NATO preia comanda operaţiunilor de impunere a zonei fără zboruri în Libia. Statele membre NATO au căzut de acord să preia comanda acestor operaţiuni, de la SUA, dar celelelate aspecte ale operaţiunii internaţionale rămân în responsabilitatea coaliţiei, deocamdată. Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a declarat că nu există disensiuni între statele membre în privinţa transferului de responsabilitate militară, dar Alianţa dezbate încă problema asumării unor responsabilităţi mai ample în acest conflict. În ultimele două zile, ţările NATO au ajuns cu greu la un acord în privinţa asumării misiunii din Libia, problema fiind acum dacă atacurile cu forţe terestre ar trebui să facă parte sau nu din misiunea Alianţei. Între timp, raidurile coaliţiei internaţionale au continuat, pentru a şasea noapte consecutive. (BBC News)
Trei muncitori de la centrala Fukushima, internaţi din cauza radiaţiilor. Operatorul centralei nucleare, Tokyo Electric Power, a recunoscut că angajaţii nu au verificat nivelul radiaţiilor înainte de a începe lucrul şi doi dintre ei, care sunt trataţi pentru răni cauzate de radiaţii, nu purtau cizme de protecţie. Cei doi muncitori răniţi sunt diagnosticaţi cu posibile arsuri cu raze beta şi au fost transportaţi la o unitate specială a Institutului Naţional de Ştiinţe Radiologice, în Chiba, la est de Tokyo, a anunţat Agenţia japoneză pentru Securitate Nucleară. Rănile seamănă cu arsurile obişnuite, dar pot duce la complicaţii serioase, în câteva săptămâni. (Guardian)
Frăţia Musulmană, partener tacit al guvernului militar, în Egipt. Speranţa şi confuzia se amestecă în lupta de zi cu zi din Egipt, pentru construirea unei noi naţiuni, după revoluţie. Religia a apărut ca o nouă forţă politică, în acest context, grupul islamist interzis de regimul trecut se află la putere, guvernând alături de armată, mulţi temându-se că acest lucru ar putea devia schimbările fundamentale aşteptate de populaţia egipteană. Este foarte clar că activiştii tineri, educaţi, care nu susţin implicarea religiei în politică, şi care iniţial au sprijinit revoluţia neideologică, nu mai sunt forţa politică esenţială în ţară, cel puţin nu în acest moment. Opoziţia cea mai largă şi bine organizată, Frăţia Muslmană, era de aştepta să joace un rol în lupta pentru influenţă, dar este totuşi surprinzătoare legătusa sa cu armata care a calomniat-o. (New York Times)
Contractul British Petroleum-Rosneft, blocat la tribunal. Alianţa controversată dintre compania petrolieră rusească de stat Rosneft şi cea britanică BP este în pericol, după ce judecătorii londonezi au blocat înţelegerea încheiată între cele două firme. Un tribunal din Londra a dat câştig de cauză partenerilor ruşi ai BP, firma oligarhă AAR, care a contestat contractul cu Rosneft. Înţelegerea presupunea ca BP şi Rosneft să facă un schimb de acţiuni în valoare de 16 miliarde dolari şi să înfiinţeze o firmă comună, care să exploreze resursele petroliere din zona artică. BP a anunţat într-un comunicat că este dezamăgită de faptul că acel contract nu poate fi pus în practică şi va încerca să continue schimbul de acţiuni, fără a mai crea compania care să exploreze zona arctică. (Guardian)
Guvernul sirian anunţă reforme sociale şi politice. Regimul represiv sirian care a împuşcat protestatari săptămîna trecută a fost din nou pus la încercare din cauza demonstraţiilor în oraşul Deraa, unde mii de oameni au ieşit în stradă, pentru a cere reforme democratice şi pentru a protesta faţă de uciderea a zeci de oameni de către forţele de ordine. Guvernul preşedintelui Bashar al-Assad, neobişnuit cu concesiile, a anunţat rapid o serie de reforme, precum creşterea salaiilor pentru bugetari, o mai mare libertate de expresie pentru presă şi pentru partidele politice şi o reconsiderare a stării de urgenţă care a ţinut în frâu naţiunea 48 de ani. Assad a ordonat eliberarea persoanelor reţinute în timpul protestelor din oraş. Un consilier al său a declarat că preşedintele a cerut trupelor să nu tragă în oameni, dar “probabil s-au făcut unele greşeli”. (NY Times)
Portugalia, tot mai aproape de împrumutul extern. În Irlanda, un împrumut din partea fondului European de salvare a ţărilor din zona euro a forţat guvernul să demisioneze şi a condus la organizarea de alegeri anticipate. În Portugalia, alegerile anticipate, după demisia premierului, ar putea conduce la un împrumut extern. În această săptămână, premierul socialist Jose Socrates a demisionat după ce măsurile de asuteritate, al patrulea pachet în ultimul an, propuse de guvernul minoritar nu au fost adoptate de Parlament. După demisia lui, s-a creat un fel de vacuum politic, în care s-ar putea ca nimeni să nu aibă suficientă autoritate să negocieze un împrumut extern care devine necesar. Multă lume şi-a dat seama că Portugalia se apropie de momentul în care va avea nevoie de finanţare externă pentru datoria sa publică. Dar economiştii consideră că această criză politică va face ca Portugalia să apeleze, în câteva zile, la Fondul European pentru Stabilitate Financiară. Premierul a spus, pe de altă parte, că acordul ce va fi încheiat cu FMI şi UE, va impune măsuri mult mai dure decât cele c ear fi urmat să fie aplicate de guvern. (The Economist)
Cum îşi aleg chinezii conducătorii? Cum îşi alege cea mai numeroasă naţiune şi cea de-a doua economie a lumii liderii, grupul celor nouă bărbaţi sexagenari, cu părul vopsit negru şi costume negre? Aceasta este o întrebare la care foarte puţini din cei 1,34 miliarde de chinezi şi nimeni din afara ţării nu poate răspunde. De la finalul anilor ’70, când China a început “reformele şi deschiderea”, până acum, alegerea conducătolrilor nu a fost o problemă prea mare. Vicleanul lider bătrân Deng Xiaoping, a lăsat intrucţiuni detaliate privind succesiunea sa, înainte de a muri, în 1997, şi toată lumea din aparatul comunist le-a respectat. În 2002, când, respectând instrucţiunile, actualul preeşdinte, Hu Jintao, a preluat conducerea, şi-a dat seama că va sta la putere doar două mandate a câte cinci ani. Anul viitor, partidul va încerca să realizeze o primă tranziţie paşnică de putere de la victoria comunismului în 1949, care să nu fi fost predeterminată de „un împărat mort”. (Financial Times)
Urmărește-ne pe Google News
