Guvernul a aprobat, miercuri, strategia națională privind economia circulară, prin care se reduce impactului asupra mediului prin mai buna folosire a materiilor prime.
Coordonatorul Departamentului de Dezvoltare Durabilă, consilierul de stat Laszlo Borbely, a explicat, că prin adoptarea acestei strategii trebuie să ne folosim resursele naturale mai chibzuit, să nu avem atâta dependenţă de resursele naturale şi să realizăm o viziune economică astfel încât să nu dăuneze mediului.
Obiectivele cheie pentru tranziția la economia circulară în România sunt:
- Acordarea de prioritate producției locale în fața produselor și materialelor importate;
- Consolidarea competitivității economice și a forței de muncă;
- Aprovizionarea responsabilă și durabilă cu materii prime;
- Promovarea cu prioritate a inovării și cercetării în domeniul economiei circulare;
- Prezervarea, conservarea și utilizarea sustenabilă a resurselor naturale;
- Prevenirea generării de deșeuri și gestionarea sustenabilă a deșeurilor;
- Promovarea consumului responsabil și a educației pentru mediu;
- Protecția ecosistemului și a sănătății cetățenilor.
Strategia națională privind Economia Circulară analizează, din punct de vedere al potențialului de circularitate, 14 sectoare economice din România: Agricultură și silvicultură, Industria metalurgică,
Industria chimică, Industria constructoare de mașini, Sectorul auto, Construcții, Produse alimentare, băuturi și produse din tutun, Textile, Sticlă, Hârtie, Materiale plastice, Echipamente electrice și produseelectronice, Mobilier, Turism.
Sectoarele energie, apă și deșeuri sunt analizate în toate cele 14 sectoare într-o manieră transversală.
7 sectoare au potențial crescut
Laszlo Borbely a menționat că s-a făcut o radiografie a situaţiei, care este acum în 14 sectoare şi s-au identificat şapte sectoare care sunt interesante pentru a merge mai departe.
Conform notei de fundamentare a actului normative, cele șapte sectoare cu cel mai mare potențial sunt:
- agricultură și silvicultură,
- industria automotive,
- construcții,
- sectorul bunurilor de consum, cum ar fi produsele alimentare și băuturile,
- ambalaje (sticla, hârtia, materialele plastice, etc.),
- textile,
- echipamentele electrice și electronice.
Planul de acțiune, abia în toamna anului viitor
Potrivit consilierului de stat Laszlo Borbely, Uniunea Europeană are demult o strategie, de la mijlocul anilor 2010, şi are şi un plan de acţiune din 2020.
„Noi acum am închis o uşă prin această strategie, dar deschidem o altă uşă prin a finaliza un plan de acţiune până în septembrie anul viitor.”, a spus Laszlo Borbely.
Până în prezent, 17 state membre ale UE au elaborat deja strategii, în termeni generali, privind EC. Acestea includ Polonia, Slovacia și Cehia ca țări din Europa de Est.
Conform statisticilor elaborate de Cadrul de Monitorizare a Economiei Circulare, România se află printre
țările UE cu cele mai slabe performanțe în ceea ce privește generarea de deșeuri raportată la PIB, tratarea
deșeurilor și utilizarea materialelor reciclate în economie.
Ce spun statisticile
În timp ce cheltuielile de consum final ale gospodăriilor au crescut în mod constant în ultimii 10 ani,
producția de deșeuri municipale pe cap de locuitor a scăzut între 2010 și 2015, dar apoi a început să
crească ușor, în medie cu 3% pe an până în 2020.
Cu toate acestea, România se situează printre țările UE cu cea mai mică producție de deșeuri municipale pe cap de locuitor. Doar că la gestionarea deșeurilor România rămâne semnificativ în urmă, deoarece depozitarea deșeurilor, și adesea depozitarea lor ilegală, este încă forma dominantă de gestionare a deșeurilor.
Potrivit Global Footprint Network, amprenta ecologică a României pe persoană a fost de 3,5 hectare
globale în 2018, depășind biocapacitatea sa cu 0,3 hectare globale pe persoană.
