Disputa referitoare la cauzele creşterii preţurilor a scăpat din vedere încă un fenomen care alimentează inflaţia.
De unde părea să nu vină nici un pericol, producţia industrială care a contribuit cu 24,2% la formarea PIB şi cu 1,9% din cele 7% avans economic pe 2017, se vădeşte un ritm alarmant de creştere a preţurilor.
Datele prezentate de INS arată o creştere de 3,88% a indicelui preţurilor producţiei industriale (IPPI) în februarie 2018 faţă de februarie 2017.
Asta deşi majorarea faţă de luna precedent a fost de doar 0,19% ( sub 2,5% în termeni anualizaţi). Mai mult, creşterea IPPI a fost localizată cu precădere pe piaţa externă şi nu pe cea internă ( vezi tabelul).
Se poate observa că ecartul dintre creşterea preţurilor interne şi a celor externe s-a majorat considerabil în a doua lună a anului curent, valoarea consemnată pe calea conectării economiei româneşti la cea europeană şi mondială fiind de peste opt ori mai mare.
Din păcate, acest canal de inflaţie a fost alimentat pe calea deprecierii leului pe fondul creşterii exagerate a puterii de cumpărare pentru produsele de import ( deficitul comercial s-a majorat de la circa 10 miliarde euro în 2016 la 13 miliarde euro în 2017).
Pe marile grupe industriale, creşterea cea mai mare a preţurilor s-a produs şi faţă de luna precedent şi faţă de aceeaşi lună a anului precedent pe segmentul bunurilor intermediare, a se citi exact pe zona pieselor şi subansamblelor produse în România şi asamblate apoi în produse finite cu precădere în alte ţări.
Segment rentabil prin costul redus cu forţa de muncă dar care a trebuit să se alinieze la noile cerinţe salariale de piaţa muncii. Unde statul joacă rolul de market-maker iar penuria de forţă de muncă suficient de calificată şi dispusă să lucreze pe salarii mici devine tot mai evidentă.
Interesant, nu este (încă) vorba despre costurile cu energia şi cu combustibilii, la care va trebui să fim atenţi întrucât suntem vulnerabili la eventuale puseuri pe piaţa internă şi externă. Atenţie, pe ramuri industriale, la nivelul ultimelor 12 luni, industria extractivă figurează în februarie 2018 cu +10,16% la extracţia petrolului şi a gazelor natural şi +6,87% la serviciile anexe.
Cu valori relative ridicate au venit să contribuie la IPPI total şi alte ramuri precum metalurgia (+11,48% !), fabricarea substanţelor şi a produselor chimice (+8,68%), fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice (+8,57%), fabricarea produselor din cauciuc şi mase plastic (+6,23%) sau fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (+4,78%), în timp ce farbricarea autovehiculelor a fost mult mai aproape de medie, cu doar +4,03%.
Prin contrast, alte ramuri au consemnat creşteri de preţuri cu mult mai mici, precum +0,85% la producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat şi +1,44% la fabricarea echipamentelor electrice ( cu pondere mare în exporturi) sau chiar scăderi precum cea de -0,37% la produse de cocserie şi produse obţinute din prelucrarea ţiţeiului.
Evident, toate aceste creşteri, aşa cum au fost ele diferit aşezate în economia naţională şi amplificate prin legăturile cu lanţurile internaţionale de fabricaţie, nu puteau să nu se vadă într-o economie a cărei creştere a fost determinate cu precădere tocmai de industrie. În aceste condiţii, dacă e să facem o glumă, am fi aşteptat chemarea ministrului industriilor la raport. Dar nu avem.
Un răspuns
Sub înțeleapta conducere a Unicului Partid-Stat în frunte cu conducătorul său iubit, Sultanul Teleormanistanului, ne așteaptă mari și desuri succesuri! Deci inflația crește datorită: măririi artificiale a salariilor, măririi prețurilor industriale, eventualelor puseuri de preț la energie/combustibili, și dacă mai adăugăm o posibilă criză internațională, suntem duși pe copcă, și copca-nghețată bocnă deasupra noastră! Respirați apneic, dragi români, sau schimbați iazul prin emigrație!