Cotidianul New York Times publică în ediția de miercuri o analiză a conflictului din Ucraina, care durează deja de mai bine de un an. Potrivit publicației americane, Rusia rămâne neclintită în obiectivul său de împiedicare a Ucrainei de apropiere de Occident. Rusia a sprijinit mișcările separatiste violente din estul Ucrainei și deține azi pârghiile necesare pentru a influența viitorul acestui stat.
- Ucraina își dorește să minimizeze consecințele externe ale faptului că provinciile Donețsk și Lugansk vor primi, cu siguranță, un grad de autonomie și plănuiește să facă această concesie cu condiția ca aceste regiuni să accepte că nu au drept de veto asupra alianțelor geopolitice decise de Kiev.
- Rusia urmărește ca regiunile Donețsk și Lugansk să devină autonome însă să poată ocupa în continuare locuri în Parlamentul de la Kiev, de unde pot boicota aspirațiile europene și euro-atlantice ale Ucrainei.
- Ucraina și-ar dori securizarea granițelor, lucru care ar face mult mai dificilă intervenția Rusiei în Ucraina. Acordul Minsk II nu a rezolvat chestiunea controlului graniței comune ruso-ucrainene.
- Menținerea stats quo în chestiunea graniței permite Rusiei continuarea livrărilor de arme și luptători către separatiști, în funcție de nevoile acestora.
După destrămarea URSS, Crimeea a fost folosită de Rusia drept bază navală a flotei din Marea Neagră și Mediterana. Controlul Peninsulei Crimeea implică și controlul potențialelor rezerve off-shore de petrol și gaze naturale. Menținerea vieții economice din Crimeea este o sarcină dificilă în lipsa unei legături terestre, planificată a se realiza în următorii ani. Rusia are de ales între a construi o șosea între Mariupol și Crimeea sau a construi un pod lângă Anapa.
Până în prezent, sancțiunile economice dictate de Occident împotriva Rusiei nu au avut efectele scontate. Două acorduri de pace au eșuat iar cel de-al treilea, intitulat generic Minsk II, negociat de Germania și Franța, are puține șanse să dureze.