Costurile financiare cumulate ale pandemiei de COVID-19 asupra Statelor Unite, estimare care a ținut cont de pierderile economice, dar și de cele survenite ca urmare a scăderii calității vieții și a creșterii mortalității, au fost evaluate la 16.000 de miliarde de dolari, circa 90% din PIB-ul SUA într-un studiu realizat de Lawrence Summers (fost secretar al Trezoreriei americane) și David Cutler (profesor universitar la Harvard).
Pe de altă parte, creșterea testării și a identificării contacților ar putea avea beneficii economice net superioare. Economiile realizate ca urmare a efectelor acestor măsuri ar fi de 30 de ori mai mari decât investițiile efective în testarea și identificarea persoanelor bolnave, este concluzia cercetării.
”Pentru o familie cu patru persoane, acest lucru se traduce prin 200.000 de dolari pe an. Jumătate din această sumă este o consecință a recesiunii induse de pandemie, iar cealaltă jumătate reprezintă efectele economice ale unei vieți mai scurte și mai puțin sănătoasă”, explică autorii.
Un calcul ”simplu”: costul bolii
De la izbucnirea pandemiei de COVID-19 în martie 2019, peste 60 de milioane de americani au solicitat ajutor de șomaj. Înaintea crizei sanitare, cel mai mare număr de astfel de solicitări depuse săptămânal a fost înregistrat în octombrie 1982, când 0,7 milioane de persoane au rămas fără loc de muncă. Vreme de 20 de săptămâni, de la sfârșitul lui martie 2019, cererile de ajutoare de șomaj au depășit cifra de un milion pe săptămână, iar din septembrie s-au situat ușor sub acest nivel.
”Recesiunile se hrănesc singure”, notează autorii studiului. Angajații rămași fără loc de muncă își reduc cheltuielile și veniturile companiilor scad. Guvernul federal a compensat o parte din pierderile inițiale generate de închiderea economiei, ceea ce a făcut ca SUA să evite o turnură a economiei similară celei din timpul Marii Depresiuni. Însă criza epidemiologică este un fenomen de lungă durată, așa încât pierderile economice vor fi greu recuperate. Biroul de buget din cadrul Congresului american estimează o pierdere de producție de 7.600 de miliarde de dolari generată de această pandemie pentru deceniul următor.
Creșterea mortalității și scăderea calității vieții sunt alte consecințe importante ale acestei pandemii. Autorii estimează că 0,6 milioane de americani își vor pierde viața în următorul an din cauza Sars Cov.2. Deși aprecierea valorii unei vieți umane este imposibilă, economiștii au dezvoltat o tehnice de evaluare a ”vieților statistice” – măsurând practic cât valorează pentru oameni reducerea riscului de mortalitate.
”În politica de mediu și de sănătate, de exemplu, se presupune că o viață statistică valorează 10 milioane de dolari. Luând o valoare mai conservatoare, de 7 milioane de dolari, costul economic al deceselor premature preconizat până la sfârșitul anului viitor (2021, n.r.) este estimat la 4.400 de miliarde de dolari”, notează autorii studiului.
În plus, multe persoane care s-au îmbolnăvit vor continua să aibă probleme de sănătate. Din estimări, circa o treime dintre cei care supraviețuiesc formelor grave ale infecției au nevoie de îngrijiri medicale ulterioare. Costurile estimate ale acestor efecte adverse ale virusului asupra sănătății cetățenilor americani sunt de 2.600 de miliarde de dolari.
Chiar și persoanele care nu se îmbolnăvesc pot suferi de pe urma virusului, implicațiile acestei pandemii asupra sănătății mintale fiind un factor de îngrijorare pentru specialiști. Circa 40% dintre adulții americani au raportat simptome de depresie și anxietate din aprilie 2020, față de doar 11% cu un an înainte. Costurile anuale ale tratării acestor tulburări sunt evaluate la 1.600 de miliarde de dolari.
Și costul Sănătății
Magnitudinea acestor pierderi, susțin autorii, ar trebui să dea un imbold autorităților să investească mai mult în testare și anchete epidemiologice pentru identificarea contacților.
Spre exemplu, testarea a 100.000 de persoane ar costa în jur de 6 milioane de dolari. Potrivit actualelor rate de infectare, aproximativ 5.000 dintre ei vor ieși pozitiv. Acest lucru ar putea reduce transmiterea virusului. O scădere a ratei de transmitere cu 45% ar însemnat cu 2.750 de cazuri mai puțin, reiese din calculele economiștilor. Acest lucru ar duce la prevenirea a 14 morți și circa 33 de cazuri severe și critice, așa încât ”rezultatele economice” ale acestei abordări s-ar dovedi de 30 de ori mai bune decât costurile (investiția de 6 milioane de dolari în testare versus 176 milioane de dolari costul îmbolnăvirii).
Cei doi autori recomandă ca cel puțin 5% din valoarea oricărui pachet de finanțare adoptat de autorități în contextul pandemiei să fie direcționat către identificarea și testarea contacților.
”Mai general, imensa pierdere financiară generată de pandemia de COVID-19 sugerează o regândire fundamentală a rolului guvernului în pregătirea pentru astfel de evenimente. În prezent, SUA acordă prioritate cheltuielilor pentru tratarea bolnavilor, în defavoarea celor pentru sănătate publică și infrastructură. Pe măsură ce națiunea se luptă să depășească această criză, investițiile în testare, urmărirea contacților și izolarea lor ar trebui permanentizate și nu ar trebui eliminate nici atunci când preocupările cu privire la COVID-19 încep să se disipe”, este concluzia celor doi autori.
Un răspuns
Costul cărei vieți statistice poate fi apreciat la 7 sau 10 milioane de dolari? Viața individului aflat la vârsta de 5 ani sau viața celui aflat la 70 e ani? Un om trecut de 70 de ani (principala categorie de risc pentru coronaviruși) și-a cam concretizat de mult valoarea vieții proprii, în timp ce valoarea vieții statistice mai trebuie și înțeleasă, nu doar enunțată.
Despre propagarea coronavirușilor în natură: există vreo 6.400 de specii de mamifere, din care aproape jumătate sunt rozătoare și vreo 20% sunt lilieci. Coronavirușii se propagă excelent la speciile astea, egal dacă se propagă în paralel și la oameni sau nu. Dacă pentru fiecare contaminare de la om la om există 40 de contaminări de la șobolan la șobolan sau de la veveriță la veveriță, totul ține doar de condițiile meteo. Niciun coronavirus nu poate fi eradicat vreodată, nici ăsta de azi, nici alții despre care se știe de vreo 50 sau 100 de ani.
Despre imunitate: între 3 și 6 luni e o estimare rezonabilă. Pandemia se va termina când vor decide politicienii că s-a terminat, fără nicio acoperire în realitatea medicală.