USR solicită președintelui Klaus Iohannis să nu promulge modificările aduse Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, pentru că ele afectează independența instituției și edulcorează controlul și răspunderea pentru cheltuirea nelegală a banilor publici.
Șeful statului este singurul care poate sesiza CCR în acest moment, întrucât liberalii nu au semnat, în cele cinci zile regulamentare, contestația ce putea fi înregistrată de parlamentari.
Dacă modificările propuse de senatorul PSD Daniel Zamfir vor intra în vigoare, Curtea de Conturi își va pierde independența și România ar putea pierde fonduri comunitare.
Comisia Europeană a avertizat în martie că intervențiile pe legea Curții de Conturi ar putea duce la blocarea unor programe de finanțare și le-a cerut parlamentarilor să renunțe la proiect.
Executivul UE exprima atunci „îngrijorări profunde în legătură cu noile evoluții” și „încălcarea cerințelor de independență a Autorității de Audit”, instituție din cadrul Curții de Conturi ce se ocupă de fondurile europene.
Scrisoarea a fost trimisă înainte de adoptarea legii. Aceasta se află acum la Cotroceni și președintele este așteptat să o ia o decizie privind promulgarea, retrimiterea la Parlament sau sesizarea CCR (așa cum a făcut și în 2018, când a reușit să blocheze un set foarte simlar de modificări, declarate neconstituționale de către CCR).
Dispare răspunderea reprezentanților instituțiilor cu nereguli în cheltuirea banilor publici
Per ansamblu, activitatea de control a Curții de Conturi ar deveni una de „îndrumare și pregătire a entităților” și va face posibilă fraudarea fără riscuri a fondurilor europene, a explicat pentru cursdeguvernare.ro senatoarea USR Ramona Dinu (foto).
Cele mai periculoase modificări și consecințele lor, prezentate de USR:
- Funcţia de control a Curţii de Conturi este atenuată, mergându-se spre zona îndrumării. Art. 1 pct. 2 din legea de modificare completează funcția de control a Curții de Conturi cu activități ce presupun participarea la „îmbunătățirea reformelor din sectorul public şi a cadrului de reglementare și procedural al entităților din sectorul public, cu care colaborează în acest sens”. Mecanismele de îndrumare puse la dispoziția entităților publice, anterior (sau ulterior) efectuării controlului, contravin principiilor exprimate de Organizația Internațională a Instituțiilor
Supreme de audit (INTOSAI), care în Declaraţia de la Moscova (septembrie 2019) a statuat: “Instituțiile Supreme de audit trebuie să-și protejeze independența și poziția, evitând amestecul în procesul de luare a deciziilor și a politicilor și a funcțiilor de conducere ale guvernului, dar pot adăuga valoare în abordarea subiectelor strategice, complexe și sensibile prin furnizarea de recomandări (de audit)” . - Controlul devine unul subiectiv. Sintagma „sub toate aspectele semnificative”, cuprinsă la art. 2 lit. (e) și la art. 26 alin. (3), instituie o apreciere subiectivă a organului de control. Modificările introduc noțiuni precum „grad de adecvare ridicat”, „grad de suficiență ridicat”, „asigurare rezonabilă” şi „nivel acceptabil”, care nu sunt definite, astfel încât standardul de probă necesar devine incert, se încalcă principiul securității juridice şi se întăreşte caracterul subiectiv al misiunilor de audit.
- Se elimină răspunderea reprezentanților entităților publice auditate. Este introdus un nou alineat la art. 15 din Legea nr. 94/1992, cu următorul cuprins: „(6) Reprezentanții entităților auditate, care au acționat pe baza punctelor de vedere, documentelor emise sau aprobate de organele cu atribuții de reglementare și avizare, nu răspund pentru consecințele măsurilor administrative luate în urma recomandărilor sau dispozițiilor, după caz, cuprinse în acestea.” Sintagma „nu răspund” este neclară, norma neprecizând care este tipul de răspundere înlăturată, ceea ce face posibil să se interpreteze că avizarea ar putea înlătura chiar o răspundere penală a unui reprezentant al entității auditate. Chiar dacă entitatea ce a emis punctul de vedere este instituția auditată. Eliminarea răspunderii în aceste cazuri contravine principiului legalității și dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, conform căruia „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.
- Preşedintele Curţii de Conturi dobândeşte puteri egale cu ale Plenului Curţii (organul de conducere colectivă) și este afectată independența consilierilor de conturi. Dispoziţiile art. 9 alin. 1, prin care „conducerea Curţii de Conturi se exercită de plenul Curţii de Conturi şi de către preşedinte” și precizarea potrivit căreia „conducerea executivă se exercită de către preşedinte, care coordonează, îndrumă şi conduce, după caz, întreaga activitate a acesteia, potrivit competenţelor conferite de prezenta lege”, contravin principiului independenţei membrilor Curţii de Conturi.
- Mandatul consilierilor de conturi este golit de conţinut. Dispoziţiile art.10, alin.1 din legea în cauză prevăd că „departamentele sunt coordonate de câte un consilier de conturi, desemnat de plenul Curţii de Conturi”. Legea în vigoare menționează: “Departamentele sunt conduse de câte un consilier de conturi, care îndeplinește și funcția de șef de departament, numit de plenul Curții”. Modificarea este neclară şi lipsită de predictibilitate. Această situaţie devine evidentă prin dispoziţiile art. 10 alin. 3 care menționează că direcţiile din cadrul departamentelor Curţii de Conturi sunt conduse de către directori şi directori adjuncţi care se subordonează preşedintelui, respectiv vicepreşedinţilor, în conformitate cu atribuţiile delegate de către preşedinte. Prin urmare, rolul de coordonare a departamentelor conferit consilierilor de conturi este golit de conţinut și se aduce atingere ,modului în care consilierii de conturi îşi pot exercita mandatul,care devine unul formal, fără autoritate şi prerogative reale.
- Este schimbat regimul incompatibilităţilor. Una dintre modificări permite ca „membrii Curții de Conturi, pe lângă atribuțiile prevăzute de lege, pot desfășura activități didactice, de cercetare științifică și de formare profesională sau asimilate acestora.” Însă Constituția precizează în cazul consilierilor de conturi că au incompatibilități similare celor impuse judecătilor. Iar art. 125 alin. (3) din Constituție prevede că „funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior”.
