Marele plan de relansare a României pentru următorul deceniu pune în centru investițiilor infrastructura de transport, cu o alocare de 60% din suma totală. Pe lângă banii din mecanismul european de relansare, mai există fondurile europene pentru infrastructură și banii din bugetul național.
Cu cât planul de dezvoltare e mai amplu, cu atât importurile sunt mai mari: din necesarul actual de bitum asfaltic, România își produce doar 20%: tot necesarul pentru megaplanul de autostrăzi al viitorului deceniu va fi important de la vecini.
3.000 de km de autostradă = 1,8 milioane tone de bitum
Planurile guvernamentale vorbesc de realizarea a 3.000 de km de autostradă în următorii 10 ani – potrivit Planului oficial de relansare a României pentru viitorul deceniu (un LINK-AICI) .
Cei 3.000 de km de autostradă trebuie asfaltați și doar pentru asta este nevoie de 1.800.000 de tone de bitum.
România produce anual în acest moment nici 10% din această cantitate. Restul, ca să avem autostrăzi, trebuie importat.
Necesarul de bitum calculat de industrie
Asociația Română a Constructorilor de Autostrăzi (ARCA) a pus la dispoziția cursdeguvernare.ro evaluarea consumului de bitum pentru 1 kilometru de autostradă realizată în baza normelor tehnice privind proiectarea, construirea și modernizarea drumurilor.
Din calculele realizate de ARCA rezultă un consum de 10.200 tone de mixturi asfaltice per kilometru de autostradă (covoarele asfaltice prevăzute în sistemele rutiere pentru autostrăzi sunt compuse din 3 straturi – de bază, de legătură și de uzură) , iar pentru bitumul conținut în aceste mixturi un consum de cca 500 – 600 tone de bitum pentru 1 km de autostradă.
Asta înseamnă că pentru cei 3.000 de km noi de autostradă vom avea nevoie de 1,8 milioane de tone de bitum.
La asta se adaugă nevoile curente (necesarul pentru refacerea anuală de covoare asfaltice din localități sau în rețeaua existentă de drumuri naționale) care, potrivit specialiștilor, se ridică la 500.000 tone anual.
Un singur producător – care acoperă doar 20% din necesarul curent, fără investițiile din Planul de relansare
Bitumul natural, impregnat cu nisip, se exploatează în România în Bihor și în Prahova.
Bitumul se obține și pe cale artificială, prin oxidarea deșeurilor rămase după distilarea petrolului din combustibilul rezultat în urma distilării primare a țițeiului de înaltă calitate.
Singura companie care mai face asta în România este Rompetrol Rafinare (parte a KMG International, fost Rompetrol Group), la Rafinăria Vega din Ploieşti. Celelalte companii care mai produceau bitum – Arpechim și Suplacu de Barcău – au fost închise.
Producția anuală internă de bitum, potrivit experților din domeniu consultați de cursdeguvernare.ro, este de 120.000 de tone din necesarul anual pentru lucrările curente, de 500.000 de tone.
Planul strategic românesc – veste bună pentru Ungaria, Polonia, Serbia și Bulgaria
În rezumat:
- producția anuală de bitum a României este de 120.000 tone
- necesarul de consum în infrastructura rutieră este în acest moment de 500.000 tone anual.
- începerea marelui program de realizare a infrastructurii va necesita încă un surplul de circa 200.000 de tone anual.
Teoretic, după lansarea programului de construcție al celor 3.000 de km de autostrăzi, nevoile de bitum vor crește cu 200.000 tone anual.
Asta înseamnă un total de 700.000 tone, din care producția internă poate acoperi 120.000 tone.
Diferența – 580.000 tone anual – se va acoperi din import. Cine sunt importatorii de bitum:
- Grupul polonez PKN Orlen (care nu este producător de petrol) acoperă astăzi cel puţin 25% din cererea românească, potrivit informaţiilor de piaţă.
- Grupul maghiar MOL, care nici el nu este producător de petrol, asigură în jur de 20% din importuri.
- Importuri de bitum mai vin în România pe filieră rusească: din Serbia, de la filiala Gaprom, şi din Bulgaria, de la cea a Lukoil.
- OMV Petrom (SNP) a renunțat la producția de bitum și şi-a vândut cea mai mare parte a activelor de la Arpechim Pitești, iar acum revinde bitum cumpărat de la filialele OMV din afara țării, în special din Ungaria.
