Minele de cărbune ale României și parastasul lor de 4,4 mld. euro

Minerii care s-au blocat în subteran la mina Lupeni au renunțat la protest după ce Guvernul a promis că le va vira drepturile bănești restante. Problema cu minele de cărbune ale României a fost astfel amânată pe termen scurt, așa cum s-a făcut trei decenii.

Soluțiile ad-hoc trebuie înlocuite de guvernanți prin demararea rapidă a programului coerent de reconfigurare a zonelor cu emisii mari de gaze cu efect de seră.

România are la dispoziție 4,4 miliarde de euro dirijate către șase județe pentru care vor putea fi accesate fonduri europene prin intermediul mecanismulului de susținere a teritoriilor europene afectate de tranziția energetică – Fondul pentru o Tranziție Justă.

Problemele CE Hunedoara și ale mineritului

În 1990, în sectorul minier românesc și industriile conexe din cele cinci zone miniere ale României – Valea Jiului, Deva, Rovinari, Motru și Baia Mare – lucrau aproape un milion de persoane. Peste 650.000 dintre angajați au fost disponibilizați numai în perioada 1995 – 2007, când s-au închis 556 de mine. Impactul a fost uriaș, în primul rând în Valea Jiului, cea mai mare zonă minieră, și a generat nu doar sărăcie, ci și conflicte sociale puternice.

Prima mină din Valea Jiului a fost deschisă în 1840, iar în 1989 lucrau în Vale aproape 50.000 de mineri, în 15 mine.

În 1997, în cadrul procesului de restructurare a sistemului energetic, aproximativ 20.000 de mineri de la Regia Autonomă a Huilei (Valea Jiului, cea mai mare companie de minerit din România) au fost disponibilizați la cerere, atrași de salariile compensatorii oferite.

În acel moment a fost elaborat primul plan de reconversie a foștilor angajați, cu promisiuni de recalificare a celor care au lucrat în minele de cărbune ale României și dezvoltare a turismului în zonă. A apărut o companie de închidere a minelor și au fost elaborate mai multe strategii pentru Valea Jiului și minerit, în general, modificate succesiv și niciodată aplicate.

Complexul Energetic Hunedoara, de care aparțin exploatările active rămase în Valea Jiului, este în insolvență și are acum în componență patru mine – Lonea, Lupeni, Livezeni şi Vulcan – alături de termocentralele Paroşeni şi Mintia. Numărul total al salariaților este de aproximativ 4.000.

Cele patru mine încă operaționale  urmează să fie închise și ele în următorii ani.

Problemele punctuale sunt rezolvate prin soluții pe termen lung ce nu fac altceva decât să ducă la acumularea datoriilor. Președintele Consiliului Județean Hunedoara, Laurențiu Nistor, declara că numai datoriile termocentralei Mintia primite pentru nerespectarea reglementărilor de mediu depășesc deja activele societății.

Pe termen lung, așa cum avertiza prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, cărbunele nu mai are niciun viitor: „Trebuie să fiu brutal de sincer: cărbunele nu are niciun viitor. De ce industria europeană de cărbune are probleme? Din cauze pur economice, pentru că nu mai există cerere pentru cărbune. Se scufundă. S-au dat subvenţii de miliarde şi miliarde care ar fi putut fi folosite mai bine pentru a crea un viitor pentru oamenii care lucrează azi în industria minieră. Dacă adăugăm la asta şi amprenta de carbon a cărbunelui, trebuie să fim sinceri să spunem că nu există un viitor al cărbunelui”, a arătat oficialul european.

Soluția este cunoscută și acum există și fondurile pentru ca Valea Jiului să se reinventeze.

4,4 miliarde de euro, din Fondul pentru o Tranziție Justă

Suma totală de 4,4 miliarde repartizată pentru România poate fi accesată prin proiecte aplicate în șase județe cu un număr mare de salariați în industrii poluatoare și care se vor confrunta, conform Comisiei Europene, cu provocări socio-economice grave din cauza tranziției către o economie neutră din punct de vedere climatic, obiectiv fixat pentru anul 2050.

Minele de cărbune ale României. Cele șase regiuni se caracterizează prin:

• emisii mari de GES (65% din emisiile de GES din România provenind din industria minieră și producție)
• productivitate redusă  industrii cu valoare adăugată scăzută, reflectate în nivelul scăzut al PIB al fiecărui județ măsurat ca procent din PIB național ( în 2017: Hunedoara 1,57%; Gorj: 1,59%, Dolj 2,42%, Galați: 1,71%, Prahova: 3,57%; Mureș: 2,1%).

1. Gorj și Hunedoara – unde se concentrează activitatea minieră din România, cu zonele Rovinari Turceni și Valea Jiului (Complexul Energetic Hunedoara), ce însumează peste 18.600 de salariați, adică 90% din forța de muncă din acest sector. Alte 10.000 de locuri de muncă depind indirect de sectorul minier, în aceste două subregiuni.

