Productivitatea muncii în agricultura românească s-a prăbușit în 2020, potrivit datelor publicate de Eurostat. Evoluția consemnată față de anul precedent a fost de -47,2%, la foarte mare distanță de involuțiile, altminteri înregistrate pe toată linia, de către alte state care contează în agricultura UE:
Germania (-15,5%), Polonia (-9,6%), Franța (-7,6%) sau Italia (+4,8%).
Dacă media la nivel european a fost de -4%, trebuie remarcat că anumite state au reușit să-și majoreze semnificativ productivitatea:
Lituania (+18,1%), Spania (+12,5%), Irlanda (+11,8%) și, de luat aminte pentru factorii de decizie, vecina noastră Ungaria (+10,3%). Așadar, dincolo de efectele pandemiei și condițiile meteo mai puțin favorabile, alții au putut găsi soluții pentru a păstra rezultatele la valori onorabile și chiar să le îmbunătățească.
În context, reamintim că ponderea populației României care activează în agricultură este foarte mare în context european și chiar regional (circa 23% din totalul persoanelor ocupate, față de 18% în Bulgaria, 10% în Polonia și doar 4% la nivelul UE).
Rezultatul puternic negativ din sectorul agricol va reduce masiv productivitatea socială a muncii pe economia națională. Asta dincolo de scăderea deocamdată modică a indicatorului macroeconomic utilizat îndeobște, respectiv productivitatea muncii ÎN INDUSTRIE (-7,2% valoare medie lunară pe primele trei trimestre cu o revenire la +6% în septembrie 2020.
(Citiți și: ”Un miliard de euro diferența dintre importuri și exporturi de mâncare în S1”)
Evoluția productivității muncii este principalul factot care a condus la influența puternic negativă a agriculturii asupra PIB, contabilizată de INS pentru primele trei trimestre din acest an a fi de -1,2 puncte procentuale din rezultatul de -5,1% în termeni reali, după ce în volum s-a ajuns la o diminuare de -23,2%.
„Lanternă roșie” în context regional
Pentru a vă forma o idee mai clară asupra punctului în care s-a ajuns, am selectat din analizele Eurostat modul în care a evoluat venitul real al factorilor pe unitatea agricolă anuală în câteva state din regiune, raportat la cel din anul de referință 2010, ideea fiind de a decela cum ne-am comportat față de alții „pe același teren de joc”.
Așadar, până se ne mirăm de deficitul puternic pe partea alimentară, în pofida condițiilor naturale de sol și climă cu care am fost înzestrați de la natură, se poate observa ușor că eram deja, în 2019, la coada plutonului țărilor din regiune.
Doar că, pe fondul pandemiei din 2020, am ajuns la contraperformanța de a coborî la mai puțin de trei sferturi din productivitatea de acum un deceniu.
Urmărește-ne pe Google News
