Producția de fructe și legume a României a coborât anul trecut la cel mai redus nivel din 2012 încoace, potrivit datelor anunțate de Eurostat. Cele mai reduse cantități relativ la anii anteriori au fost consemnate la morcovi (doar 8,21 mii tone), fasole (4,47 mii tone) și ceapă (16,9 mii tone).
Anul 2020 a consemnat a doua cea mai slabă performanță din perioada analizată la mere (53,40 mii tone, cu cea mai slabă recoltă în 2019), pere (doar 3,10 mii tone, minim în 2015 iar din 2016 batem pasul pe loc), cartofi (2.683 mii tone, tocmai în 2012 datează contraperformanța precedentă, cu doar o mică revenire după alt an slab, 2019) și roșii (441,1 mii tone, minim în 2015, situație similară cu cea de la cartofi).
La polul opus, s-au situat culturile de struguri și salate (în vogă, din 2019 încoace), care au înregistrat al doilea cel cea mai bun rezultat din perioada 2012 – 2020. Din reținut, în context, din toate celelalte produse agricole, doar floarea-soarelui a avut un avans notabil în ultimii trei ani, în timp ce producția de struguri de-abia a revenit la reperul din 2012, de 176 mii tone anual.
Ce rezultă din aceste producții
Acestea fiind spuse ca să știm cum stăm și cum evoluăm, hai să vedem, de fapt, ce ne trebuie pe baza rezultatelor din comerțul exterior, unde am depășit anul trecut pragul de 1 miliard de euro deficit DOAR pentru că nu producem suficiente LEGUME și FRUCTE pentru PIAȚA INTERNĂ.
Pe vremea socialistă a plății datoriilor, România a putut să livreze tiruri întregi de marfă în țările socialiste prietene, dar și în țările occidentale. De unde importăm acum masiv, inclusiv fructe și legume, iar cifrele pot fi calificate drept dezastruoase, Exporturile sunt penibile față de importuri iar rezultatul de ansamblu rușinos.
La potențialul pedo-climatic al țării noastre, producțiile prezentate sunt o glumă față de posibilități. Asta nemaivorbind despre calitatea produselor autohtone, net superioară importurilor. Desigur, nicio țară nu poate asigura toate gusturile în materie de legume și fructe iar specializarea intraindustrială ar trebui să funcționeze și în agricultură.
Adică măcar să echilibreze o balanță sectorială unde am avut excedent înainte de 1989, dar pe care nu am știut să-l gestionăm ulterior. Desigur, se vor grăbi unii să spună că, de fapt, minusul vegetal din farfurie reprezintă doar 5,5% din deficitul total uriaș de 18,4 miliarde euro de anul trecut. Dar România nu e Japonia, nici ca relief, nici ca forță tehnologică, pentru a-și permite să importe NET legume și fructe.