2. Dolj, Galați, Prahova și Mureş – cu un număr semnificativ de lucrători ce-și vor pierde locul de muncă din cauza obiectivelor de decarbonizare asumate prin politica energetică și climatică:

• Salariați în domenii precum producerea de energie electrică sau termică și în industria grea (produse chimice, sticlă și ceramică în Mureș, prelucrarea metalelor în Galați, automobile în Dolj, extracția de petrol, gaze naturale, echipamente pentru exploatare geologică, foraj și exploatare a puțurilor petroliere, petrochimie în Prahova).
• În Galați, industria metalurgică acoperă 55,6% din producția de oțel din România.
• În Mureș, unde industria chimică reprezintă principala industrie, numărul de angajați a scăzut cu 31% între 2008 și 2018.
• Pentru același interval, în Prahova numărul angajaților din extracția de petrol și gaze naturale a scăzut cu 23%.

Prin Programul Operațional Tranziție Justă vor fi finanțate măsuri care urmăresc:

• creșterea și diversificarea economică
• ocuparea forței de muncă prin recalificare sau reconversie profesională
• decontaminarea siturilor poluate
• economie circulară
• energie curată prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
• eficiență energetică și energie din surse regenerabile precum
• digitalizare.

Provocările economice și sociale din teritoriile țintă

În toate cele șase județe, numărul companiilor active a scăzut cu aproximativ 10% (de la 76.523, la 75.227) în perioada 2010-2018, iar investițiile brute în active corporale sunt acum sub nivelul anului 2008, cu o scădere semnificativă a industriei miniere și o creștere nesemnificativă a industriilor grele, conform datelor analizate de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) pentru elaborarea Programului Operațional Tranziție Justă (POTJ).

De asemenea, densitatea IMM-urilor la 100 de locuitori este deosebit de scăzută în aceste județe (Mureș: 2,38; Galați: 2,26; Prahova: 2,23; Dolj 2,21; Gorj 1,85; Hunedoara: 2,17) în comparație cu cele mai performante județe (Ilfov: 4,71; Tmis: 3,32 și București: 5.99), ceea ce demonstrează nivelul scăzut al abilităților de antreprenoriat din aceste județe,

În Valea Jiului, problemele sunt și mai acute decât în celelalte zone, din cauza unor dezavantaje cruciale existente în pucntul de restart al transformării zonei:

Resursa umană, pe mai multe componente:

• În ultimii 20 de ani, însă, acest sector a fost expus unor schimbări rapide, disponibilizările și restructurarea industriei miniere contribuind la un declin demografic susținut în Valea Jiului – de la 170.000 de locuitori în anul 1997, la circa 133.000 locuitori în 2019.
• Programele de restructurare au dus la pierderea a peste 40.000 de locuri de muncă dintre cele peste 45.000 existente în industria minieră, dar numărul persoanelor apte de muncă și neangajate (circa 73.500 din totalul de aproximativ 98.500 persoane cu vârste cuprinse între 15 și 65 de ani) depășește cu mult numărul șomerilor înregistrați în cele șase municipii și orașe din Valea Jiului (1.373 șomeri, în anul 2019).
• Închiderea minelor va trimite în șomaj un număr mare din totalul mic de angajați din zonă, cei mai mulți dintre ei având competențe irelevante pe piața muncii actuale, cu atât mai mult în contextul tehnologizării și digitalizării accentuate a economiei.

Infrastructura

Valea Jiului este izolată geografic și digital de restul țări și chiar de regiunile învecinate, ceea ce face imposibilă păstrarea ritmului cu viziunea dezvoltării economice la nivel de țară.

Conform draftului Strategiei pentru tranziția de la cărbune a Văii Jiului, finalizat în octombrie 2020 de PricewaterhouseCoopers Management Consultants SRL („PwC”), „trebuie asigurat accesul facil din oricare direcție către și dinspre Valea Jiului, contribuind la îmbunătățirea performanței rețelei transeuropene de transport.
Modernizarea infrastructurii rutiere și feroviare, a sistemului de transport, a infrastructurii urbane și a utilităților ar sta la baza, dar ar și crea o atracție majoră pentru multiple industrii, de la turism local și producția de bunuri cu specific local, până la atragerea de investitori în diferite domenii cum ar fi IT și energie sau dezvoltarea
antreprenorilor locali”.

Aceasta „ar impulsiona agenții economici să își dorească creșterea afacerilor prin includerea Văii Jiului în lanțul valoric al diverselor sectoare industriale, iar localnicii și turiștii ar beneficia de asemenea într-un mod exponențial de infrastructura îmbunătățită, beneficiind de rute de transport care le facilitează atât deplasarea pe plan local, cât și deplasarea înspre și dinspre Valea Jiului”, mai spune documentul elaborat la comanda și finanțat de Comisia Europeană.

