandate pe tabloul de bord macroeconomic european (în actuala prognoză de vară nu mai apare -3,9% ci -4,5% din PIB pentru acel an).
Desigur, în acest context, vom avea o nevoie mai mare de bani, iar cursul de schimb a fost reașezat pentru orizontul intervalului de prognoză de la 5,03 lei/euro în 2024 la 5,13 lei/euro în 2025 (5,08 lei/euro pentru 2024), cu un deja foarte dezirabil nivel mediu 4,98 lei/euro în loc de 4,97 lei/euro anul viitor.
De remarcat și înrăutățirea (ce-i drept marginală, -0,4%) a estimărilor privind soldul balanței comerciale pe anul în curs, de la -20,776 miliarde euro la -20,872 miliarde euro. Iar asta în condițiile în care se scontează pe un rezultat de egalitate în avansul exporturilor comparativ cu importurile, la nivelul de 13,4%, față de un meci anticipat în primăvară a fi pierdut cu 7,7% – 8,9%.
Nu e nicio greșeală, pur și simplu, dacă vrem să reducem deficitul comercial, să mergem și noi spre plus, unde sunt Cehia, Polonia sau Ungaria, trebuie să recuperăm decalajul păgubos și sistematic în care am intrat, prin repurtarea de „victorii externe” la scor. A se citi mutarea accentului în creșterea economică dinspre consum intern (în bună parte de mărfuri produse de alții) spre export.
Subestimarea inflației
În fine, ar mai fi situația bizară creată în materie de creștere estimată a prețurilor, respectiv o prognoză curentă a CNSP de doar 5% pentru finalul anului (deja suntem la 4,4% iar BNR a anunțat recent 5,6%). Chiar și așa, cu o inflație medie anuală majorată de la 3,1% la 4,2% (cam cu 35%), deflatorul să se majoreze doar de la 3,2% la 4% ( adică 25%) e discutabil.
Iar asta admițând că prețurile industriale, care vin puternic din urmă, cu o majorare ajunsă deja 11,8% nu se vor face simțite ceva mai serios în acest deflator. Mai ales că valoarea adăugată brută în acest sector economic cheie a fost revizuită în sus, de la +5,8% la +7,7%, adică bine pentru rezultatul nominal dar cu influență de diminuare pe cel real.
Pentru orientare, v-am prezentat comparativ datele oficiale anterioare pe cinci ani și cele estimate în continuare pentru alți cinci ani. Dincolo de considerațiile privind mărimea și calculul acestui indicator-cheie pentru convertirea PIB nominal în creștere reală, avută acum în vedere a fi de 7% în loc de 5% în primăvară și 4,3% în iarnă, la întocmirea bugetului, e un semn de întrebare cum face anul 2021 excepție între cei zece ani prezentați, ca singurul în care deflatorul să fie mai mic decât inflația medie.
