România figurează în evidențele Eurostat drept țara cu cele mai reduse venituri publice dintre statele membre ale Uniunii, cu excepția de sorginte strict conjucturală a Irlandei.
Cu doar 28% din PIB venituri certe și disponibile din impozite și taxe pentru redistribuire ulterioară spre cheltuieli, suntem sub Bulgaria ( 29% din PIB) și la mare distanță de media UE (40%).
Irlanda apare cu venituri 24,4% din PIB pe anul 2015 numai și numai deoarece câteva mari companii transnaționale și-au relocat statistic afacerile în această țară de doar patru milioane și jumătate de locuitori, ca efect al ieșirii anunțate a Marii Britanii din UE. Rezultatul a fost un avans statistic al PIB/locuitor de la un an la altul de 25,5%, în mod evident imposibil de obținut din dezvoltarea reală a economiei.
Precizăm că pentru a elimina diverse expediente prin care se obțin sume de bani la buget și pentru a decela strict partea care ține de politica stabilă de impozitare a statelor membre, Eurostat a calculat doar partea care poate veni în mod cert la buget. Parte care depinde strict de nivelul rezultatelor economice ale țărilor, totul pe baze comparabile.
România – în cu totul alt film decât în cel al practicii europene
În mod evident, România se poziționează în afara practicii europene în materie de venituri bugetare. Ea ar trebui să majoreze taxele și impozitele și/sau să îmbunătățească colectarea lor cu circa 5% pentru a ajunge la nivelul din Bulgaria, cu circa 20% pentru a prinde din urmă Slovacia, Polonia sau Cehia și cu aproximativ 40% dacă ar fi să ne apropiem de media UE, precum Ungaria.
În loc să armonizăm practica locală cu experiența europeană, noi am bătut pasul pe loc în modul de a gândi taxarea, pentru a ne lamenta în permanență de calitatea serviciilor publice, de investițiile insuficiente și de salariile prea mici din sănătate sau învățământ.
Mai mult, spre deosebire de cea mai mare parte a statelor intrate relativ recent în UE, noi ( alături de prietenii bulgari) am scăzut după aderare ponderea veniturilor statului în PIB în loc să o creștem sau măcar să o păstrăm cam la același nivel.
Scurt pe doi, nu se poate face din rahat bici și de unde nu-i, nici Dumnezeu nu poate cere. Dacă ar fi posibil, ar trebui să vedem marile economii occidentale, cu tot PIB-ul lor pe locuitor, operând la venituri ca pondere în PIB sub 30% și cum ar gestiona ei banii eficient fără să-i fure. Nu există nici un motiv ca noi, la gradul nostru de dezvoltare economică și de conștiință cetățenească, să fim mai performanți.
Până la împărți pe cheltuieli beneficii pe stil occidental, ar trebui, MAI ÎNTÂI, să stabilim creșterea veniturilor bugetare pe același stil occidental. Sau măcar mai din partea centrală și de est a continentului. Convine sau nu electoratului, pentru servicii mai de calitate se plătesc impozite mai de cantitate oriunde în lume. Iar trecerea spre adoptarea euro trimite la valori și mai mari ale veniturilor în PIB.
Basmul cu reducerea taxării simultan cu creșterea beneficiilor cu caracter social a ținut pentru moment deoarece am mai avut o rezervă, pe cale de epuizare, în ponderea mică a părții ce revine muncii în rezultatul economiei. Și care, istoric mică fiind, a pututa acomoda fără a genera mari probleme o anumită creștere de moment.
Dar această cale nu se poate utiliza repetat deoarece drumul se va închide rapid, odată cu afectarea competitivității pe care o avem deocamdată mai degrabă prin preț decât prin calitate, (mai nou) inclusiv la nivelul forței de muncă.
Problema punctuală: o comparație cu Polonia
Iată cum se prezintă situația la zi (pe anul 2015), în care am luat ca referință și Polonia, pe post de model și, totodată, scuză a veniturilor noastre mici ca pondere în PIB :
Se poate vedea cum taxele pe produse și import sunt absolut la nivel european și ar fi chiar peste dacă am mai fi găsit ceva taxe legate de producție.
Cu TVA-ul colectat suntem chiar cu 16% peste media UE la ponderea în PIB, deși suntem printre ultimii la rata de conformare la plată, deci Nu aici e soluția.
Diferența vine din punctul sensibil al taxelor pe venit și avere, unde doar taxarea întreprinderilor e la nivel european.
La taxare individuală și pe gospodării stăm cel mai prost, cu doar 39%, ceea ce înseamnă că ar trebui să creștem sumele aduse la buget pe această cale de două ori și jumătate (!!) pentru a ne ”europeniza” sau măcar cu vreo 30% pentru a-i ajunge din urmă pe polonezi.
Polonezi care sunt înaintea noastră ca pondere în PIB a veniturilor bugetare dintr-un singur motiv. Motiv numit contribuțiile sociale, mai mari la ei chiar decât media europeană. Din nou, nu atât la întreprinderi și la angajator apare diferența cât la contribuțiile gospodăriilor. Mult prea mici, acestea generează aproape toată diferența dintre noi și polonezi și nu nivelul la angajator, care este aproape același.
