În vreme ce președintele Consiliului UE, Charles Michel, plănuiește să-și părăsească slujba devreme pentru a deveni parlamentar UE, la Bruxelles se speculează intens despre cine i-ar putea succede la conducea adunării șefilor de stat și de guvern europeni.
Michel, liber să își facă campanie electorală fiind în funcție
În primul rând, nu există nicio regulă care să spună că Michel este obligat să renunțe la locul său de muncă în perioada campaniei electorale. De fapt, potrivit unui aviz juridic al Consiliului, obținut de Politico, Charles Michel este liber să își continue rolul de șef al Consiliului UE și ar „continua să beneficieze de protecție în orice moment, indiferent dacă face campanie sau nu”.
Singura constrângere este că trebuie ”să rămână disponibil” pentru îndatoririle Consiliului și nu își poate folosi resursele pentru campanie.
Același principiu este valabil și pentru Comisia Europeană – regulamentul intern al executivului UE prevede că cei care concurează pentru funcții alese ale UE își pot păstra locurile de muncă, dar nu își pot face campanie cu resursele Comisiei.
Ce se întâmplă după alegerile europene cu președintele Consiliului
În timp ce diplomații răsfoiesc textele legale pentru a înțelege ce procedură care guvernează această ieșire din scenă prematură fără precedent, mulți diplomați UE spun că ar fi greu de imaginat că Charles Michel va rămâne în funcție după alegerile pentru Parlamentul European.
Acesta este momentul în care liderii familiilor politice europene încep să negocieze pozițiile de top, iar Charles Michel (Renew) ca fi cel mai probabil parte în negocieri.
Legal însă, nimic nu îl obligă pe Charles Michel să demisioneze din funcția de președinte al Consiliului imediat după alegeri. Mandatul său se încheie oficial în toamnă, în octombrie. Diplomați UE spun că, chiar dacă este legal, rămânerea în funcție a lui Charles Michel ar fi ”problematică” din punct de vedere politic.
Viktor Orban în fruntea Consiliului – o falsă amenințare
Dacă Charles Michel pleacă de la post mai devreme (ceea ce foarte probabil se va întâmpla), cândva în iunie, cine preia conducerea?
În absența unei decizii de numire a unui președinte ”interimar”, postul revine liderului țării care asigură în acea perioadă președinția rotativă a UE, în acest caz, premierului belgian Alexander de Croo.
Problema – oarecum exagerată- este că după doar câteva săptămâni, în iulie, Ungaria preia pentru 6 luni președinția Consiliului – o perspectivă care a agitat spiritele în anumite părți ale Europei.
Este, de fapt, o alarmă falsă: chiar dacă Viktor Orban ar fi președinte interimar, agenda sa ar fi aproape goală: în iulie lumea e preocupată de negocieri pe funcții, august e lună de vacanță în Europa, septembrie e luna în care se finalizează ”țintarul” pozițiilor în Parlament și în Comisie și se negociază inclusiv numele noului președinte al Consiliului, iar prima reuniune de Consiliu după alegeri are loc, tradițional, în octombrie.
Există și posibiliatea ca liderii europeni să numească un președinte al Consiliului care ar începe mandatul mai devreme, în iulie. Având în vedere limitele mandatului, asta ar avea o singură consecință: mandatul următorului președinte s-ar încheia cu câteva luni înainte de transferul oficial de putere în instituțiile UE.
Funcția de președinte a Consiliului va reveni, cel mai probabil, socialiștilor europeni
Este o cutumă ca funcțiile de conducere din UE să fie împărțite între familiile politice europene. Prin tradiție, familia politică care câștigă alegerile europene câștigă cel mult două dintre cele patru cele mai importante funcții din Uniune. E vorba de președinția Comisiei Europene și funcțile de președinte al Parlamentului, al Consiliului și cea de Înalt Reprezentant UE pentru Politică Externă.
Toate sunt negociate și repartizate familior politice care câștigă primele trei locuri în alegeri. Potrivit sondajelor, alegerile de anul acesta vor fi câștigate de PPE, urmate de S&D. Locul trei e disputat între Renew și grupul Identitate și Democrație (dreapta).
În prezent, PPE deține președințiile Comisiei Europene și Parlamentului, socialiștii l-au dat pe Înaltul Reprezentant, iar Renew pe președintele Consiliului.
După următoarele alegeri, socialiștii vor revendica, cel mai probabil, președinția Consiliului European.
Cele mai vehiculate nume, Klaus Iohannis lipsește din peisaj
Potrivit Politico, socialiștii încă cochetează cu ideea de a-l susține pe fostul premier António Costa pentru postul de președinte al Consiliului European. Există însă o condiție: fostul premier să fie exonerat rapid de orice culpă în scandalul de corupție care a generat prăbușirea guvernului său, anul trecut.
Există însă socialiști care nu susțin ideea de a susține un politician investigat pentru corupție, mai ales după scandalul Qatargate. De aici interesul tot mai mare pentru prim-ministrul danez Mette Frederiksen. O social-democrată care nu și-a ascuns ambiția de a ocupa un post internațional după ce iese din politica internă.
Pe lista ”persoanelor de interes” se află și fostul prim-ministru suedez Stefan Löfven.
În fine, presa internațională serioasă a mai vehiculat numele lui Mario Draghi, fost premier al Italiei și fost președinte BCE. Problema lui este că nu e social-democrat, deci cu greu ar putea fi sprijinit de S&D.
***