Acest lucru duce la un deficit ecologic național. Cu toate acestea, România se numără printre țările UE cu cel mai mic deficit ecologic și are mai puține efecte asupra mediului decât țări precum Suedia, Grecia, Portugalia sau Austria.
Performanța României în ceea ce privește indicatorii economici circulari este sub media statelor membre ale UE. Spre exemplu, în 2019, România a avut cea mai mică productivitate a resurselor dintre statele membre ale UE, fiind doar 0,7851 euro pe kilogram.
În Raportul de Țară al Comisiei Europene din 2022 se afirmă că România nu a înregistrat progrese în ceea ce privește utilizarea materialelor secundare circulare în ultimul deceniu.
Rata de utilizare a materialelor circulare (RUMC) în România, care măsoară contribuția materialelor reciclate la utilizarea totală a materialelor, a ajuns la doar 1,3%, comparativ cu media UE de 12,8%.
Mai mult, statisticile arată că acest indicator este în scădere în România, în timp ce UE în ansamblu a înregistrat progrese substanțiale.
Potrivit Eurostat, diferența dintre statele membre în ceea ce privește RUMC depinde atât de factorii
structurali ai economiilor naționale, cât și de procentul de materiale reciclate, care în cazul României
este foarte scăzut.
Rata de reciclare a deșeurilor municipale a ajuns la doar 14% în 2020, comparativ cu media UE de 48%, ceea ce plasează România printre cele mai puțin performante țări din UE. Prin urmare, CE a identificat România ca fiind printre țările care riscă să nu atingă obiectivele UE pentru 2020 și 2025 de 50% și respectiv 55%.
Priorități pentru cele 7 sectoare
Agricultura, silvicultura și pescuitul reprezintă o pondere stabilă în economie, de aproximativ 5% din PIB
în perioada 2010-2020. În același timp, ocuparea forței de muncă în acest sector a scăzut brusc, de la 32% în 2010 la doar 21% în 2020.
Peste 16% din emisiile de gaze cu efect de seră provin din agricultură, deși absorbția netă de dioxid de carbon de către sectorul forestier compensează aproximativ 20% din emisiile din alte sectoare la
nivel național.
În plus, utilizarea excesivă a pesticidelor, erbicidelor și a îngrășămintelor chimice, precum și ineficiența sistemelor de irigații duc la pierderea biodiversității, la poluarea apei și la degradarea calității solului. Un alt impact negativ asupra mediului este consumul nesustenabil de lemn.
Mai multe probleme legate de nerespectarea principiilor de economie circulară pot fi identificate în sectorul agricol și forestier din România:
- Niveluri scăzute de aplicare a nămolurilor de epurare, a îngrășămintelor biologice sau a compostului pe terenurile agricole;
- Defrișările și tăierile ilegale de arbori;
- Lipsa infrastructurii de irigații;
- Nu există legislație pentru consolidarea activităților de economie circulară în lanțul de aprovizionare agroalimentară, tehnologiile și modelele de afaceri sunt mult mai avansate decât reglementările naționale, iar modificările legislative nu se bazează pe cererile recente.
- Implementarea politicilor de la fermă la consumator în ceea ce privește intrările/factorii de producție precum semințe, îngrășăminte, mașini, material de reproducție etc. și ieșirile/producția, prelucrarea alimentelor și a produselor secundare.
Ce se poate face în agricultură
Circularitatea agriculturii este reprezentată de posibilitatea de a utiliza compostul și biofertilizatorii
pentru a înlocui îngrășămintele convenționale, precum și de a folosi biodeșeurile generate pentru a
produce biocombustibili, energie electrică și termică.
În faza de producție este importantă promovarea agriculturii ecologice și a fermelor sociale precum și a unor sisteme agricole alternative precum horticultura, permacultura și crearea unor noi zone de producție agricolă prin folosirea unor metode tehnologice inovative.
În plus, dezvoltarea agriculturii urbane colective poate să contribuie înspre coeziunea socială și valorificarea în mod mai responsabil a alimentației.
Pentru a reduce tăierile ilegale a copacilor ar trebui să fie crescut numărul de inspecții pe teren efectuate de Garda Forestieră Română, iar personalul specializat actual să colaboreze îndeaproape cu procurorii și cuunitățile anticorupție.
Oportunități mari în industrie
Dacă industria metalurgică și cea chimică rămân în continuare mari consumatoare de energie și generatoare de deșeuri, strategia arată că în industria automotive sunt mai multe soluții și oportunități.
Pentru a promova economia circulară în sectorul construcțiilor de mașini, în faza de proiectare, mașinile
și componentele acestora ar trebui să fie proiectate pentru dezasamblare. În acest fel, piesele defecte
ar putea fi ușor dezasamblate și demontate pentru a fi înlocuite, prelungind durata de viață a mașinii
printr-o reparație mai ușoară.
O altă oportunitate vizează faza de producție, prin aplicarea de noi tehnologii de operare eficiente
din punct de vedere al resurselor și al materialelor cu emisii reduse de carbon, precum și a combustibililor
cu emisii reduse de carbon, cum ar fi hidrogenul sau trecerea la motoare electrice alimentate de baterii
sau pile de combustie.
Având în vedere numărul de mașini second-hand care ajung în România, ar fi justificat ca industria siderurgică din țară să se înzestreze cu cele mai noi tehnologii pentru a valorifica deșeurile rezultate și a-și crește competitivitatea.
În construcții trebuie redusă amprenta de carbon
O tendință actuală este reprezentată de investițiile în clădiri noi, în timp ce investițiile în renovări sunt în scădere.
De asemenea, se așteaptă ca investițiile în infrastructura clădirilor publice, cum ar fi construcția de noi
locuințe sociale și cămine de bătrâni, spitale și unități de îngrijire a sănătății și preșcolare, să crească
semnificativ în anii următori, deoarece guvernul României a alocat 2,6 miliarde de euro din PNRR în
această direcție.
Toate aceste investiții în curs de desfășurare și programate în infrastructura de construcții publice și
private, în inginerie civilă și în infrastructura de transport trebuie să integreze, de asemenea, soluții de
EC pentru a asigura reducerea amprentei de carbon și creșterea eficienței utilizării materialelor.
Proiectele de inginerie civilă și de infrastructură de transport trebuie să includă, de asemenea, aprovizionarea durabilă, proiectarea pentru flexibilitate și dezasamblare, acordând prioritate
materialelor durabile și ecologice.
Strategia recomandă îmbunătățirea colectării de date privind generarea și valorificarea deșeurilor din construcții și desființări, precum și a informațiilor privind proprietățile/caracteristicile acestora pentru a permite soluții optime de tratare a deșeurilor.
Cel mai mare potențial de circularitate în sectorul bunurilor de consum (produse alimentare, băuturi și produse din tutun) poate fi atins prin reducerea deșeurilor alimentare, etichetarea ecologică, ambalajele ecologice și sistemele de REP de ambalaje, precum și prin valorificarea deșeurilor alimentare prin compostare.
În 2020, în România au fost reciclate doar 18 kg de biodeșeuri pe cap de locuitor, ceea ce corespunde la doar 6% din deșeurile municipale, în comparație cu media UE de 90 kg pe cap de locuitor.
În etapa de producție și distribuție, este important să se reducă utilizarea ambalajelor și să se treacă la
utilizarea de materiale secundare. Acest lucru poate fi sprijinit prin introducerea unor cerințe obligatorii
de proiectare ecologică pentru ambalajele din industrie, împreună cu etichetarea ecologică a produselor
care conțin materiale reciclate
Producția de textile trebuie să garanteze că materialele sunt fabricate din fibre reciclate, fără substanțe periculoase și produse cu respectarea drepturilor sociale și a mediului.
Noua strategie a UE pentru textile durabile și circulare are ca obiectiv introducerea pe piața UE a
produselor textile reciclabile și cu durată de viață lungă, până în 2030. De asemenea, se pune accentul
pe consumatori pentru a oferi textile de înaltă calitate la prețuri accesibile și pentru a spori serviciile de
reutilizare și reparare.
