PNRR: nimic fără reforme. Lista

Chiar admițând că toate proiectele din PNRR trimise de România la Bruxelles sunt valide și se vor încadra în timpul de implementare, mai rămâne o problemă, care ar trebui să fie marea preocupare a premierului Florin Cîțu:
aceea de a livra reformele promise la Bruxelles. Condiționalitățile sunt dure, iar exemplele Ungariei și Poloniei arată că UE nu mai glumește.

*

Premierul a anunțat imediat după demisia lui Cristian Ghinea că preia interimar MIPE pentru a se asigura că PNRR e aprobat. Problema era deja rezolvată, iar anunțul oficial a venit în scurt timp de la Bruxelles: Ursula von der Leyen vine la București pe 27 septembrie petru a marca simbolic aprobarea planului românesc de relansare și reziliență.

Ce nu e rezolvat: garanția că România poate livra nu doar proiectele din PNRR, ci și reformele asumate prin document și, mai ales, ritmul alert de implementare al acestora.

România a mai promis și în trecut reforme pentru a obține bani – acorduri cu FMI sau contracte cu Banca Mondială. Există însă o deosebire fundamentală între PNRR și alte ”contracte” neonorate de România:

De data asta, la fiecare șase luni va exista un audit al Comisiei Europene, care va verifica atingerea obiectivelor de etapă în reforme angajate pe termen mediu.

Și dacă aceste obiective de etapă pe reforme nu sunt atinse, atunci Comisia poate bloca complet finanţarea PNRR, chiar dacă proiectele în sine se derulează bine în teren.

Planul de reforme incluse de Guvernul României în PNRR

Guvernul României s-a angajat la Bruxelles să realizeze multe reforme în următorii 3-4 ani. În listă:

• Reforma pensiilor – O reformă majoră care să asigure un nivel adecvat pentru cei cu venituri mici și, de asemenea, sustenabilitatea sistemului de pensii pe termen mediu și lung. O nouă Lege a pensiilor, care să respecte principiile de mai sus, trebuie depusă la Parlament anul acesta, până în decembrie.
• Reforme în politica fiscală – adoptarea de măsuri pentru a crește veniturile la buget din impozite (0,2 pp din PIB), reducerea gap-ului de TVA (5 pp din PIB), optimizarea cheltuielilor. Toate acestea trebuie făcute până în 2024.
• Companiile cu capital de stat – revizuirea cadrului legislativ pentru aceste companii pentru a îmbunătăți guvernanța corporativă și pentru a asigura respectarea strictă a acestor reguli, monitorizare centralizată eficientă și control cu accent pe performanță. Schimbările legislative trebuie făcute cel mai târziu în 2022, iar până în 2024 toate companiile de stat trebuie să intre în procedură de audit anual.
• Salarizarea bugetarilor – O nouă lege a salarizării personalului din administrația publică, menită să evite creșteri bruște ale cheltuielilor cu salariile. Legea trebuie adoptată până în decembrie 2022.
• Administrație publică – Operaționalizarea unui nou sistem pentru a accede în funcțiile publice și de promovare. Sistemul trebuie operaționalizat în 2023
• Justiție – Modificarea legilor justiției și consolidarea cadrului anti-corupție. Între promisiuni, legile privind statutul magistraților,  organizarea judiciară, punerea în acord a Codului penal și Codului de procedura penala cu deciziile Curții Constituționale și reglementările europene. Toate modificările trebuie făcute cel mai târziu în 2023.
• Decarbonizare a transportului – Reducerea cu 7% a emisiilor de carbon în 2026 față de 2019. Acestă țintă va fi obținută cu ajutorul unui nou sistem de taxare pentru drumuri, descurajarea înmaticulărilor de vehicole mai vechi de 15 ani, facilități acordate celor care cumpără vehicole electrice.
• Energie Regenerabilă – Eliminarea cărbunelui din mixul energetic până în 2032 și creșterea contribuția energiilor regenerabile la 34%, până în 2030, sprijin pentru producția de hidrogen și baterii, reforma pieței de energie electrică.

Alte reforme sectoriale:

• Venitul minim de incluziune
• Creșterea ratelor de reciclare
• Reducerea tăierilor ilegale de lemn
• Dialog social sporit
• Îmbunătățirea Guvernanței Locale
• Un cadru îmbunătățit al achizițiilor publice

Reforme simple, reforme complicate

Unele dintre reformele prezentate mai sus sunt, în teorie, relativ ușor de impus:

• Decarbonizarea transporturilor – introducerea principiilor verzi de taxare, un nou sistem de taxare a transportului rutier și promovarea transportului cu emisii zero.
• Energie regenerabilă – promovarea eliminării treptate a cărbunelui, sprijin pentru producția de hidrogen și baterii și o reformă a pieței energiei electrice.
• Îmbunătățirea cadrului de achiziții publice

Alte reforme angajate sunt însă mult, mult mai greu de obținut.

Asta pentru că ”reforma” domeniilor respective a însemnat în trecut o îndepărtare clară de normele europene, iar revenirea la normalitate este dificilă din cauză că lezează interese de partid.

Vorbim de:

• Reforma în fiscalitate, amintim experimentul cu Banca Mondială eșuat sub succesive guvernări PSD
• Modificarea legilor justiției și consolidarea cadrului anticorupției, amintim doar de epopeea desființării SIIJ
• Revizuirea sistemului salarizării publice pentru a limita creșterile de anvelopă salarială
• Reforma sistemului de pensii, care să asigure echitate  și sustenabilitate fiscală pe termen mediu și lung
• Îmbunătățirea guvernanței locale

Un start ratat

PNRR-ul românesc poate conține reforme începute după februarie 2020, de la debutul pandemiei. Cu alte cuvinte, am fi putut bifa ceva făcut anul trecut drept condiţie îndeplinită din start. Problema actualului guvern este că, ocupat cu alte chestiuni mărunte, nu prea are ce arăta la Bruxelles că a făcut anul trecut având în minte recomandările de țară.

Să amintim doar chestiunea reformelor fiscale, cerute cu insistență de mediul privat de ani de zile. În prezent, România colectează mai puțin de 27% din PIB in venituri fiscale, reprezentând a doua cea mai mică pondere din UE.

Sunt necesare de asemenea ajustări în ceea ce privește prioritizarea cheltuielilor publice. Iar aici recent înființat Fond de Investiții ”Anghel Saligny”- cu impact bugetar nediscutat cu Comisia Europeană, poate atârna destul de greu în relația cu Comisia Europeană.

Asta în condițiile în care România este unul dintre puținele state membre care dorește să acceseze intergral componenta de creditare pusă la dispoziție (aproximativ 14,935 miliarde euro), iar Comisia începe să își piardă răbdarea cu statele care nu au planuri solide de revenire în ținta de deficit.