Volumul de memorii „A Promised Land” al fostului președinte american Barack Obama conține impresii despre mulți dintre șefii de stat și de guvern cu care s-a întâlnit în cei opt ani cât a condus cea mai puternică țară din lume.
Barack Obama l-a asemănat pe Vladimir Putin cu un șef dur de district din Chicago, Recep Erdogan i s-a părut că e o persoană cordială, dar pentru care democrația are valoare cât îl menține la putere, iar Angela Merkel este cinstită, riguroasă intelectual și „instinctiv amabilă”, potrivit recenziei BBC.
David Cameron
Fostul premier britanic dintre anii 2010 – 2016 este conservatorul educat la colegiul Eton (al aristocrației britanice), „urban și încrezător” , cu „încrederea care o are cel ce nu a fost niciodată încercat prea greu de viață”
„Mi-a plăcut de el personal”, scrie Barack Obama, deși nu era de acord cu felul lui David Cameron de a „respecta ortodoxia pieței libere”, promițând alegătorilor că măsurile sale vor aduce o nouă eră a competitivității britanice.
„În schimb, previzibil, recesiunea economiei britanice s-a adâncit”, conchide Barack Obama.
Vladimir Putin
BBC spune că liderul rus i-a adus aminte lui Barack Obama de baronii politici pe care i-a întâlnit în cariera lui din Chicago.
Fostul președinte american scrie că Putin era „ca un șef de district (din Chicago), cu diferența că are rachete nucleare și drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU”.
„Putin îmi aduce aminte, de fapt, de acel soi de oameni care au condus cândva mașina Chicago: duri, descurcăreți, fără sentimente, care știu ei ce știu, nu ies niciodată în afara experienței lor înguste și pentru care mita, șantajul, frauda și violența sunt instrumente legitime ale muncii lor”, scrie Barack Obama.
Nicolas Sarkozy
Fostul președinte francez era „tot numai izbucniri emoționale și retorică peste măsură”, „o figură din tablourile lui Toulouse-Lautrec”.
„Discuțiile cu Sarkozy erau amuzante și exasperante, mâinile lui într-o mișcare perpetuă, pieptul i se umfla ca al unui cocoș, iar translatorul său personal îi imita cu frenezie fiecare gest și intonație, pe măsură ce discuția aluneca de la lingușire la răsteală și apoi la o înțelegere autentică, fără a se abate vreodată de la interesul său primar, abia deghizat: să fie în centrul acțiunii și să își aroge meritele pentru orice cu putință”.
Angela Merkel
Cancelarul Germaniei este „de încredere, cinstită, riguroasă intelectual și instinctual amabilă”.
Barack Obama nu uită că Angela Merkel a fost la început sceptică în privința lui, din cauza retoricii lui pretențioase și a plăcerii lui de a ține discursuri. „Nu m-am supărat, m-am gândit că probabil pentru un lider al Germaniei este sănătos să aibă aversiune față de demagogie”.
Recep Tayyip Erdogan
„Era cordial și în general nu mă lăsa fără răspuns”, scrie Obama despre președintele Turciei.
„Dar ori de câte ori îl ascultam vorbind, vocea lui avea un staccato puternic care se ridica o octavă ca semn al diferitelor nemulțumiri. Am avut impresia puternică că angajamentul său față de democrație și statul de drept ar putea dura numai atâta timp cât i-a păstrat propria putere”.
Václav Klaus
Barack Obama a fost un admirator al lui Václav Havel – primul președinte al Republicii Cehe după revoluția de catifea, dar când l-a întâlnit, i-a stârnit îngrijorări.
Barack Obama scrie că se teme că succesorul eurosceptic Václav Klaus a fost un semn de creștere a populismului de dreapta în întreaga Europă și că a întruchipat „modul în care criza economică (din 2008 – 2009) a provocat o creștere a nivelului naționalismului, sentimentului anti-imigranți și scepticismului cu privire la integrare (europesană)”.
„Valul plin de speranță al democratizării, liberalizării și integrării care a măturat globul după sfârșitul Războiului Rece începea să se retragă”, scrie fostul președinte al SUA.