În același timp, comportamentul consumatorului trebuie schimbat de la supraconsum la un comportament mai durabil prin campanii, educație și o mai mare disponibilitate a informațiilor.
Campanii ample pentru reciclarea materialelor din plastic
România are un potențial uriaș în ceea ce privește îmbunătățirea gestionării deșeurilor municipale.
Colectarea separată a materialelor reciclabile din deșeurile municipale solide rămâne la un nivel scăzut, de doar 12,9% din totalul deșeurilor municipale solide generate în 2017. Ca urmare, în 2019, România a reciclat 31% din ambalajele din plastic, 43% din ambalajele din sticlă și 68% din ambalajele din hârtie, toate sub media țărilor UE.
În plus, rata de reciclare a deșeurilor municipale a ajuns la doar 14%, comparativ cu media UE de 48%, ceea ce clasează România printre țările UE cu cele mai slabe performanțe. Prin urmare, bunurile de consum, cum ar fi plasticul, hârtia, sticla și ambalajele din aceste materiale, fac în continuare parte din deșeurile reziduale, care sunt în mare parte depozitate la groapa de gunoi.
Principalele direcții vizează:
- utilizarea de materiale bio sau secundare în cazul produselor din plastic,
colectarea separată redusă de către gospodării trebuie să fie îmbunătățită printr-o infrastructură de colectare adecvată pentru cetățeni, cum ar fi colectarea din ușă în ușă, - oferirea unei motivații financiare prin intermediul unor instrumente economice, cum ar fi sistemele de rambursare a depozitului,
- introducerea sistemului de plată în funcție de cantitatea de deșeuri pe care o arunci, în combinație cu taxe ridicate pe depozitarea de deșeuri sau interdicții de depozitare.
În cazul deșeurilor din plastic, este necesar un sprijin suplimentar pentru cercetarea și dezvoltarea
instalațiilor de sortare și reciclare a deșeurilor, inclusiv pentru reciclarea chimică.
Strategia economiei circulare urmărește, de asemenea, sprijinirea adoptării materialelor plastice din
surse durabile, pe bază de biomateriale, ca alternativă la materialele plastice convenționale. Acest lucru
se poate realiza prin creșterea profitabilității producției de materiale plastice din surse durabile, prin
potențialul de sinergie cu soluțiile dezvoltate pentru sectorul alimentar și agricol.
De exemplu, colectarea separată a deșeurilor biologice menajere poate fi legată de utilizarea pungilor de colectare a deșeurilor compostabile.
În cazul echipamentelor electrice și produselor electronice, problema națională este legată de infrastructura de colectare separată a deșeurilor. În 2019, doar 27% din echipamentele electrice și electronice puse pe piață au fost colectate în România, cea mai mică rată dintre statele membre ale UE.
Motivul, în afară de educație și conștientizare, este insuficiența punctelor de colectare municipale pentru acest tip de deșeuri.
Ce soluții sunt?
Cele mai importante schimbări sunt necesare în faza de proiectare și utilizare, prin aplicarea ecoproiectării și a producției durabile de EEE, precum și a consumului durabil prin reducerea volumului de deșeuri electronice generate prin reutilizare și reparare.
Acest lucru ar trebui să fie sprijinit de o mai bună informare și conștientizare a clienților, prin creșterea implicării producătorului și prin informarea și educarea clienților.
Mai mult, autoritățile locale, în parteneriat cu întreprinderi sociale, întreprinderi sociale de inserție și ONG-uri, ar trebui să creeze și să sprijine sistemele de reparare și să creeze o platformă pentru produsele reutilizate pentru companii.
De asemenea, autoritățile locale pot sprijini școlile tehnice pentru a învăța meseria de electromecanic, electrician.
Totodată, autoritățile locale ar trebui să desfășoare campanii de informare a cetățenilor cu privire la beneficiile și riscurile pe care le implică faptul că nu colectează și nu depozitează corect deșeurile de echipamente electrice și electronice.
Strategia poate fi consultată aici
***
