În luna august 2007, valoarea punctului de pensie era de 396,20 lei iar bugetul asigurărilor sociale era echilibrat. Banii cu care erau taxate salariile pentru plata pensiilor erau suficienți, fără a fi nevoie de transferuri de la bugetul de stat ( situație destul de apropiată de cea din prezent). Pe fondul unui avans economic record, la finalul unui ciclu de creștere, punctul de pensie a urcat în octombrie 2009 la 732,80 lei.
Așadar, în 2009, în pofida unor avertismente repetate și a declanșării crizei economice, programul de majorare cumulată cu 85% a pensiilor ( proiectat în vremuri bune, pe ipoteza unei creșteri economice de 6,5% pe 2009 și nu de scădere cu peste șapte procente) a fost transpus în practică. După care, în pofida trecerii legii de reducere cu 15% (la 622,90 lei punctul de pensie) prin asumarea răspunderii guvernamentale, nu s-a mai putut întoarce acordarea de beneficii sociale fără acoperire în rezultatele economice și veniturile bugetare.
Pentru salvarea bugetului, al cărui deficit a urcat la -7,2% din PIB în 2009 și -5,4% din PIB în 2010, a fost necesar binecunoscutul acord de împrumut cu FMI-UE-BIRD, prin care, în mod cu totul excepțional*, FMI a acordat Ministerului Finanțelor suma de circa 2,2 miliarde de euro, pentru a acoperi un gol temporar în visterie la finele lui 2009.
Gol generat în mare parte de nivelul nesustenabil al pensiilor indexate riscant, în contextul rezultatelor economice foarte bune consemnate până în trimestrul III al lui 2008. Dar care au fost achitate mai apoi pe fondul scăderii semnificative a economiei din 2009. Nota de plată a cumulat aproape 2,5 miliarde euro.
*În mod normal, Ministerul Finanțelor nu ar fi avut cum să ia bani din tranșele oferite de FMI, deoarece această instituție se ocupă strict de consolidarea rezervei valutare. De aceea, majoritatea banilor din acord au fost gestionați de BNR (inclusiv rambursarea cu succes a banilor datorați, fără a afecta nivelul rezervei valutare din prezent).
Iată cum se prezentau în aprilie 2017, după ce s-a tras linia, datele financiare pentru tranșele din împrumutul FMI care s-au dus la Ministerul Finanțelor, cu observația că în perioada 2009 -2011 am plătit mai bine de 120 milioane de euro dobânzi și comisioane fără a rambursa, de fapt, niciun ban:
Per total, dacă punem cap la cap aceste date, o bună parte din majorarea pensiilor (altminteri înghețate apoi la aceeași valoare pe timp de mai bine de trei ani și majorate apoi prudent, cu doar 4% la 1 ianuarie 2013) a fost plătită în 2009 cu bani împrumutați și apoi rambursați, în cea mai mare parte, în anii 2013 -2014.
Altminteri, sumele luate cu împrumut de Finanțele publice, tot pentru a sprijini bugetul, au fost eșalonate decalat pentru cele trei entități de la care au venit banii, începând cu FMI, continuând cu UE și terminând cu BIRD ( Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, membră a grupului Băncii Mondiale).
Așadar, avatarul isprăvilor bugetare din 2009 nu s-a terminat nici măcar în prezent iar suma achitată doar pe dobânzi și comisioane în cazul banilor primiți de la UE ( din care nu s-a prevăzut nici o rambursare de principal în 2016, an electoral) se ridică la 622 milioane de euro. cost pe zece ani al grabei de a cheltui bani publici pe care nu-i aveam.
Dar, precum în cazul reclamelor TV cu produse miracol la ore de slabă audiență, „asta nu e tot”, mai avem de restituit până în 2023 și banii de la BIRD, scutiți de plata principalului în intervalul 2009 -2021 dar purtători de dobânzi și comisioane în sumă de 128 milioane de euro, evident, tot pe motiv de grabă de consum ( nu de școli, spitale sau drumuri, cum ar fi trebuit).
Acum, înainte de a se fi terminat financiar prima serie din „Marea majorare a pensiilor 1”, s-a declanșat „Marea majorare a pensiilor 2”. Deocamdată cu o creștere arbitrară de 15% ( de la 1.100 lei la 1.265 lei punctul de pensie), la un cost de 8,4 miliarde de lei sau 0,81% din PIB pe ultimele patru luni ale anului (dar, atenție mare, 2,43% din PIB în termeni anualizați).
Revenind la cele 85% creștere din 2009 față de 2007, se poate vedea ușor similitudinea majorării de la 1.000 lei punctul în iunie 2017 spre 1.775 lei în 2021, în baza unei presupuse creșteri economice de 5,5% pe anul în curs și de 5,7% (!?) pe anul viitor, potrivit cifrelor oficiale din prognoza CNSP, cea care stă la baza cifrelor de 1.031 miliarde lei PIB realizări pe 2019.
Anul acesta avem noroc cu aplicarea pe doar patru luni a majorării punctului de pensie cam de trei ori mai mult față de creșterea economică, dar în 2020 majorarea va trebui dată întocmai. Așadar, după ce că avem deja o problemă, creșterea de 40%, de la 1.265 lei la 1.775 lei punctul de pensie prevăzută pentru septembrie 2020 va însemna o presiune majoră pe bugetul încă neîntocmit pe anul viitor (în treacăt fie spus, bugetul Poloniei e gata și a fost prevăzut cu deficit zero).
Hai să facem o mare inginerie aritmetică și să vedem care este influența în bugetul pe 2020. Dacă o majorare de 165 de lei a punctului de pensie făcută de la 1 septembrie înseamnă în 2019 o influență pe bugetul anului în curs de 8,4 miliarde lei (cifre oficiale), atunci o majorare de 510 lei (1.775 lei – 1.265 lei ) de la 1 septembrie 2020, înseamnă aproximativ 26 miliarde de lei.
La un PIB prognozat de CNSP a fi de 1.110 miliarde lei ar veni exact 2,34% din PIB contribuție la deficitul pe 2020 ( în plus față de cele 25,2 miliarde lei deja antamate prin majorarea din prezent, de la 1.100 lei la 1.265 lei). Adică aproximativ 7% din PIB în termeni anualizați, pentru că banii vor trebui dați pe întreg anul 2021, precum și pe cei care vor urma. Foarte probabil, în lipsa creșterilor de taxe și impozite, tot din venituri fiscale mai mici de 30% din PIB.
Cu sau fără intervenția nefastă a unei crize a economiei mondiale, deja prezisă de economista-șefă a FMI, vă lăsăm libertatea de „a completa pe linia punctată” detaliile scenariului după care se vor derula în România evenimentele din seria a doua a filmului deja văzut, cu marile creșteri ferm angajate din prezumtive surse viitoare.
