Pandemia de coronavirus a obligat UE să își regândească prioritățile. Asta a însemnat, pe de o parte, creativitate în identificarea unor soluții de folosire a banilor comunitari pentru salvarea de vieți omenești și susținerea sistemelor de sănătate din statele membre (deși sănătatea nu este o politică UE), iar pe de alta, reconfigurarea resurselor financiare existente pentru repornirea economiilor forțate să își oprească motoarele câteva luni.
„Această criză ne-a făcut să înțelegem ce consecințe are faptul că nu avem o politică de sănătate comună. La fel, am realizat ce înseamnă să nu avem politici comune în turism sau educație. În cadrul grupului PPE, eu am pledat mereu pentru mai multă integrare, sunt un susținător al proiectului european, iar cei care îl criticau și nu îi mai vedeau sensul, poate că au înțeles acum diferența între a fi sau a nu fi în UE” spune într-un interviu acordat cursdeguvernare.ro eurodeputatul PNL (PPE) Marian-Jean Marinescu.
Fost vicepreședinte al Grupului PPE, Marinescu este din 2019, după câștigarea celui de-al patrulea mandat, coordonatorul Grupului PPE în comisia pentru Transport și Turism- TRAN, dar și membru supleant al comisiilor ITRE (Industrie și Energie) și ENVI (Mediu).
În interviu, eurodeputatul din Craiova vorbește despre schimbarea de paradigmă pe care pandemia impus-o în configurarea politicilor UE și ce presupune pentru România adaptarea la Pactul ecologic.
Va trebui să ajungem și în industria farmaceutică la un preț la „poarta fabricii”, așa cum există în toate celelalte industrii
cursdeguvernare.ro: Domnule Marinescu, pledați pentru politici comune de sănătate și turism, dând exemplul unui succes în care puțini au crezut: politica europeană comună în domeniul energiei.
Marian-Jean Marinescu: Da. Așa cum am reușit includerea politicii energetice în Tratatul UE, așa va trebui să fim creativi și să găsim soluțiile pentru integrarea, măcar parțială, a politicilor de turism și sănătate.
În turism un pas este făcut prin politica de protecție a consumatorului, care este comună.
În sănătate, sunt două paliere: cercetarea și accesul la medicamente, asta însemnând și prețul medicamentelor. În cercetare este nevoie de modificarea criteriilor de selecție a proiectelor, astfel încât banii să nu mai ajungă, așa cum se întâmplă acum, cu predilecție la centre de cercetare din Vest.
În ceea ce privește prețul medicamentelor, va trebui să ajungem și în industria farmaceutică la un preț la „poarta fabricii”, așa cum există în toate celelalte industrii. Iar pentru asta, este nevoie de transparență, pentru a se ști foarte clar, cât investește o companie farmaceutică în cercetare și în producerea unui medicament.
Această idee face, de altfel, subiectul unuia dintre proiectele pilot depuse anul acesta de mine: un sistem comun de constituire a prețului pentru medicamente. Am mai propus, de asemenea, un sistem comun de compensare a medicamentelor.
Pactul ecologic înseamnă investiții în infrastructura de transport
cursdeguvernare.ro: Ați făcut referire la politica energetică. UE are ambiția să fie în avangarda „verde”, dar România are nevoi imediate mai puțin „verzi”. Un exemplu: autostrăzi. Cum se împacă nevoia României cu obiectivele Green Deal?
Marian-Jean Marinescu: Va trebui să se împace… Ca raportor al politicii de transport europene (Facilitatea de Interconectare a Europei) am cerut un buget de 7 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027. Voi avea negocieri foarte dure cu Consiliul pentru a menține această țintă bugetară, pentru că este nevoie de banii aceștia ca de aer.
Pactul ecologic înseamnă investiții enorme în infrastructura de transport. Autostrăzile vor trebui adaptate, astfel încât să dispună de stații de alimentare cu energie electrica. Or, o astfel de stație este cu totul altceva față de o benzinărie. O stație de alimentare cu energie electrică trebuie să dispună de un spațiu vast, unde să poată staționa sute de mașini ore întregi -depinde de ciclul de încarcare. Sper că toată lumea va înțelege că transportul este baza dezvoltării unei economii.
Să mergem către o economie cu cât mai puține emisii de carbon, dar, în același timp, să investim în dezvoltarea economică
cursdeguvernare.ro: Unul dintre textele legislative care stau la baza Pactului ecologic este Legea climei. Ați lucrat săptămânile acestea la schimbări și pe texul acestei legi.
