duminică

23 iunie, 2024

22 iunie, 2014

Uniunea Europeană este principalul client de publicitate din România, anunțând, în 2013, contracte de peste 76 milioane de euro, ceea ce reprezintă circa 20% din piața totală de publicitate. Controlul asupra bugetelor de publicitate din fondurile europene este slabtransparența alocării și utilizării lor este scăzută.  Există un evident risc de fraudă, alocare preferențială și utilizare neperformantă a fondurilor europene de publictate.

Uniunea Europeană este principalul cumpărător de publicitate din România, cu achiziții de peste 70 milioane de euro, derulate în proiecte cu finanțare nerambursabilă din fonduri structurale și de coeziune.  Proiectele europene reprezintă peste 90% dintre fondurile de publicitate publică din România în 2013. Aceasta este principala concluzie a Raportului de monitorizare a alocării bugetelor de publicitate din fondurile europene în anul 2013, realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), în cadrul unui proiect finanțat de OLAF.

Piața de publicitate publică din România este în continuă creștere, aceasta ajungând la 76 milioane de Euro, comparativ cu cca 35 milioane în 2011. În condițiile în care, în anul 2013, piața totală de publicitate în România a fot evaluată la 305 milioane Euro, publicitatea din bani publici atinge o pondere de circa 20-25%. Alocarea netransparentă și pe criterii neprofesionale a acestor bugete duce la distorsionarea gravă a pieței de media. Ma mult, având în vedere faptul că anii 2014-2015 sunt ani terminali pentru schemele de finanțare europeană, este de așteptat ca volumul de publicitate publică să crească încă și mai mult, și implicit, va crește rolul statului și al UE ca actori majori pe piață.

Raportul realizat de CJI, cu sprijinul financiar al OLAF, prin programul Hercule II, este primul care scoate în evidență dimensiunile achizițiilor de publicitate din fonduri europene și trage un semnal de alarmă privind influența critică pe care fondurile UE le-ar putea avea asupra pieței de publicitate. Dincolo de dimenisuni, raportul mai evidențiază câteva aspecte la fel de critice ale acestor masive achiziții: transparența alocării, instabilitatea legislativă și normativă și slaba capacitate administrative a operatorilor de fonduri europene.

Legat de transparența alocării contractelor de publicitate, CJI a reușit să documenteze 1220 de proceduri care vizau alocare de contracte de publciitate, analizând toate procedurile anunțate în SEAP în 2013 și având drept criteriu de selecție codurile CPV aferente activităților de publicitate. În plus, CJI a adresat cereri de informații publice în baza legii 544/2001 către toate ministerele și Autoritățile de management implicate în gestionarea de fonduri europene.

Din totalul de 1220 de achiziții analizate, 993 de proceduri (reprezentând 77% din totalul fondurilor) au fost atribuite prin alocare directă, prin cumpărarea directă sau prețul cel mai mic. Aceste proceduri nu garantează eficiența utilizării și impactul publicității: informarea cetățeanului cu privire la existența, derularea sau rezultatele finanțărilor europene.

Aceasta este publicitatea care se vede, sunt procedurile pe care am reușit să le documentăm verificând codurile CPV. Există mai mult de 7.000 de contracte pe care nu le-am putut documenta deoarece AM POS DRU și AM POS CCE au considerat că informațiile privind achizițiile realizate în cadrul unor proiecte finanțate din bani publici nu reprezintă informații de interes public”a declarat Ciprian Nicolae, expert în achiziții publice al CJI.

În plus, multe din contractele de publicitate publică din proiectele europene au valori sub 5000 de euro, deci scapă oricărei obigații de transparență sau competitivitate. Dacă fiecare din cele 7000 de contracte neanalizate are un buget de publicitate de 1000 de euro (o suma modică), alte 7 milioane de euro scapă oricărui control public.