Minele de cărbune ale României. Brandul Valea Jiului

Dacă proiectele finanțate în cadrul POJT vor reuși să depășească aceste deficite, microregiunea, care beneficiază chiar și în condițiile actuale de o atractivitate turistică în creștere, va putea dezvolta un brand Valea Jiului cu cel puțin trei paliere, menționează documentul PwC:

• tranziție energetică;
• regenerare urbană;
• brand comun pentru produse locale și turism cu perspectiva de atragere a turiștilor și investițiilor.

Problema resursei umane poate fi rezolvată, conform Strategiei, nu numai prin programele de recalificare a minerilor, ci și prin valorificarea competențelor Universității din Petroșani și eficientizarea programelor de studiu și formare profesională, care pot ajuta elevii și segmentele inactive disponibile să se adapteze la nevoile actuale de pe piața muncii.

„Interesul sporit pentru robotică/tehnologie în rândul populației tinere din zonă și parteneriatele semnate între Universitate și liceele din regiune pentru sprijinirea tinerilor în acest domeniu vor deschide oportunități de facilitare a cooperării multidisciplinare prin perfectarea de parteneriate cu centre similare de cercetare sau companii de robotică pe plan internațional”, mai menționează documentul.

Programul Tranziție Justă, lăsat la discreția baronatelor locale?

Strategia pentru dezvoltarea economică, socială și de mediu a Văii Jiului, realizată de PwC, subliniază că realitatea zonei necesită o pregătire adecvată a procesului complex de tranziție cu accent pe o abordare unitară.

Din exemplele de bune practici parcurse de specialiștii PwC, consultantul îl recomandă pe cel al Slovaciei, care a constituit, pentru regiunea Horná Nitra un grup de lucru în subordinea Cabinetului premierului, cu rol de a coordona pregătirea și implementarea planului de acțiune. Grupul de acțiune este format din reprezentanți ai guvernului central, ai guvernului regional, ai municipalităților locale, companiei miniere, companiei de electricitate și ai unor ONG-uri.

Alți stakeholderi, precum principalii angajatori din regiune, participă în calitate de observatori.

„Este important ca guvernul și stakeholderii din Valea Jiului să adapteze cea mai potrivită schemă de guvernanță și de sprijinire a tranziției care să asigure suficient sprijin și coordonare eficientă la nivel central, precum și implicare activă a actorilor locali”, subliniază Strategia pentru Valea Jiului.

Europarlamentarul Dragoș Pîslaru (foto) a explicat pentru cursdeguvernare.ro că executivul anterior a început creionarea Programului centrat pe județele în discuție.

Această formulă de guvernanță, spune europarlamentarul, este riscantă: „Deja avem baronate care stopează de atâția ani modernizarea. Ei între ei se înțeleg să facă o haiducie, iar ministerele nu prea sunt implicate (…) Problema cea mai mare pe care o văd eu, este cum creezi complementaritatea între niște măsuri, cu PNRR-ul, de exemplu?”

Acum se încearcă numirea, de către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a unui secretar de stat care să coordoneze întreaga operațiune.

Minele de cărbune ale României. Ce ar însemna un eșec al POTJ

Consultările cu actorii din zonă și administrațiile teritoriale sunt esențiale, întrucât fără implicarea lor activă nu se pot obține efectele așteptate.

Dovada acestei nevoi, recunoaște chiar MIPE, este proiectul de închidere a minelor şi regenerare de mediu şi socio-economică, implementat de Banca Mondială, inclusiv Valea Jiului și județul Gorj, în perioada 2004-2012. Au fost închise 17 mine, iar fondurile erau un sprijin pentru închiderea minelor și reabilitarea terenurilor, precum și pentru angajare și recalificare. Acest proces s-a dovedit nesustenabil în ceea ce privește componența de regenerare socio-economică, iar problemele economice și sociale au apărut din nou după finalizarea proiectului de sprijin.

Motivele principale ale ratării obiectivelor:

• acțiunile planificate la nivel național nu au luat în considerare particularitățile și nevoile diferite ale fiecărei regiuni
• implementarea s-a realizat cu o implicare și asumare redusă la nivel local.

Dacă nu se iau măsuri adecvate și programul eșuează, MIPE precizează că se va ajunge ca rata șomajului să crească dramatic și, combinat cu îmbătrânirea populației, să apară și o prăbușire drastică a PIB-ului și așa mic din zonă.

În urma închiderilor minelor realizate în ultimii ani, problema a crescut și numărul familiilor ce beneficiază de un venitul minim garantat a crescut anual. Riscul de sărăcie și excludere socială este cu atât mai mare odată cu expunerea unui număr și mai ridicat de persoane la efectele tranziție industrială, avertizează MIPE.