Marian-Jean Marinescu: Legea Climei este un regulament extrem important, care va stabili ținta emisiilor pentru 2030 și 2050. Asta înseamnă că emisiile de carbon vor trebui compensate, fie prin înmagazinarea de CO2, fie prin plantări de păduri, de exemplu.
Ca să vă dați seama de impactul pe care acest regulament îl va avea, vă pot spune că în Comisia de mediu (ENVI) au fost depuse peste 1.000 de amendamente. Unele propun ținte irealiste de 60-65% reducere de emisii până în 2030. Eu am și de această dată o abordare rațională, moderată.
Am propus să ne trasăm țintele în funcție de rezultatele studiului de impact care a fost comandat de Comisia europeană. În funcție de aceste rezultate putem apoi defini țintele intermediare până în 2050.
Am mai propus, de asemenea, folosirea gazului metan, ca sursă de energie în perioada de tranziție. Acum, revenind la autostrăzi: Legea climei și Taxonomia (un alt regulament, care stabilește criteriile „verzi” ale proiectelor de investiții) pot face pentru România diferența între a-și atinge sau nu obiectivul de a avea autostrăzi.
De aceea, urmăresc cu mare atenție amendamentele care se depun și forma pe care o ia textul pe parcurs. Eu voi face tot ce îmi stă în putere să îmi conving colegii să aibă această abordare moderată: să mergem către o economie cu cât mai puține emisii de carbon, dar, în același timp, să investim în dezvoltarea economică, deci și în infrastructură de transport.”
Totul începe și se termină cu autostrada pentru Oltenia
cursdeguvernare.ro: Oltenia, zona pe care o reprezentați, va fi una dintre regiunile care va experimenta toate fațetele renunțării la combustibilii fosili: închiderea minelor, transformarea economică și reconversia profesională către activități „verzi” . Ați propus de ceva vreme, împreună cu colegii din PPE Polonia, constituirea unui fond special destinat celor afectați de aceste transformări. Ideea a fost acceptată și o cunoaștem sub denumirea de Fondul pentru Tranziție Justă. Acum îl aveți, pe hârtie, în comisiile parlamentului. Sunteți mulțumit de prevederile din text?
Marian-Jean Marinescu: Ideea originală a Fondului pentru Tranziție Justă, era să fie destinat exclusiv regiunilor dependente de cărbune. Am lucrat și eu la acest program, având în vedere preocuparea mea pentru bazinele miniere din Oltenia și Hunedoara. Textul pe care lucrăm în Parlament prevede folosirea fondului și în alte zone puternic industrializate afectate de tranziția către decarbonizare.
Am depus și eu amendamente, atât în TRAN, cât și ITRE, ENVI și REGI- Comisia de dezvoltare regională (acolo, împreună cu colegi din această comisie, eu nefiind nici membru, nici supleant în REGI). Amendamentele depuse de mine merg în general în direcția de a permite utilizarea gazului metan pentru o perioadă de tranziție.
Mi-am susținut amendamentele prin faptul că, în condițiile în care hidrogenul va fi viitorul, banii investiți în retelele de distribuție de gaz nu vor fi bani pierduți, ci dimpotrivă. Când vom opri utilizarea gazului metan, vom folosi rețeaua de distribuție pentru hidrogen. Alte amendamente oferă posibilitatea folosirii banilor din acest fond pentru infrastructura de transport.
Este nevoie de investiții, iar pentru ca investițiile să vină, este nevoie de autostradă. Vedeți, totul începe și se termină cu autostrada pentru Oltenia. Cei care lucrează acum în mine, se vor recalifica și vor lucra în alte domenii, în noile intreprinderi care se vor crea. Deci, va trebui să avem bani pentru investiții. Iar ca să avem investiții, trebuie să avem autostradă.”
*
Marian-Jean Marinescu (PNL) este coordonatorul grupului PPE în cadrul Comisiei pentru Transport și Turism din Parlamentul European (PE). Este membru al PE din 2007, în 2019 câștigând al patrulea mandat.
Fost vicepreședinte al grupului PPE în perioada 2007-2019, Marinescu este eurodeputatul român care a coordonat cele mai multe dosare în calitate de raportor. Actualmente reprezintă Parlamentul ca raportor în dosarul privind politica de transport europeană (Mecanismul pentru Interconectarea Europei), precum și în cel care stabilește termenii cooperării dintre OLAF și EPPO (Procurorul European).
