În ultimele săptămâni, unul din punctele care au focalizat atenția mediului de afaceri a fost modul în care se vor calcula accizele pentru anul 2015. Ministerul de Finanțe încă nu are un răspuns, echipele guvernamentale au anunțat că lucrează la mai multe formule de calcul. Dacă s-ar păstra metodologia folosită până acum, accizele pentru anul 2015 ar scădea – potrivit cursului anunțat la data de 1 octombrie de Banca Centrală Europeană. Dar ieșirile publice anunță inovații.
Cum se pune, de fapt, problema, care e miza bugetară și cum vor influența accizele inflația anului viitor :
Calculul accizelor – cât s-a câștigat din inovația pe bugetul 2013
Conform legislației europene, accizele au drept bază de calcul cursul de schimb publicat de Banca Centrala Europeana (BCE) la data de 1 octombrie a anului precedent. Cât timp cursul mediu euro/leu a crescut, totul a mers de la sine: s-a calculat noua acciză la cursul majorat și în funcție de calendarul de majorare a accizelor spre niveluri apropiate de media europeană și s-au mărit încasările bugetare.
(Citiți și: ”Cum și cât taxează România în raport cu media europeană”)
Anul trecut, guvernanții au observat că s-a cam terminat cu creșterea continuă a cursului de schimb simultan cu majorarea în euro a nivelului accizelor. De aceea, au intervenit pentru majorarea cursului de schimb euro/leu la care se calculează accizele printr-o modificare legislativă destul de bizară în plan logic dar adoptată în plan legic. Utilă pentru anul 2014, dar care nu mai poate fi suficientă pentru 2015.
Dacă s-ar aplica reglementarea în vigoare, la un curs euro/leu, valabil la 1 octombrie 2013, de 4,4560 lei/euro, se va putea adăuga procentajul de cel mult 1,2% (creșterea medie anuală a prețurilor potrivit indicelui rezultat din utilizarea metodologiei naționale, IPC). De aici ar rezulta o valoare de 4,51 lei/euro, cu aproape cinci procente mai puțin decât în prezent.
”Curs valutar – Pentru calculul accizelor
Potrivit prevederilor art. 218 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
„(1) Valoarea în lei a accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului titlu în echivalent euro pe unitatea de măsură, se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în situaţia în care cursul de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, este mai mic decât cursul de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul anterior anului precedent, valoarea în lei a accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului titlu în echivalent euro pe unitatea de măsură, se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul anterior anului precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, valoare care se actualizează cu media anuală a indicelui preţurilor de consum calculată în luna septembrie din anul precedent, comunicată oficial de Institutul Naţional de Statistică, până la data de 15 octombrie.
(3) Pentru anul 2014, media anuală a indicelui preţurilor de consum calculată în luna septembrie a anului 2013 prevăzută la alin. (2) este de 104,77%.”
Sursa: ANAF, Direcția Generală a Vămilor
Reglementările europene (reunite pentru produsele accizabile sub umbrela directivei 2008/118/EC, aplicată de la 1 aprilie 2010) nu spun decât că statele membre care nu au adoptat euro vor stabili cursul aplicabil la stabilirea accizelor pentru anul următor în conformitate cu nivelul de curs celui publicat în Jurnalul Oficial al UE pentru prima zi lucrătoare din luna octombrie.
De reținut, nivelul de taxare astfel stabilit poate fi menținut dacă valoarea rezultată este mai mică cu cinci procente sau 5 euro decât cel deja aplicat (vezi Directiva Consiliului 2003/96/EC din 27 octombrie 2003).
Cel mai probabil, ar putea interveni interpretarea în litera legii, care să păstreze actualul nivel de accize ca o consecință a faptului că nu se majorează suficient cuantumul de taxare. Sau, s-ar putea interpreta în spiritul legii, care, de fapt, a fost gândită să limiteze modificările prea dese și fără miză financiară importantă ale accizelor aplicate.
Artificiul legislativ din 2013 a majorat substanțial încasările din accize față de nivelul ce ar fi rezultat dacă nu s-ar fi modificat modul de calcul. Astfel, pe primele opt luni din acest an au intrat în plus la buget în raport cu aceeași perioadă a anului anterior 1.516,3 milioane lei (+10,9% sau 0,23% din PIB). Extrapolarea acestui rezultat indică un avantaj de circa 0,34% din PIB pentru încasările bugetare pe întregul an, în raport cu situația în care ar fi fost menținută legislația anterioară.
Problema este că manevra legislativă nu mai poate fi repetată, pentru a păstra trendul crescător al reperului de calcul. Chiar în noile condițiile de amplificare artificial-legislativă a cursului de schimb utilizat pentru calculul accizelor, de-abia se va depăși pragul de 4,50 lei/euro. Evident, această variantă nu convine din punct de vedere al încasărilor bugetare.
Acestea s-ar diminua proporțional dacă s-ar aplica aceleași accize la noul curs de schimb calculat în baza legislației curente. Urmare a revizuirii cursului de calcul, încasările din accize ar urma să scadă anul viitor cu cinci procente.
Or, ponderea acestor încasări din a fost de 3,4% din PIB și în 2012 și în 2013, respectiv 10,5% din totalul veniturilor bugetare în 2012 și 10,6% din ele în 2013.
Soluția nu poate fi decât ori majorarea transparentă a accizelor ca nivel în euro ori găsirea unui artificiu matematic care să amplifice încasările pe baza unui curs de schimb mediu și mai umflat decât cel precedent, în condițiile în care cursul mediu anual a scăzut cu aproape un procent, de la 4,456 lei/euro la 4,419 lei/euro în 2013.
Atenție, însă, toate considerațiile de mai sus pleacă de la ipoteza aplicării regulii de trei simple. Respectiv păstrarea neschimbată a consumurilor asupra cărora se aplică taxarea. În practică, însă, deși consumul produselor accizate este relativ rigid în raport cu majorarea prețurilor, acesată corelație nu se păstrează. Ceea ce înseamnă că majorarea taxelor nu va aduce proporțional mai mulți bani la buget iar diminuarea lor nu va reduce exact în aceeași măsură încasările.
Efectul asupra prețurilor: inflația indusă și cercul vicios
Problema principală a utilizării inflației trecute pentru taxarea vânzărilor viitoare este că amplifică majorările de prețuri printr-o reacție în lanț. Prețurile cresc deoarece a fost inflație, iar inflația crește deoarece cresc prețurile, ceea ce reprezintă un cerc vicios clasic. Iar influența în coșul de consum nu este deloc de neglijat, după cum se poate deduce din ponderile produselor vizate, oricum semnificativ mai mari la noi față de media UE.
Indiferent de ponderile utilizate, în sistem național sau armonizat european de clasificare ( diferențele de ponderare ar trebui și ele lămurite cândva), afectarea directă este cam de o șesime din cheltuilile unei gospodării. La această proporție se adaugă afectarea indirectă, pe calea includerii costurilor la resursele de energie în prețul altor produse și servicii.
Nimeni nu pare a fi dat importanță nivelului excepțional al cursului utilizat la accizare în 2014 și caracterului nesustenabil al veniturilor aferente. Iar asta în condițiile în care prognoza de curs euro/leu era și rămâne în scădere pe termen mediu, până în 2017. Acum, sub presiunea cheltuielilor antamate pentru 2015 pe baza încasărilor din 2014, Ministerul Finanțelor este prins între necesitatea de a nu forța din nou reglementările europene și cea de a nu anunța majorări de taxe în campanie electorală.
