Angela Merkel foloseşte reuniunea G7 şi întâlnirile bilaterale din cadrul ei pentru a discuta şi preşedinţia Comisiei Europene. Înainte de începerea summit-ului, ea le-a spus membrilor Bundestagului că încearcă să obţină sprijinul cât mai multor lideri pentru candidatura luxemburghezului Jean Claude Juncker, dar fără să izoleze Marea Britanie.
În timpul reuniunii, a avut întâniri cu Francois Hollande şi Herman Van Rompuy în acest sens, dar şi cu premierul britanic.
David Cameron, premierul britanic, se opune cu vehemenţă candidaturii luxemburghezului şi a ameninţat cu avansarea datei referendumului pentru ieşirea Marii Britanii din UE. Această consultare populară ar trebui să aibă loc în 2017, însă premierul britanic a spus că, dacă Jean Claude Juncker ar deveni preşedintele Comisiei, este foarte probabil ca britanicii să voteze masiv în favoarea Brexit-ului.
Cancelarul german încearcă să parcurgă cu succes linia fină dintre susţinerea pe care trebuie să o arate reprezentantului propriei familii politice europene şi izolarea Londrei.
“Cunoaştem rezervele Marii Britanii. Nu le împărtăşesc, dar este greşit să spunem că nu contează dacă Londra aprobă sau nu această numire, dacă Marea Britanie rămâne sau nu în UE”, a spus cancelarul, care consideră absolut necesară prezenta acestei ţări în UE, un partener care împărtăşeşte viziunea de Europă competitivă a Germaniei.
Alternativa la Jean Claude Juncker: Christine Lagarde
Între timp, Angela Merkel încearcă să îl convingă pe preşedintele Franţei să o nominalizeze pentru Comisia Europeană pe Christine Lagarde, directorul FMI, susţine surse franceze citate de Reuters.
Şefa FMI poate fi soluţia de compromis, dacă preşedintele socialist al Franţei va fi de acord ca locul Franţei în Comisia Europeană să fie ocupat de un membru al UMP, fost ministru în mandatul rivalului politic, Nicolas Sarkozy.
“Merkel a adus în discuţie această idee într-o conversaţie particulară cu Hollande, care nu a dat încă un răspuns, dar a spus că nu ar fi o idee bună ca Europa să piardă postul de la FMI”, susţin sursele citate de agenţia de presă britanică.
Naţiunile emergente au protestat adesea faţă de împărţirea informală, dar de facto, a posturilor de conducere a FMI şi Băncii Mondiale între Europa şi, respectiv SUA. Economiile emergente vor să intre şi ele în acest “joc”.
Angela Merkel şi Christine Lagarde au avut întâlniri succesive în luna mai, atât în SUA, cât şi în Germania. Oficial, şefa FMI a afirmat adesea că vrea să îşi încheie mandatul la instituţia financiară internaţională, ceea ce se va întâmpla în 2016.
Pe de altă parte, oficialii britanici, opuşi “federalistului de modă veche” Jean Claude Juncker, văd în Christine Lagarde opţiunea potrivită. Încă de la începutul acestui an, când au fost vehiculate pentru prima dată nume ale posibililor succesori ai lui Jose Manuel Barroso, numele lui Christine Lagarde a apărut în discuţii, fiind văzută ca un posibil candidat-surpriză.
Mai mult, o serie de publicaţii britanice, printre care şi revista The Economist, au susţinut în mod deschis varianta ca şefa FMI să ocupe postul de conducere al executivului UE.
Think tank-uri europene au stabiulit criterii şi atribute ale preşedintelui CE
Chiar dacă numele ocupantului acestei poziţii de top în UE este în negocieri tot mai intense, criteriile care se aplica în negocieri şi atributele pe care trebuie să le aibă preşedintele CE par foarte clare.
Două think tank-uri europene, Notre Europe – Institut Jacques Delors şi Fondation Robert Schuman, au realizat un studiu referitor la criteriile care trebuie luate în calcul în negocierile pentru desemnarea preşedintelui Comisiei Europene şi care ar trebui să fie atributele candidatului potrivit pentru această funcţie.
- Un candidat trans-partizan
Candidatul potrivit ar trebui să beneficieze de susţinerea unei majorităţi parlamentare obţinute prin coalizarea forţelor de centru dreapta cu cele de centru-stânga. Candidatul care va reuşi să facă o coaliţie de acest gen va fi favorit în negocierile dintre Consiliul şi Parlamentul European.
Istoria din 1979 şi până acum arată că doar jumătate dintre cei care au deţinut funcţia de preşedinte al CE au fost aleşi din rândul familiei politice care a câştigat alegerile europene.
Acum însă, “şefii de state şi de guverne nu vor putea selecta un candidat doar pe baza negocierilor diplomatice, fără aprobarea formală a Parlamentului European”, se arată în studiu.
- Personalitatea candidaţilor contează
Practica arată că până acum au fost aleşi în această funcţie personalităţi care au deţinut funcţia de premier în ţările din care provin. Este cazul lui Jacques Santer, Romano Prodi sau Jose Manuel Barroso. Ca o curiozitate, nicio femeie nu a deţinut această funcţie.
Studiul arată că persona care va îndeplini această funcţie va trebui să fie un poliglot. Este o regulă nescrisă, dar absolut necesară, ca preşedintele Comisiei să vorbească cel puţin cele două limbi frecvente de lucru ale instituţiilor, franceza şi engleza.
- Ţara de origine: un stat membru deplin integrat
Potrivit studiului, candidaţii trebuie să fie din “nucleaul dur” al integrării europene. Adică dintr-o ţară care este membră a spaţiului Schengen, dar şi a zonei euro.
Analizând dimensiunea geopolitică, cele mai recente numiri arată un echilibru între ţările din vestul, sudul şi nord-vestul continentului. De remarcat este că niciuna dintre ţările nordice nu a dat până acum un preşedinte de Comisie Europeană, la fel ca ţările din fostul bloc comunist, integrate în 2004 sau chiar 2007.
- Nominalizarea depinde de celelalte posturi de conducere de la nivel european
Alegerea va depinde şi de distribuţia poziţiilor de top la nivel european şi internaţional. Acestea sunt cele de preşedinte al PE, vicepreşedinte al CE – Înaltul reprezentant pentru politica externă a UE, preşedintele Consiliului European şi preşedintele Eurogrupului, al cărui mandat se termină în 2015.
Luarea în calcul a acestor posturi va complica negocierile, iar repartizarea lor va fi decisă, cel mai probabil, tot acum.
