Planul de adoptare a monedei euro – obiectivele strategice și operaționale

Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză (CNSP) a publicat, vineri, „Planul naţional de adoptare a monedei euro”.

Acest plan a fost realizat de specialiștii BNR coordonați de către Daniel Dăianu și asumat de către guvern. Oficial, planul a fost realizat de către o Comisie Naţională de fundamentare, formată din 45 de membri, coordonată de către premierul Vasilica Dăncilă

Potrivit documentului, până la adoptarea euro, România trebuie să îndeplinească 5 obiective strategice, prin care corectarea unor dezechilibre macroeconomice şi reducerea decalajului de convergenţă reală.

(Descărcați AICI Planul de adoptare a monedei euro)

Principalele obiective strategice care trebuie îndeplinite, până la momentul adoptării monedei euro de către România, şi la care răspund măsurile cuprinse în Planul de acţiuni sunt:

• Corectarea unor dezechilibre macroeconomice şi reducerea decalajului de convergenţă reală şi structurală
• Îndeplinirea unor condiţii de ordin structural, în principal în următoarele domenii: creşterea veniturilor fiscale, care să mărească „spaţiul fiscal” şi consolidarea finanţelor publice în mod durabil, dezvoltarea infrastructurii, creşterea gradului de competitivitate a economiei printr-o structură mai bună a producţiei, de tip high-value added (deci, nu prin salarii joase) etc.
• Intrarea în MCS II (Mecanismul Cursurilor de Schimb II, anti-camera zonei euro – ZE – n.red.) pe o perioadă obligatorie de minim doi ani, ceea ce presupune:

a. România trebuie să demonstreze că poate să rămână stabilă fără să utilizeze cursul de schimb leu/euro – mecanism pe care îl pierde odată cu admiterea în ZE;

b. MCS II este o perioadă de testare ex-ante a economiei româneşti înainte de a face pasul final, o perioadă în care fluctuaţia leului în raport cu euro va fi limitată.

c. Momentul intrării în MCS II trebuie ales cu maximă atenţie, deoarece România, odată intrată în această etapă premergătoare cunoaşte termenul minim de „testare” (doi ani), nu şi termenul maxim, care poate fi prelungit dacă economia dovedeşte că nu este capabilă să se ajusteze în lipsa cursului de schimb. Astfel, dacă se ia în calcul perioada minimă de staționare în MCS II, adoptarea euro se poate face începând cu 2026.

• Uniunea Bancară: Intrarea în Uniunea Bancară poate preceda aderarea la Zona Euro (ZE) sau va fi odată cu intrarea în MCS II. Acest obiectiv implică efectuarea unei evaluări a sistemului bancar, în condiţiile şi la termenele convenite de comun acord cu BCE.
• Adoptarea euro. Până la adoptarea monedei euro sunt necesare analize tehnice de fundamentare a fiecărei etape şi întocmite rapoarte periodice de monitorizare a implementării Planului de acţiuni inclusiv pe baza unor indicatori de evaluare a obiectivelor.

În vederea atingerii obiectivelor strategice, CNSP spune că este necesar să fie îndeplinite următoarele obiectivele operaţionale:

– Corectarea dezechilibrelor economice: un deficit bugetar structural în conformitate cu MTO (obiectivului pe termen mediu – n.red.), reprezentând 1% din produsul intern brut, la data intrării în MCS II şi creşterea veniturilor fiscale cu cel puţin 3 puncte procentuale din PIB până în 2022-2023. Accentul trebuie pus pe:

• Colectarea mult mai bună a veniturilor fiscale, fără majorări sau introduceri de noi taxe, ceea ce ar majora spaţiul fiscal şi ar ajuta la consolidarea finanţelor publice.
• Combaterea fermă a rent-seeking-ului care să elibereze resurse necesare producţiei de bunuri publice.
• Creşterea eficienţei cheltuielilor publice.
• Ţinerea deficitelor interne şi externe la nivele sustenabile în conformitate cu prevederile guvernanţei europene.
• Îmbunătăţirea competitivităţii economice.

– Dezvoltarea cu deosebire a domeniilor esenţiale pentru sustenabilitatea creşterii economice, cu accent pe:

• Finanţarea mai bună a educaţiei şi a sănătăţii, care sunt investiţii în capital uman.
• Dezvoltarea infrastructurii energetice şi interconectarea ei cu reţelele europene.
• Finalizarea lucrărilor de cadastru şi refacerea infrastructurii de irigaţii.
• Dezvoltarea infrastructurii de transport.

– Politici economice orientate care să faciliteze trecerea la un nou model de creştere economică şi învingerea capcanei venitului mediu:

• Sprijinirea activităţilor ce pot avea randamente de scară crescătoare.
• Sprijinirea activităţilor generatoare de externalităţi pozitive (cercetare-dezvoltare, sectorul IT, eficienţă energetică).
• Promovarea de poli de dezvoltare.
• Taxarea activităţilor care conduc la externalităţi negative (de exemplu, activităţile poluante).
• Crearea mecanismelor de stimulare şi de implementare a inovaţiilor (brevete).

– Absorbţia fondurilor europene cât mai bună, cantitativ şi calitativ

– Valorificarea mai bună a mecanismului investiţiilor străine directe (ISD) ca pârghie importantă pentru transferul de tehnologie, moduri de producţie, inovaţii între ţările dezvoltate şi cele mai sărace din UE.

– Dezvoltarea Bursei de Valori Bucureşti (BVB) şi trecerea ei la stadiul de piaţă emergentă

– O politică demografică care sa stimuleze natalitatea

– Reţinerea lucrătorilor calificaţi prin: extinderea de parcuri tehnologice şi de parcuri industriale; stimularea înfiinţării de parteneriate învăţământ-cercetare-incubatoare de afaceri; stimulente şi scheme de ajutor de stat pentru firmele din domeniile prioritare.

–O politică de atragere de forţă de muncă calificată (de imigraţie), având în vedere evoluţii demografice interne

–Încurajarea lucrului după implinirea vârstei de pensionare

-Creşterea ponderii comerţului intra-industrial