Luxemburghezul Jean Claude Juncker polarizează scena politică europeană şi tot mai mulţi lideri ai statelor membre arată clar că se opun ca acesta să devină preşedintele Comisiei Europene.
Dacă la summit-ul de săptămâna trecută şi-au exprimat public opoziţia premeirul britanic David Cameron, cel al Ungariei, Viktor Orban, şi cel al Suediei, Fredrik Reinfeld, iar cancelarul german nu şi-a exprimat clar susţinerea, pe măsură ce trece timpul şi decurg negocierile, şansele ca fostul premier luxembrughez să obţină acest post par tot mai mici.
David Cameron a ameninţat cu Brexit-ul
Revista germană Der Spiegel a scris în week end că premierul britanic le-ar f spus liderilor europeni că numirea lui Jean Claude Juncker ar destabiliza situaţia în Europa, iar el ar fi nevoit să organizeze mai devreme referendumul planificat pentru 2017 prin care vritanicii să se pronunţe dacă mai vor ca ţara lor să fie membră a UE.
Ulterior, un oficial britanic a respins, pentru Reuters, ideea că premierul Cameron i-ar fi şantajat pe liderii europeni. Explicaţia dată este că le-ar fi spus omologilor lui că luxembrughezul nu este persoana potrivită pentru această funcţie şi că, dacă va fi ales, este mult mai probabil ca britanicii să voteze în favoarea părăsirii UE de către ţara lor.
Angela Merkel sare în ajutorul candidatului PPE
Angela Merkel a întârziat să îşi anunţe sprijinul pentru Jean Claude Juncker şi a făcut-o în ultimul moment, înainte de congresul PPE de al dublin, unde acesta a câştigat competiţia internă în familia sa politică, în faţa francezului Michel Barnier.
Mai apoi, după Consiliul European de săptămâna trecută, ea a spus că trebuie avut în vedere un tablou mai larg, cu mai multe candidaturi şi a arătat clar că nu este de acord cu faptul că Parlamentul European ar putea impune Consiliului un candidat.
În timpul lucrărilor summit-ului, cancelarul german s-a opus numirii lui Jean Claude Juncker drept negociator între Consiliul şi Parlamentul European referitor la preşedinţia Comisiei şi l-a preferat Herman Van Rompuy pentru a purta aceste discuţii interinstituţionale, relatează Der Spiegel.
Totuşi, după ce tot mai multe voci s-au pronunţat împotriva politicianului din Luxemburg, Angela Merkel a declarat deschis susţinerea ei pentru acesta.
“Discuţiile mele pornesc de la ideea că Jean Claude Juncker trebuie să devină preşedintele Comisiei Europene”, a spus cancelarul german la sfârşitul săptămânii trecute, cea mai directă şi clară declaraţie a ei de până acum.
Coaliţia anti-Juncker
Totuşi, David Cameron are aliaţi în opoziţia sa faţă de candidatul din Luxembrug. După ce premierii din Suedia şi Ungaria, dar şi Olanda s-au declarat împotriva preluării preşedinţiei Comisiei de către Jean Claude Juncker, premierul itaian Matteo Renzi s-a alăturat şi el grupului opozanţilor.
„Juncker este UN nume pentru Comisiei, dar nu NUMELE, singurul nume”, a spus acesta duminică.
Premierul italian este social-democrat, iar faptul că nu acordă susţinerea sa cancidatului PPE nu este surprinzătoare. În schimb, surprinde schimbarea de poziţie a Franţei. După ce, înainte de Consiliu, preşedintele Francois Hollande afirmase că PPE a câştigat alegerile şi că, fiind candidatul acestei familii politice, Juncker trebuie lăsat să incerce constituirea unei majorităţi.
Ultimele informaţii indică însă că liderul de la Elysee nu îl va susţine pe luxemburghez, ba mai mult, încearcă blocarea acestuia în favoarea fostului său ministru de finanţe, Pierre Moscovici.
Este o informaţie publicată de Bild am Sonntag, însă ridică semne de întrebare tocmai prin faptul că social-democraţii europeni au un singur candidat: pe Martin Schulz. Numele lui Pierrre Moscovici a fost vehiculat ca membru al comisiei, reprezentant din partea Franţei.
Francois Hollande ar fi argumentat cu faptul că victoria Frontului Naţional din Franţa a fost o lovitură puternică pentru partidul său şi că socialiştii francezi ar avea nevoie de o astfel de confirmare la nivel european, pentru a se repune pe picioare pe plan intern.
Pentru a fi nominalizat, Jean Claude Juncker are nevoie de majoritatea calificată în Consiliu. Statele mari au o pondere semnificativă în vot. Dacă Italia şi Franţa se abţin sau votează împotrivă, iar Marea Britanie, Suedia şi Ungaria votează nu, atunci Jean Claude Juncker nu obţine voturile necesare nominalizării.
Jean Claude Juncker rămâne optimist
Fostul preşedinte al Eurogrupului nu este descurajat de această opoziţie. Într-un interviu acordat duminică unei publicaţii germane, el s-a declarat „optimist că va fi ales următorul preşedinte al Comisiei Europene până la mijlocul lunii iulie”.
El le-a cerut liderilor ţărilor UE să nu cedeze presiunii unei minorităţi. „Europa nu poate permite să fie şantajată”, a spus acesta, argumentând că are o largă majoritate de lideri creştin-democraţi şi social-democraţi care îl sprijină.
Jyrki Katainen, alternativa la Juncker
Între timp, se profilează tot mai cla o alternativă din partea PPE la Jean Claude Juncker. Acesta ar fi premierul finlandez, Jyrki Katainen (foto). Faptul că are mari şanse pentru şefia Comisiei Europene a fost indicat de decizia lui Olli Rehn, actualul comisar european finlandez, de a prelua locul de europarlamentar pentru care a candidat si pe care l-a câştigat.
Comisar pentru afaceri economice, Olli Rehn este unul dintre cei mai importanţi membri ai Comisiei Europene, cu mari abiţii politice în pla european. A renunţat în ultimul moment să candideze pentru funcţia de preşedinte al Comisiei, în interiorul familiei sale politice, ALDE.
S-a retras in favoarea lui Guy Verhofstadt şi în schimbul unor promisiuni pe măsura ambiţiilor sale politice.
Eurativ.com susţine că finlandezul a acceptat să plece în Parlamentul European, ceea ce înseamnă că guvernul finalndez va avea altă nominalizare pentru poziţia care îi revine în Comisia Europeană.
La Consiliul de săptămâna trecută, Jyrki Katainen a anunţt că este pregătit să se mute la Bruxelles din luna iulie, dacă va fi desemnat să ia locul lui Rehn în Comisie.
Premierul finlandez nu a făcut un secret din faptul că îşi doreşte preşedinţia Comisiei, deşi numele său a fost vehiculat şi ca posibil înlocuitor al lui Herman van Rompuy. Anul trecut a anunţat că va demisiona în această vară, după trei ani în care a fost premier, şi că este disponibil pentru un rol la nivelul UE sau la nivel mondial.
