Ford România își închide fabrica de la Craiova din 19 martie până pe 5 aprilie, ca urmare a politicii companiei mamă privind fabricile din Europa – salariații fiind trecuți în șomaj tehnic. Între 12 și 20 de furnizori locali depind de fabrica de la Craiova.
Volkswagen a anunțat marți că își închide și ea fabricile ”pentru 2-3 săptămâni”, la fel Peogeot.
Potrivit informațiilor cursdeguvernare.ro, de la reprezentanți ai industriei prelucrătoare din România, Daimler-Audi se pregătește să închidă săptămâna viitoare: nicio comandă nouă de o săptămână.
De aceste mari supebranduri și companii, atârnă filialele din România și activitatea lor de producție de piese: Draexlmayer, Schaeffler, sau compania românească Compa, la fel companiile furnizoare locale, care angajează sute de mii de locuri de muncă.
Închiderea sau suspendarea intempestivă a activității poate trage la fund companiile locale care, dacă nu vor fi plătite înainte de suspendarea activității, intră în insolvență.
Cauza nu are o legătură directă cu epidemia de coronavirus, ci e compusă din două accente economice: ruperea lanțurilor de producție la nivel global și scăderea drastică și bruscă a comenzilor, în unele cazuri cu 90%.
(Citiți și: ”Analiză / Ruperea lanțurilor de aprovizionare globale arată Europei cât de dependentă este de China”)
Într-un comunicat remis presei, Camera de Comerț Român-Germană propunea, marți, soluția ”nemțească” la problema concedierilor care se anunță: ”kurz Arbeit” – număr de ore lucrate mai puține, alternând cu zile libere și de șomaj tehnic, pentru a traversa viitoarele luni cu toți salariații rămași pe statul de plată, salariați care au fost găsiți sau formați atât de greu.
Dar situația se schimbă de la o oră la alta, iar lipsa comenzilor și menținerea fracturilor la aprovizionare duc fie la anunțuri privind închiderea de noi fabrici, fie la prelungirea suspendării temporare a activității.
Industria prelucrătoare din România – în principal a pieselor de schimb pentru auto, care ne-a făcut ”atelierul Europei” în perioada de tranziție – adică forța de tracțiune a economiei robuste și a exporturilor, dă de circa un an semne de oboseală:
În luna ianuarie 2020, producția industrială a scăzut cu 3,1%, scădere pentru a 8-a lună consecutiv, după 2 scăderi abrupte de 7%, respectiv 7,7% în august și octombrie-noiembrie 2019: în principal din scăderea comenzilor.
Pe total anul 2019, industria a avut o contribuție la PIB de 23%, însă, pentru prima oară de la criză încoace, contribuția la creșterea economică a fost negativă – de minus 1,8pp.
Șansa companiilor românești care atârnă de producția europeană de automobile sunt ajutoarele de stat anunțate în principal de Germania – care pune pe masă 550 de miliarde de euro pentru susținerea companiilor sale. Între acestea, și industria auto germană, finanțări care ar putea contamina în mod pozitiv firmele producătoare de componente și furnizorii din România. Ar putea – pentru că prioritate vor avea fabricile din Germania.
De asemenea, Spania a anunțat și ea ajutoare de stat de 200 de miliarde de euro.
La fel, BCE a pus la dispoziția băncilor din zona euro 109 miliarde, cu dobânzi negative, în speranța că băncile vor susține economia europeană.
Ambele măsuri sunt pot avea, însă, efecte temporare: vor păstra pe o perioadă integritatea unor companii, însă nu vor rezolva problema emoției care a dus la scăderea – iar în unele cazuri chiar anularea – comenzilor.
Autoritățile din România trebuie să iasă în mod public cu o evaluare a situației industriei prelucrătoare, cu o prognoză pe termen scurt măcar și cu un plan. Apoi să vedem unde pot fi găsiți și banii.