Prin urmare, se încumetă cineva să le spună românilor că gospodăriile plătesc taxe și contribuții sociale mult prea mici pentru a beneficia de condiții acceptabile la spital sau la școală ?
Până atunci, e o stupizenie să pretinzi că poți oferi beneficii cu nemiluita în anii electorali, invocând la nesfârșit că ai creștere a PIB.
7 răspunsuri
intrebarea este de ce ne-am dori sa crestem ponderea in pib a incasarilor la buget , cand avem un stat care in mod cronic a demonstrat ca nu stie sa gestioneze banii in mod corect ( nu ma refer la calitatea prestatiilor ci la modul lor oneros ) ?
doar ca sa ne apropriem de modelul tarilor din UE ?
tari care sunt deja supra reglementate , daca este sa le comparam cu SUA , ca sa nu mai vorbim de India sau Brazilia.
Marea Britanie – de ale carei cifre nu suntem prea departe in tabelul de mai sus – oare nu si din cauza supra reglementarii a decis sa iasa din UE ?
1.Fara un proces national de reindustrializare, cum sa dublam taxarea individuala si pe gospodarii, cind trei sferturi din salarii (3 milioane) sint la nivelul salariului minim pe economie?
2.Cind vor incepe analistii sa vorbeasca SI despre reindustrializarea Romaniei, ca solutie bugetara in locul cresterii impozitele si asa mari ale unei tari sarace?
Oare poate exista vreo legatura intre un fals PIB si incasari bugetare, cind supermarketurile cresc alarmant ca pondere si duc afara locuri de munca, pe cind industrializarea regreseaza, ca urmare a disparitiei investitorilor straini industriali, dupa 2008?
3.Cind vor vorbi in sfirsit analistii economici de nevoia unui „proiect national de reconstructie industriala (romaneasca si straina)” in Roamnia, ca solutie pentru cresterea incasarilor bugetare, in locul solutiei cresterii imozitelor, si asa prea mari, in raport cu produsul national redus, diferit de cel statistic?
4.Cum sa ne comparam cu Polonia la impozite, cind pe toata linia, veniturile din aceasta tara sint duble fata de cele din Romania?
Chiar sa nu existe alte solutii de crestere a incasarilor bugetare pentru economistii romani, inafara cresterii impozitelor si a „strategiilor teoretice”, de care ne-am molipsit de la UE?
O analiza superficiala , pur aritmetica. Nu cresterea taxarii este solutia.
Ati auzit de curba lui Laffer? Cred ca da . Ce ati inteles ? Nimic!
Ponderea investitiilor in PIB este de cca 5-6% adica cca 35-40 miliarde de lei.
Cresterea gradului de colectare cu 1% din PIB ar asigura cca 7,5-8 miliarde in plus la buget anual.
In concluzie , pentru moment , colectarea veniturilor este solutia si nu cresterea taxarii .
Analiza si prezentarea datelor este tendentioasa in sensul ca se propune cresterea taxelor prin comparatie cu media UE si Polonia. Dar cu toate ca Polonia este luata ca model in tabelul cu ponderile pe sursa de venit comparatia intre Romania si Polonia este uitata si este prezentata numai cea cu media UE.Daca comparatia ar fi numai cu Polonia , din datele prezentate , diferenta nu ar mai justifica propunerea de majorare a taxelor.De acord cu Dl. Caliman Eugen si mai ales cu finalul comentariului sau.
Scurt pe doi,(vorba autorului)esenta articolului:
Facem propaganda intensa ca sa va obisnuim cu ideea ca va vom dubla sau tripla rapid impozitele locale pe micile voastre apartamente (gospodarii precum se exprima domnul doctor) pentru ca noi la Guvern sa putem pastra cat mai reduse posibil impozitele marilor corporatii (prin reducerea transferurilor Bugetului de Stat catre provincie – Bugetele Locale).
Un superb exemplu de care justifica de ce America profunda a votat pe Trump. Ca s-au saturat de lupii corporatisti deghizati in oi aparatoare ale Bugetului Public.
@Adrian
Sa le dam in gura la multinationale, pe ei pe mama lor…
Pana una alta, aceste multinationale creeaza locuri de munca. Ce intelegi tu prin ..impozitarea mai drastica a lor? Sa-i impoziteze si mai mult profitul patronului? Pentru care fapte? Ca da de lucru la ..sa spunem 300 de angajati?! Carora le da salarii bune si plateste impozite la stat cam vreo 300.000 euro lunar? Adica 3,6 milioane de euro impozite anual + 16% impozit pe profit. E putin?
Dar un „amarat” gen Videanu, care are o hardughie de sediu cam cat 5 multinationale, cat plateste impozit la stat? 150 euro pe an, da? Astea sunt gospodariile carora le plangi tu de mila?
In sfarsit am descoperit strategia economica corecta pentru Romania. Impozitarea lui Videanu! Exemplu elocvent de cum se denatureaza realitatea, alegand exemple nesemnificative.