O zi puțin mai senină: mesaj de la un licean român care studiază la Dublin

În momentele în care suntem cuprinși de exasperare, poate apărea un semn care să ne însenineze ziua și să ne amintească de speranța pe care nu trebuie să o abandonăm.

Săptămâna trecută am primit un mesaj în adresa de contact a revistei CRONICILE Curs de Guvernare: 

un tânăr de 19 ani – român care studiază la Dublin – ne scrie despre CRONICI și despre planurile lui de viață:

poate cel mai fericit ”feedback” pe care-l poate primi o redacție încordată peste evenimentele acestui timp, și pe care simțim nevoia să-l împărtășim cu cititorii noștri. Pentru că ne privește pe toți cei care porivim în viitorul acestei țări.

Cu acceptul lui, publicăm mai jos integral acest mesaj lapidar, cu speranța că va însesnina ziua tuturor cititorilor implicați:

De la: David Dinca
Subiect: Un an de la Momentul Zero
Textul mesajului:
Astăzi, 17 octombrie 2019, se împlinește un an de la Momentul Zero, momentul în care mi-am coborât ochii spre primul număr al Cronicilor, numărul 100.

Întâmplător, în luna octombrie a anului 2018 am avut șansa să vin în România pentru câteva zile, pentru a-mi vizita familia și rudele din București. Cu cateva ore înainte de plecare, căutam o lectură interesantă pentru zborul către Dublin. Atenția mi-a fost captată rapid de către o publicație pe a cărei copertă se aflau Ion C. Brătianu, dar și Viorica Dăncilă, ceea ce m-a făcut foarte curios.

Un an mai târziu, mă găsesc uitându-mă pe site-ul Cronicile, așteptând cu nerăbdare al 96-lea număr. Pot spune despre „Cronicile: Curs de Guvernare” că sunt o publicație extraordinară, de o calitate deosebită și că am citit plin de interes și curiozitate fiecare număr, învățând mereu lucruri noi, iar citind m-am simțit întotdeauna aproape de casă. De asemenea, aș vrea să menționez că perspectiva mi-a fost schimbată în multe feluri citind Cronicile.

Fiind în ultimul meu an de liceu în Irlanda și putând să compar cu situația de aici cu cea din România, mi-am dat seama de multe lucruri pe care noi le facem bine, dar și de foarte multe lucruri pe care încă le putem îmbunătăți. Iar multe dintre acestea încep de la educație.

Am învățat multe în timpul pe care l-am petrecut aici, departe de casă, dar mi-a fost oferit un timp valoros în care am putut reflecta asupra unor aspecte precum istoria, economia, mentalitatea oamenilor dar și viitorul țării noastre, comparând totodată cu situația de aici. Am avut șansa să văd ce cred alții despre România și de asemenea să cunosc comunitățile de români din Irlanda, iar pe cât am fost de plăcut surprins să văd ce oameni deosebiți sunt, pe atât de dezamăgit am fost când am realizat ce fel de oameni ne părăsesc țara. Oameni harnici, oameni cinstiți, oameni de succes și oameni care probabil nu se vor mai întoarce niciodată.

Toate aceste experiențe, împreună cu cititul Cronicilor, m-au făcut să îmi doresc să mă întorc înapoi acasă și să fac o schimbare pe care să o văd cu ochii mei, schimbare care să facă România de acum, o Românie mai frumoasă, una în care vor vrea cu toții să se întoarcă să trăiască, nu din care doar să emigreze.

Nu se va întâmpla mâine, nici peste un an. Va fi pentru mine un proiect precum Cronicile, un proiect pe termen lung. Voi acumula cât pot de multe lucruri bune de aici, din arii cât mai diverse, și voi aduce ideile în țară una câte una. Sună ambițios, dar cu oamenii potriviți, mentalitatea potrivită, resursele potrivite și momentul potrivit, sunt de părere că orice este realizabil.

M-am gândit să scriu acest mesaj astăzi pentru că este o zi deosebită, o zi care i-a dăruit României un cadou frumos, un cadou care o va sculpta în următorii 25 de ani. Doresc să felicit întreaga echipă de editori, redactori și pe toți cei care au contribuit la acest proiect minunat.

Duceți-l la bun sfârșit pentru că va fi mult de câștigat din el pe termen lung și îmi sper să inspire cât mai mulți oameni, așa cum m-a inspirat pe mine.

Mult succes, al vostru cititor până la numărul 001, David Dincă

***
În momentele în care suntem cuprinși de exasperare, poate apărea un semn care să ne însenineze ziua și să ne amintească de speranța pe care nu trebuie să o abandonăm:

poate cel mai fericit ”feedback” pe care-l poate primi o redacție încordată peste evenimentele acestui timp, și pe care simțim nevoia să-l împărtășim cu cititorii noștri. Pentru că ne privește pe toți cei care porivim în viitorul acestei țări.