Un al doilea aspect este legat de instabilitatea legislativă și normativă a domeniului achizițiilor în general și cel al publicității publice în particular. Începând cu anul 2010, legislația privind achizițiile de publicitate a cunoscut schimbări dramatice: modificarea definiției “publicității media”, prin care producția publicitară este exclusă din definiție și, ca atare, scapă de condițiile de transparențâ impuse de lege (în 2010), abrogarea ordinului ANRMAP care introducea criterii profesionale în evaluarea oferetelor de publicitate (în 2010), amendarea Legii Audiovizualului, prin introducerea contractării directe și individuale a televiziunilor în contractele de publicitate (în 2013), creșterea pragului de cumpărare directă la 30,000 de euro pe contract (în 2013). La aceasta se adaugă apariția unui ordin ale Ministrului Fondurilor Europene, în 2012 , aborgat și înlocuit de unul similar în 2013. Se află zilele acestea în dezbatere publică un nou set de instrucțiuni privind simplificarea procedurilor de achiziții publice de către operatorii privați. (http://economie.hotnews.ro/stiri-eurofonduri-17498416-mfe-propune-noua-intructiune-privind-simplificarea-achizitiilor-publice-proiectele-europene.htm). Toate aceste schimbări crează confuzii și atât la nivelul operatorilor, cât și la cel al administratorilor de fonduri europene și îngreunează evaluarea corectă a utilizării acestora. În plus, povara birocratică asupra beneficiarilor de granturi a crescut – în ciuda eforturilor de “simplificare” a porcedurilor. De remarcat că toate demersurile au mers în sensul eliminării transparenței și a criteriilor obiective de evaluare și că modificările aduse legislației s-au făcut exclusiv prin ordonanțe de urgență ale Guvernului.

Un al treilea aspect de importanță critică este îngrijorătoarea lipsă de capacități administrative și tenice. Multe proceduri au fost anulate, totalizând o treime din fondurile disponibile pentru publicitate. Rata procedurilor anulate nu este uniformă la nivelul țării. De exemplu, regiunea de dezvoltare București-Ilfov înregistrează circa 98,14% din totalul procedurilor anulate la nivel de țară. Anularea procedurilor se face, de regulă, în urma constatării unor greșeli grave în procesul de formulare sau derulare a achiziției și se face fie la inițiativa autorității contractante, fie la decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Nu există o gândire unitară, o filosofie comună în construirea și administrarea site-urilor implicate în procesele de achiziții publice. Atât www.e-licitatie.ro, cât și https://www.fonduri-ue.ro prezintă carențe în ușurința de utilizare, respectiv în relevanța informațiilor disponibile. Mai mult, site-urile reglementate prin proceduri specifice, cum este https://www.fonduri-ue.ro, servesc doar pentru conformarea în litera legii, iar nu cerințelor de transparență și de corectă și eficientă utilizare a banului public. Pe lângă probleme de căutare, site-ul de achiziții creat de Ministerul Fondurilor Europene în 2013 – https://www.fonduri-ue.ro are și inconvenientul că este actualizat cu întârziere. Spre exemplu, beneficiarii fondurilor din mecanismele financiare SEE și Norvegian, obligați să respecte prevederile Ordinului 1120/2013, nu au putut derula procedurile de achiziții folosind site-ul menționat deoarece Ministerul Fondurilor Europene nu crease conturile de utilizatori.Site-ul www.publicitatepublica.ro , a cărei utilizare este obligatorie prin lege pentru orice achiziție de publicitate publică, nu a funcționat în intrevalul martie-iunie 2014, Guvernul României obstrucționând autoritățile contractante în aplicarea OUG 34/2006, art. 58. Site-ul este oricum depășit din punct de vedere fizic și moral, iar autoritățile contractante postează din ce în ce mai rar anunțuri pe acest site.

Totodată, studiul CJI a remarcat faptul că persistă utilizarea greșită sau incompletă a codurilor CPV pentru contractile de publicitate publică, ceea ce poate indica nevoia unei pregătiri profesionale a celor care se ocupă de dosarele de achiziție – fie ei funcționari publici sau operatori privați de granturi.

Studiul CJI a analizat doar cheltuielile bugetelor de publicitate, dar problemele identificate sunt probeleme de sistem, care afecetază întregul domeniu al achizițiilor publice. În absența unor demersuri coerente și susținute care să adreseze toate aceste aspecte critice – transparență, stabilitate și claritate normativă și consolidarea capacității administrative – nu ne putem aștepta la un control lesnicios asupra cheltuirii fondului publice. Lipsa unui astel de control sporește, în esență, riscul de fraudă sau de cheltuire nerezonabilă a banului public.

Raportul realizat de CJI este disponibil la http://www.cji.ro/?p=6262. El are la bază o metodologie de monitorizare dezvoltată în cadrul proiectului, menită să permită un control lesnicios asupra legalităţii şi oportunităţii cheltuirii liniilor bugetare de “vizibilitate”, obligatorii în orice proiect european. Metodologia a fost aplicată experimental și unor proiecte europene derulate în FRI Macedonia şi Republica Moldova.

Proiectul este susținut de Uniunea Europeană prin programul Hercule II (2007_2013), implementat de Comisia Europeană, Oficiul Anti-Fraudă (OLAF) și se derulează în perioada octombrie 2013 – august 2014.

***

Ioana Avădani este Directorul Centrului de Jurnalism Independent



Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: