La Timișoara s-a desfășurat de-a lungul acestei săptămâni a patra ediție a conferinței “Diaspora și cercetătorii”, un eveniment care, oficial, caută soluții pentru îmbunătățirea învățământului superior din țară și a colaborării dintre România și statele în care-și desfășoară activitatea cercetători români.
Convenția a fost gândită de la început ca o modalitate de a căuta soluții pentru a-i convinge pe cercetătorii români din străinătate să revină în țară după ce au dobândit experiență în centre de renume din lume.
A existat un astfel de trend în anii 2011, 2012, dar el s-a întrerupt brusc atunci când cei câțiva cercetători întorși au obținut proiecte, prin concurs, dar s-au trezit că banii contractați se reduc din cauza diminuării finanțării acordate per ansamblu pentru cercetare.
Săptămâna aceasta, la convenția de la Timișoara au participat peste 800 de cercetători.
Printre ei, Ovidiu Csillik, cercetător și doctorand la Universitatea din Salzburg, Austria. Alegerea a fost, în momentul plecării sale, între a rămâne și a schimba ceva, pe de o parte, și a câștiga experiență, pe de altă parte.
Intervievat de Pro Tv, el a explicat că, pentru a reveni, ar vrea să vadă că se schimbă, în primul rând, modul în care se face învățământul la nivel superior.
Pozițiile oficialilor
Rectorul Universității de Vest (instituția care a organizat evenimentul), prof. univ. dr. Marilen Pîrtea, a declarat la finalul conferinței: „Concluziile sunt multiple, sunt puncte de plecare pentru viitor, pentru 2018, ce ar trebui legislativ îmbunătăţit în acest interval.
Dorinţa exprimată este de transparenţă, interes pentru cariera universitară, pentru performanţă în această carieră, pentru implicare mai mare în companii, în proiectele sociale, clasificarea universitară, ierarhizarea şi diferenţierea pe competenţe pentru universităţi, în funcţie de potenţial”, a spus rectorul.
Concluziile conferinței vor fi incluse într-un memoriu ce va trimis președintelui României, Klaus Iohannis, fiindcă, așa cum spunea rectorul Universității de Vest, “degeaba luăm nişte măsuri, după care apar nişte decidenţi cu alte idei şi duc lucrurile în altă direcţie”.
Ministrul Educației, Adrian Curaj, s-a referit în finalul conferinței la unul dintre reproșurile cercetătorilor care s-au întors în anii trecuți: „Sigur, oamenii aşteaptă mai multă predictibilitate şi asta încercăm să facem, mai multă coerenţă şi perseverenţă în a ridica standardele de evaluare.
Oamenii apreciază, de asemenea, că există mobilitatea aceasta a cercetătorilor, dar şi că nu mai aşteptăm resurse din altă parte, ci că punem şi noi resurse.
Pentru mine este importantă o circulaţie a elitelor, pentru ca sistemul românesc de specialitate să fie acolo unde îi este locul. Susţinem prin diferite sisteme de evaluare proiectele cele mai bune (…)
Repet, esenţială este predictibilitatea, am avut proiecte minunate, dar pe care le-am finanţat la jumătate, la trei sferturi, uneori am uitat să le finanţăm”, a recunoscut ministrul Curaj.
Ce se întâmplă în alte țări. Un caz extrem – cercetătorii milionari din China
România nu este singura țară afectată de mobilitatea cercetătorilor, într-o lume în care talentele, din orice domeniu, sunt tot mai căutate. Toate statele care pierd astfel de potențial de dezvoltare se străduiesc să elaboreze politici pentru întoarcerea acestora.
Guvernul chinez a așezat știința și tehnologia în fruntea priorităților legate de dezvoltare și a reușit astfel să devină o putere globală în cercetarea științifică.
China este acum al doilea cel mai mare contribuabil din lume în ceea ce privește lucrările de cercetare științifică de vârf, imediat după SUA, potrivit Nature Index 2016.
„Dintre primele zece țări din Nature Index, numai China a arătat o creștere de două cifre între 2012 și 2015, iar contribuția unora dintre universitățile sale a crescut și cu 25 la sută anual”, preciza revista de specialitate în momentul lansării Nature Index 2016.
Explicația este simplă – China nu a mizat pe faptul că dorul de țara natală va compensa pierderea veniturilor celor care se vor întoarce, ci a înțeles că pentru a-ți aduce elitele trebuie să le plătești bine, să faci țara de origine chiar mai tentantă din acest punct de vedere. Și să le pui al dispoziție laboratoare dotate la nivel occidental.
În 2010, revista Nature a realizat un sondaj la nivel mondial privind salariile oamenilor de știință și a constatat că cercetătorii din China câștigau mai puțin de 40.000 de dolari pe an, comparativ cu media de aproximativ 80.000 de dolari a colegilor lor din SUA.
Lucrurile s-au schimba rapid, scrie South China Morning Post. „Diferența dispare”, a declarat un cercetător principal de la Universitatea Tsinghua din Beijing, unul dintre centrele de cercetare de top din această țară.
„În marile orașe, tot mai mulți oameni de știință chinezi câștigă la fel de mult ca și un cercetător pe aceeași poziție din SUA”, a explicat el.
Salariul mediu anual de plecare al unui profesor care se întoarce din străinătate la o universitate mare din China este de peste 120.000 de dolari, potrivit unui studiu realizat în martie de cercetatorii de la Chinese Science and Technology Talent, din cadrul Ministerului Științei și Tehnologiei.
De asemenea, unele universități acordă bonusuri uriașe pentru fiecare articol publicat în reviste academice internaționale de top.
Totul vine în contextul unor creșteri accelerate a fondurilor acordate de China pentru cercetare și dezvoltare – anul trecut, suma a fost de 1.400 de miliarde yuani (210 miliarde de dolari), mai mult decât PIB-ul Noii Zeelande.
În 2011, China a lansat un program destinat atragerii talentelor plecate, oferind pachete care conțin nu doar salarii tentante, ci și fonduri consistente pentru proiectele câștigătoare.
Universitățile concurează dur pentru câștigarea acestor talente, iar așa a apărut o categorie nouă, restrânsă dar în creștere , de cercetători milionari.
Problemele rămân însă în China – marea majoritate a cercetătorilor câștigă în continuare puțin și reușesc cu greu să-și plătească o chirie, ceea ce a dus la apariția resentimentelor și a crescut inegalitățile din comunității oamenilor de știință, iar asta ar putea duce la conflicte.
Urmărește-ne pe Google News
