miercuri

10 august, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

29 aprilie, 2011

Bombardamentul cu ştiri referitoare la preţul alimentelor şi combustibililor a scăpat din vedere un fenomen care va amplifica inflaţia. Exact de unde părea să nu vină nici un pericol, de la producţia industrială, se vădeşte un ritm alarmant de creştere a preţurilor. Acesta se va regăsi în lunile următoare la nivelul produselor nealimentare.

Să ne uităm atent la cifrele din buletinul 2/2011 al BNR. În februarie 2010, pe fondul ultimei scăderi a producţiei industriale lunare faţă de aceeaşi lună a anului precedent (-0,2%), indicele preţurilor producţiei industriale (IPPI) atingea un minim local de 2,92%, mult sub inflaţia măsurată de indicele preşurilor de consum (IPC) şi situată la 4,49%.

De atunci, IPPI a urcat continuu, a traversat pragul de 10 procente la finele lui 2010 şi a ajuns în februarie 2011 la 10,86%. Adică mult peste valoarea de 7,60% a IPC, urcat deja în martie la 8,01%. Practic, dacă la începutul anului trecut IPPI atenua inflaţia generală, acum o trage după el iar rezultatele se vor vedea în următoarele luni.


Repet, nu este vorba despre preţurile la alimente şi nici despre cele la combustibili. Surprinzător pentru retorica publică, preţurile practicate la nivelul industriei pentru energia electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat au crescut în ultimul an cu doar 1,42% pe total şi cu numai 0,16% pe piaţa internă.

Industria extractivă vine cu o scumpire de 8,57%, sub media pe industrie, deci trendul este dat, după cum era şi de aşteptat, de industria prelucrătoare, cu 12,88% (!!) în februarie 2011 faţă de 2,54% în februarie 2010. Relansarea cererii pe piaţa externă joacă rolul ei, de unde şi o scumpire cu 15,25% a mărfurilor livrate la export, dar avem şi un plus de 11,66% la intern.

Ponderea pieţei interne în totalul producţiei industriale este cam de 73% iar cea a pieţei externe de 27%. Prin urmare, nici nu e cazul şi nici nu se pot compensa livrările la preţ mai scăzut pe intern cu cele la preţ mai mare la export. În treacăt fie spus, dacă reuşim să vindem la asemenea preţuri la export, aprecierea leului faţă de euro şi dolar este absolut normală şi conformă teoriei echilibrelor economice.

Cert este că presiunea de majorare a preţurilor în magazine sub efectul creşterii importante a preţurilor de livrare va deveni tot mai mare. Sub o formă sau alta, chiar dacă producţia industrială se duce în bună parte în subansamble integrate în alte produse, până la urmă tot la consumatorul final, populaţia, se va ajunge.


Situaţia este şi mai complicată, dacă ţinem cont de aşa-numitul efect de bază, deoarece se apropie perioada iunie – octombrie, când IPPI a fost mai mic decât în anul anterior şi va fi foarte greu să se repete această ispravă. Ceea ce înseamnă că IPPI se va menţine foarte sus până la sfârşitul anului.

Deşi este dificil de explicat un asemenea concept abstract, va trebui să înţelegem că avem un leu tot mai valoros şi să conştientizăm creşterea puterii lui de cumpărare. Cel mai bun exemplu că se poate şi funcţionează, este dat de lanţurile de fast-food care au fixat deja un reper de 10 lei la meniuri, mult sub ceea ce pretindeau acum un an sau doi.

Articole recomandate:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Creșterea nevoii de finanțare a companiilor a fost principalul motor al creditării din S1 al anului, marile bănci prezente pe piața locală reușind să marcheze profituri în creștere.

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: