România ocupă locul 48 din 180, la fel ca și anul trecut, în Indexul libertății presei ediția 2021, realizat de organizația Reporteri fără Frontiere. La nivel mondial, libertatea presei a fost afectată ușor anul trecut, când scorul global a coborât cu 0,3%, față de 2019. Aceasta înseamnă o relativă stabilitate, în condițiile în care situația s-a deteriorat cu 12%, din 2013, primul an în care s-a realizat analiza.
La nivel mondial, au continuat că conducă statele nordice din Europa – Norvegia, Finlanda, Suedia și Danemarca – urmate de Costa Rica. La cealaltă extremă se află Djibouti, China, Turkmenistan, Coreea de Nord, iar pe ultimul loc este Eritrea.
Rusia ocupă locul 150 din 180, China este pe locul 177, iar SUA pe poziția 44.
Mențiunile despre România: Viziunea Guvernului despre jurnalism încurajează cenzura și autocenzura
Viziunea Guvernului despre jurnalism și libertatea de exprimare încurajează cenzura și autocenzura. Mecanismele de finanțare a mass-media sunt, în multe cazuri, opace sau chiar corupte, iar politicile editoriale sunt subordonate intereselor proprietarilor, care adesea le folosesc ca instrumente de propagandă. În același timp, informațiile despre proprietatea mass-media sunt ascunse publicului.
Consiliul Național al Audiovizualului a încetat să pună la dispoziție aceste informații pe motiv că încalcă legislația privind protecția datelor.
În timpul crizei coronavirus, lipsa transparenței și comunicarea slabă dintre oficiali și mass-media a subminat accesul la informații și credibilitatea mass-media. Oficiali guvernamentali și funcționari din sistemul public au întârziat sau blocat informații despre achizițiile medicale și alte cheltuieli făcute pentru atenuarea efectelor pandemiei.
În timpul stării de urgență, guvernul a anunțat o măsură controversată de interzicere a platformelor online ce promovează fake news și teorii ale conspirației, însă, în practică, aceasta a avut ca efect creșterea profilului respectivelor publicații.
Pentru a combate dezinformarea și a sprijini sectorul media, guvernul a alocat 40 de milioane de euro pentru campanii de informare și conștientizare a publicului media.
Dar inițiativa a fost criticată pe scară largă din cauza lipsei de transparență și a criteriilor calitative în ceea ce privește alocarea finanțării, care a ajuns să favorizeze o serie de mijloace de comunicare cu renume pentru decăderi etice și să încurajeze autocenzura.
UE, regiunea cea mai favorabilă libertății presei
Europa continuă să fie continentul cel mai favorabil libertății presei, dar violența împotriva jurnaliștilor a crescut, iar mecanismele pe care Uniunea Europeană le-a instituit pentru a proteja libertățile fundamentale încă nu au dus la relaxarea controlului lui Viktor Orbán asupra mass-mediei din Ungaria și nici nu au împiedicat măsurile draconice luate în alte state din Europa Centrală și de Est, menționează analiza.
Reglementările introduse de Ungaria în regim de urgență, în martie 2020, sunt încă în vigoare și permit acuzarea penală pentru publicarea de „știri false” și o blocadă informațională privind criza medicală, jurnaliștii având interdicție să raporteze ceea ce se întâmplă în spitale. Ungaria a coborât trei locuri în clasament, până pe locul 92.
De asemenea, în țările din estul UE au fost raportate mai multe acte de violență ale poliției, în special în Polonia, unde mai mulți jurnaliști au fost hărțuiți sau reținuți în timpul protestelor antiguvernamentale. O situație asemănătoare s-a constatat și în Bulgaria, unde autoritățile au mers până acolo încât au refuzat investigarea unui caz de violență a poliției împotriva jurnalistului independent Dimiter Kenarov.
În toată Uniunea, mai mulți jurnaliști au fost atacați fizic de membri sau susținători ai grupurilor extremiste și ai teoriilor conspiraționiste, de exemplu în timpul relatărilor de la protestele împotriva restricțiilor impuse, în special în Germania și Italia.
În alte țări, în special în Grecia, reporterii au fost victimele violenței poliției.
Încălcări similare ale libertăților presei au avut loc și în Franța, unde a fost votată o lege de „securitate globală” ce interzice, printr-unul dintre articole, distribuirea cu rea-intenție a imaginilor ce pot duce la identificarea ofițerilor de poliție aflați în misiune (care intervin, de exemplu, la un protest).
