Pensiile românilor de azi şi de mâine – cum se poate da cu stângul în dreptul

După ce a naţionalizat parţial „de facto” pensiile a şapte milioane de români, Executivul caută, în lipsă acută de bani, să amputeze pilonul doi al sistemului naţional de pensii, fără a crea un scandal de proporţii. Alternativa vehiculată, aceea de a se putea opta pentru plasarea banilor proprii în pilonul unu în loc de pilonul doi ţine de absurd.

Practic, un salariat ar alege să contribuie la pensiile aflate acum în plată, în schimbul promisiunii că va primi undeva peste 20 sau 30 de ani, în schimbul lor, o pensie mai mare decât cea rezultată din plasamentele făcute de administratorii privaţi, ca un soi de randament superior menţionat impropriu de primul-ministru, care nu trebuia şi nici nu avea cum să fie luat ”ad literam”.

În primul-rând, tocmai pentru că statul şi-a dat seama că nu va putea susţine un nivel satisfăcător al pensiilor numai din contribuţiile celor aflaţi în activitate. După ieşirile timpurii la pensie pentru mascarea şomajului real, România a bătut toate recordurile cu raportul de 1 la 1 între salariaţi şi pensionari (de la 4 la 1 în urmă cu doar 27 de ani).

Raport care, pe scurt, asigură un punct de pensie de 45% din salariu doar dacă şi contribuţiile ar fi de 45%. Ceea ar pune pe butuci fondul de salarii şi competitivitatea, ori, tocmai de aceea s-a ajuns la varianta cu aplicarea pilonului doi. Suma venită pe baza pilonului unu urmând să scadă treptat ca pondere în veniturile celor ieşiţi din activitate şi să fie înlocuită treptat de banii proprii, aşa cum au fost înmulţiţi prin management privat.

În al doilea rând, încă nu au apărut procesele, absolut justificate, prin care statul să fie dat în judecată pentru tăierea pensiilor cu 15% (sună cunoscut, inclusiv ca deznodământ, nu ?). Asta deoarece încă nu a venit scadenţa ieşirii la pensie. Reamintim celor implicaţi (peste o treime din populaţia ţării), că 0,9% neplătiţi către fondul personal de pensie administrat privat în ultimii ani din cei 6% care trebuiau daţi conform legii, înseamnă exact 15%.

Rămâne să ne explice distinşii jurişti de la Curtea Constituţională de ce pensiile aflate în plată nu pot fi diminuate ( deşi ele rezultă ca urmare a înmulţirii unui punctaj – acela constituie adevăratul drept la pensie – şi valoarea stabilită prin bugetul anual apunctului de pensie) dar cele care vor fi plătite se pot diminua, cu ÎNCĂLCAREA DREPTULUI LA proprietate PRIVATĂ.

Prin 2040 sau 2050, cam toţi românii vor beneficia de pensii mai mici pentru s-au găsit două guverne prin anii 2015 şi 2016 să le naţionalizeze 15% din contribuţia la PROPRIA PENSIE. Asta nu contează doar pentru că nu s-au prins şi încă nu a venit vremea regretelor pentru că nu au luat poziţie la timpul cuvenit ?

În fine, în al treilea rând, nimeni nu poate garanta nivelul pensiilor de peste 20 sau 30 de ani pentru simplul motiv că nu are de unde să ştie câţi bani se vor mai strânge la bugetul ţării, cum va arăta ea atunci şi la ce nivel se va ajunge cu colectarea cea mai scăzută din Europa din penultimul PIB pe locuitor.

Există, însă, un factor de care ar trebui să ţinem seama în declaraţia privind posibilitatea de a opta între pilonul unu şi pilonul doi. Şi anume că, prin aşa-numitul randament superior la stat faţă de privat, se sugerează că ar fi o legătură esenţială între evoluţia economiei şi evoluţia pensiilor.

Din păcate, în prezent, după cum a confirmat şi decizia aberantă economic dar, probabil, acoperită legal a justiţiei române, pensiile trebuie plătite, cum spune englezul, „no matter what”. Păi dacă sunt decuplate de evoluţia economiei şi se dau după cum are chef un partid votat tocmai de cei care beneficiază de nişte bani pe care nu i-au muncit (nu că n-ar avea dreptul la o recompensare a efortului depus în activitate, pe bază de solidaritate socială) se poate ajunge oriunde. Inclusiv în Grecia, dacă ar fi să facem trimitere la datoria publică pe care o vor suporta copiii celor care plătesc acum CAS-uri pentru pensiile recent majorate cu 9%.

Prin 2030 (şi nu mai e chiar atât de mult până atunci), când „decreţeii” vor începe să treacă din câmpul muncii în câmpul pensiei, efectul va fi ca la volei sau ca la Radio Erevan. Adică enunţul cu randamentul echivalent mai mare la stat decât cel de la privat va fi adevărat, doar că primul va fi negativ iar al doilea pozitiv.

P.S. Atenţie mare la plasamentele făcute de firmele care administrează pilonul II în titluri de stat pe termen lung în lei. Randamentele arată bine în prezent doar dacă nu apare o devalorizare masivă a leului ( ce poate fi indusă, vicios, chiar de majorarea pensiilor actuale), moneda în care se va face la final răscumpărarea  lor.