A spune ca alegerile germane sunt importante, ca au o miza, e o afirmatie simplista. E normal ca alegerile din principala economie din Uniunea Europeana sa fie urmarite cu atentie, din perspectiva impactului politic si economic, intern si extern (in plan european si international). Ceea ce poate fi interesant de urmarit este cat se va schimba insa cu adevarat politica germana dupa data de 22 septembrie, in functie de ce combinatie guvernamentala va veni la putere.
Va propun o analiza pornind de la niste chestiuni de baza, care tin de interesul national german si care, in consecinta, vor ramane, cu un grad ridicat de probabilitate, valabile, indiferent de rezultatul alegerilor interne. Politic si economic intern, nu vor avea loc modificari legislative care sa perecliteze statutul de putere exportatoare; se va incerca mentinerea competitivitatii: ok, vorbim de un salariu minim (aprobat pe sectoare si regiuni, sau, dimpotriva, in plan national – ca optiuni politice diferentiate) dar o crestere a consumului intern pe baza cresterii salariale ar duce la o pierdere de competitivitate.
In plan economic extern, se va incerca in continuare promovarea marilor companii germane (fie ele auto precum Mercedes, Audi, BMW, sau gen Siemens, Bosch etc) in pietele externe, si in consecinta mentinerea de relatii pragmatice cu Rusia si China, in timp ce se lucreaza, in ciuda suspiciunilor post-PRISM, la crearea pietei transatlantice, si consolidarea blocului economico-comercial UE-SUA. Companiile germane vor continua sa se extinda, inclusiv in Europa, si de acest val, si de semnalele aferente, ar trebui sa profite, daca stie sa respecte cum se cuvine capitalul german, si Romania. Atragerea de noi investiţii germane în economia românească reprezintă o prioritate a mandatului noului ambasador al Germaniei la Bucureşti, Werner Hans Lauk: Berlinul se uita din nou cu atentie la Romania ca actor regional si ca partener economic cu potential. Mingea e acum in curtea noastra, e vital sa ne cream si consolidam perceptia de stabilitate investitionala si seriozitate institutionala.
In plan politic extern, prioritara va fi gestiunea hegemoniei europene de facto care face ca Europa sa stea cuminte asteptand rezultatul alegerilor de la Berlin. Sa nu ne amagim insa, daca vine stanga /SPD-ul, nu va insemna ca automat Germania va da drumul la pusculita masiv in bail-out-ul eurozonei: e prioritar sentimentul platitorului de taxe german ca banii sai sunt in siguranta, prudenta germana nu trebuie subestimata. In plus, structura relatiilor dintre politic-economic-sfera securitara e de alta natura in tarile dezvoltate: politicul nu poate lua cu usurinta masuri care nu sunt agreate de „structurile” de business si securitare. Daca interesul national cere o consolidare -cu moderatie, pentru a nu da reactii adverse- a pozitiei la Bruxelles si la nivelul UE in general, clasa politica isi va face lectiile, cel putin partea moderata a ei, de departe majoritara in Germania. Politica europeana a pasilor mici si siguri va continua.
Vor vota germanii „mana sigura” Merkel si pe parteneri de coalitie ai CDU -CSU si FDP- suficient cat sa formeze majoritatea? Este probabil, aproape la fel de probabila ca o mare coalitie CDU-SPD, daca liberalii de la FDP nu intra in Parlament. Abia apoi este probabila o mare coalitie SPD-Verzi-Linke (din cauza dificultatii strategice de a face echipa cu stanga/ Linke) sau CDU-Verzi (unde sunt diferente sensibile de vederi in materie sociala si fiscala). Cert e ca economia germana merge bine, somajul tinerilor e cel mai scazut din Europa, singura intrebare e daca Merkel va reusi sa faca istorie politica, cu un al treilea mandat sau nu. Si mai exista o intrebare in context european de data asta, daca social-democratul Martin Schulz, actualul preşedinte al PE, si candidatul stangii europene la Presedintia Comisiei Europene, va reusi sa ia pozitia CE. Succesul său va depinde de cât de mare va fi grupul S&D in Parlamentul European, precum şi de rezultatul alegerilor de duminică din Germania (susţinerea lui poate face parte din pachetul de negociere al unei mari coaliţii CDU-SPD cu Merkel în frunte).
***
(Radu Magdin a lucrat ca ofițer de presă la Parlamentul European, actualmente este CEO SmartLink Communications)
Urmărește-ne pe Google News
